Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Prepeleac:
G.Călinescu, gazetar de Constantin Ţoiu


În general, azi se scrie prost, fără fantezie. De multe ori, incorect, trivial, scontându-se pe acceptul majorităţii ignare. Rar, în sferele înalte, obligatoriu elitiste, cum zice mediocritatea, vei întâlni hazul, truculenţa unui Andrei Pleşu, scrisul acut, pătrunzător, al lui N. Manolescu, măsura, cuviinţa lui G. Dimisianu. Mai sunt şi alţii. Nu dubitez, cum zic editorialiştii firoscoşi. Soarta limbii române superioare, vrând, nevrând, se pare că începu a se calcula, proporţional, doar pe degetele unei singure mâini...

Ziaristica, vorba spumoasă, aruncată în mijlocul mulţimii, se bucura pe timpuri de un respect ţeapăn până şi din partea prostimii drept credincioasă. Făcând o socoteală mai largă, putem începe numărătoarea cu năbădăiosul cronicar Radu Popescu, luând o pauză de vreo două secole şi ceva în dreptul lui Tudor Arghezi, articlerul vitriolant, între două versuri nemuritoare. Au fost oameni ai scrisului care făcură epocă... Acum, nu numai că mulţi din ei nu pun cine ştie ce pecete asupra timpului, dar te mai şi plictisesc cu fel de fel de baliverne, plus indestructibilul, semidoctul lor deci...

Cum arătam la început, substanţa scrisului sclipitor nu a pierit totuşi la noi. Neamul vrăjitorilor, stirpea fermecătorilor mânuitori de mărgele de sticlă nu s-a stins. Sărmana noastră limbă română, maltratată de antropoizi, greu articulată, are încă norocul ei, cu efectele strălucite ale inteligenţei şi imaginaţiei. Chezăşie este prezenţa, vai, acum istorică, doar, a scrisului scânteietor al lui G. Călinescu.

De curând, scoţând din raftul bibliotecii însemnări şi polemici, m-am delectat recitind articolele criticului divin apărute prin ziarele vremii. Mărturisesc, au fost momente când am râs cu lacrimi, nefiind nimeni de faţă. Ca probă, îmi voi îngădui să reproduc în numărul următor un articol ce va încânta cu siguranţă cititorul. Furia de cuvinte. Ar fi şi o reactualizare.

Dar, înainte, permiteţi-mi să povestesc o întâmplare stranie. Am mai scris o dată mai demult despre casa veche de pe ulicioara periferică în care şedea marele critic. Despre aspectul ei de fort, de bunker, una cu pământul, având aerul înaltului Stat Major al unei oştiri imperiale. Adăugasem observaţia că, geniilor adevărate, le plac locuinţele mici-mici, anume, spre a fi amplificate prin proporţiile, prin grandoarea spiritului lor inventiv, capabil de strategii colosale...

Urmează o mărturisire intimă. Ezit, dar vârsta, precum şi gândul ispititor al posterităţii mă îndeamnă să o pun pe hârtie. Fiind o mică, o infinitezimală zgaibă de culoare, nu chiar întregind, însă făcând eventual să tresară un pic fizionomia Subiectului. Paralel cu locuinţa criticului, se afla o căsuţă modestă, în care locuia singură o tânără nepoată a lui Călinescu, pe nume Ioana Trifu, ramura ieşană. Nu ştiu dacă o mai fi trăind; oricum, iertată fie-mi indiscreţia. Nu îmi mai aduc aminte cum mă cunoscusem cu această fiinţă rară, inteligentă, talentată, dar retrasă, singuratică. Cert este că, fără să-mi fi spus la început că este nepoata lui Călinescu, între noi se legase o simpatie spontană. Mă duceam destul de des s-o văd în căsuţa ei în care stătea, cum spuneam, singură. Până într-o zi când, după ce îmi spusese că este nepoata lui Călinescu, tresărise deodată, privind fix, puţin speriată, pe unul din geamurile ei fără perdele, visavis, unde, la nici patru metri distanţă se zărea un cap masiv ce se uita crunt pe fereastră spre noi, care discutam febril.

Era, clar, Călinescu... Şi, într-o zi, Ioana mă rugă încurcată să nu mai trec pe la ea, întrucât unchiul ei începuse să o spioneze, gelos, certând-o că primea în casă, băieţi. }in minte totul, perfect. La despărţire, exclamase veselă, în loc de altceva: să ştii, semeni cu Călinescu!... Literată ferventă, nu-i zicea altfel decât ca pe coperta Istoriei literaturii. Naiv, întrebasem în ce sens... Ea zâmbise. Asta fusese tot...

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara