Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

 
G. Călinescu şi cenzura de Ştefan Cazimir


În prefaţa Istoriei literaturii române (24 ianuarie 1941), G. Călinescu scria: "Un foarte distins critic, mai mult, un mare critic, ne-a învinovăţit că am dat asupră-i cîteva versiuni contrazicătoare. Îl rugăm să nu creadă acest lucru. Fiecare articol se ocupa cu o altă latură şi suferea de o parţială compresiune exterioară". Nu trebuia să treacă decît şapte-opt ani, marcaţi însă de profunde mutaţii politice, pentru ca benigna "compresiune exterioară" să devină opresiune generală şi implacabilă, menită a-i constrînge pe oamenii scrisului să se supună, să emigreze sau să tacă. S-a tot vorbit după '90, în legătură cu comportamentul lui Călinescu în anii regimului totalitar, despre conformism, oportunism, colaboraţionism etc. Nu voi sta să cîntăresc aici doza de adevăr a acestor etichete. Dar ceea ce trebuie menţionat în orice caz, ca una din cauzele "adaptării" criticului, este preocuparea lui pentru soarta propriei opere, practic scoasă din circuit şi inaccesibilă noilor generaţii. Abia în 1964, cu un an înaintea morţii autorului, Viaţa lui Mihai Eminescu şi aceea a lui Ion Creangă redobîndesc haina tiparului. Evident, în ediţii revăzute; altfel, ar fi fost cu neputinţă. Despre o asemenea revizuire va fi vorba în cele ce urmează.
Datorez soţiei mele, fost redactor la ESPLA-EPL-Minerva, salvarea de la pieire a unui preţios document de istorie literară: un dosar cu şpalturi ale Vieţii lui Mihai Eminescu, purtînd corecturile autorului. S-au păstrat, numerotate cu creionul, şpalturile 65-144 şi 153-208, corespunzătoare grosso modo paginilor 118-254 şi 268-371 ale ediţiei din 1964. În colţul din stînga sus al şpaltului 101 figurează următoarea notă: "Şpalturile 101-191 să se pagineze. G. Călinescu. 14 I 1964". O menţiune similară survine pe şpaltul 192: "Şpalturile 192-208 să se pagineze. G. Călinescu. 14 I 1964 plus 132+142+166+168 rătăcite". Cartea fusese dată la cules, cum citim în caseta tehnică, la 16.12.1963 şi va primi bun de tipar la 25.02.1964. În acest răstimp, între autor şi cenzură se consumă o veritabilă bătălie, despre ale cărei incidente şi complicaţii ne putem face o idee destul de clară cercetînd filele îngălbenite de timp. Călinescu a încredinţat editurii o versiune remaniată energic a ediţiei a III-a din 1938 (ea însăşi una "revăzută"). După cum însă atestă şpalturile, cenzura nu s-a mulţumit cu atît, recurgînd în consecinţă la un procedeu cu totul insolit. Parantezele drepte, celebrele "croşete" (textele ciuntite se numeau la rîndul lor, în practica editorială a timpului, texte "croşetate"!), apar aici, imperativ şi impudic, chiar în versiunea culeasă provizoriu, indicîndu-i autorului locurile unde i se cere să intervină. Alteori, semnalul este dat marginal, prin înscrierea manuală a aceloraşi paranteze drepte. Să urmărim, de-a lungul celor 184 de file, ce se întîmplă concret pe text. Am reţinut, de regulă, numai corecturile de fond, nu şi micile intervenţii stilistice (de toamnă>autumnal, întîlneşte> regăseşte, împrumuta>lua cu împrumut, citea> devora, publicaţiile> revistele, motiv> pricină, şcolari> ciraci, cerc> sferă, oscilatoare> oscilantă) sau aducerea la zi a unor forme lexicale (elevaţiune> elevaţie, dispariţiune> dispariţie, satisfacţiune> satisfacţie etc.). Marcăm prin A textul de bază (G. Călinescu, Viaţa lui Mihai Eminescu. Ediţia a treia revăzută. Bucureşti, Fundaţia pentru literatură şi artă "Regele Carol II. 39, Bulevardul Lascar Catargi, 39. 1938); prin B - şpalturile cu corecturi; prin C (cînd se iveşte cazul): G. Călinescu, Viaţa lui Mihai Eminescu. Ediţia a IV-a revăzută. 1964, Editura pentru literatură. Cifrele din paranteze indică paginile, respectiv numerotarea în creion a şpalturilor.
A (151): "Lipsa totală a oricărui simţ de convenţie îl făcea pe Eminescu să asculte numai de instincte". B(68): "să asculte şnumaiţ de instincte". Corectură G.C.: elimină pe "[numai]".
A(151): "poetul este predispus către o mizerie metafizică". B(68): "poetul este predispus din pricina condiţiilor sociale în care a fost nevoit să trăiască către o [mizerie "metafizică"]". Ghilimelele - G.C. cu creion roşu. Corectură G.C.: "ceea ce idealiştii germani ar fi 1) fost ispitiţi a numi o [mizerie "metafizică"]2) care de fapt era la poet o intuiţie cosmică a mişcării moleculare, iar nu o simplă indigenţă; un gest filozofic". C (124): "mizerie metafizică" (nesubliniat şi fără ghilimele); "un gest filozofic, iar nu o simplă indigenţă".
A (157): "Întîmplarea m-a făcut ca, din copilărie încă, să cunosc poporul românesc din apele Nistrului începînd, în cruciş şi-n curmeziş pînă în Tisa şi-n Dunăre...". B (71): "Întîmplarea m-a făcut ca, din copilărie încă, să cunosc poporul românesc...3) în cruciş şi-n curmeziş, [pînă în Tisa şi-n Dunăre..."]. Corectură G.C.: înlătură porţiunea din parantezele drepte, punînd după "curmeziş" puncte de suspensie şi ghilimele.
A (160): "La Viena studiau foarte mulţi români din toate provinciile, din ţară, din Transilvania, Banat, Bucovina şi chiar din Macedonia". B (72): "Din Transilvania, Banat, Moldova de sus [şi chiar din Macedonia]". Corectură G.C.: elimină porţiunea din parantezele drepte.
A (161): "Este aproape sigur că Eminescu s-a aciuiat încă de la început pe lîngă bucovineni". B(72): "pe lîngă moldovenii crăiesco-împărăteşti"; "crăiesco-împărăteşti" - între paranteze drepte cu creion albastru. Corectură G.C.: elimină cuvintele din parantezele drepte; "moldovenii"> "moldoveni".
A (176): "Direcţia politică a spiritului lui Slavici nu scăpase lui Eminescu care, parodiind numele prietenului, ce arăta în mod nejustificat o origine străină, îl numea "Ungurule" sau "frakie gye gyncolo"". B(79): G.C. intercalează, după "Slavici", "tolerant faţă de naţiunile conlocuitoare". Însemnare suprapusă cu creion negru (altă caligrafie): "Să lipsească". În continuare, G.C. elimină ""Ungurule" sau". C(143): "înţelegător faţă de naţiunile conlocuitoare".
A (177): "Pop, Ciurcu, Mureşan, Nica, Bariţ, Slavici zis şi Maghiar". B(80) Corectură G.C.: elimină "zis şi Maghiar".
A (184): "Filozofia lui Schopenhauer era sistemul la modă pe atunci, după cum deunăzi era la modă Bergson". B(83): "după cum mai [deunăzi] era la modă Bergson". Corectură G.C.: "<în Occident> precum era acum cîteva decenii, în Occident, intuiţionismul lui /Bergson/".
A (207): "Înaltul protector al acelui nume ilustru, de care în viitor vor fi strîns legate destinele României". B(93): "înaltul protector al acestui /sic/ nume ilustru şde care în viitor vor fi strîns legate destinele României"ţ. Corectură G.C.: elimină porţiunea din parantezele drepte, punînd după "nume ilustru" puncte de suspensie şi ghilimele. C(166): "înaltul protector al acelui nume ilustru".
A (208): "cîtorva bucovineni". B (93): "cîtorva moldoveni austrieceşti". Corectură G.C.: elimină "austrieceşti".
A (212): "la orice prudenţă politică a transilvanilor". B (95): "[la orice prudenţă politică a transilvanilor]". Corectură G.C.: elimină parantezele drepte şi cuvintele "a transilvanilor".
A (220): "cerea adevăr istoric unei nuvele filosofice". B(99): text identic; corectură G.C.: "/cerea/ exactitate pedantă în /adevă/rul /istoric unei nuvele filozofice/".
A (257): "convenţia ce dădea Austriei Bucovina". B(116): "convenţia ce dădea Austriei [o parte a Moldovei]". Corectură G.C.: înlocuieşte porţiunea din paranteze cu "Bucovina".
A (261): "Ca un adevărat vechil luminat, Eminescu străbătu furtunos drumurile judeţene". B(118): "Ca un adevărat şvechil luminatţ". Corectură G.C.: "[vechil luminat]"> "Pestalozzi rătăcitor".
A (265): "În această toamnă, Eminescu făcu o călătorie în Bucovina". B (120): "o călătorie în [Moldova descălecatului]". Corectură G.C.: "în [Moldova descălecatului]"> "la Cernăuţi".
A (276): "Şi Maiorescu şi Eminescu erau metafizicieni, adică filosofi întemeiaţi pe speculaţiune". B (125): "Şi Maiorescu şi Eminescu erau "metafizicieni", adică" etc. Corectură G.C.: "adică>(ziceau contemporanii), în fond". C(221): "ziceau adversarii".
A(276): "Spiritul metafizic face din Maiorescu şi Eminescu doi conservatori tipici". B(125): "Spiritul filozofic face din Maiorescu şi Eminescu doi conservatori tipici". Corectură G.C.: "şi"> "mai puţin din /Eminescu/"; "tipici"> ""progresişti", unul ataraxic celălalt polemic".
A (276): "raţionalismul pune adevărul în conformitatea deducţiei lui cu legile gîndirii". B (125): "raţionalismul idealist pune adevărul în conformitatea deducţiei lui". Corectură G.C.: "deducţiei lui"> "lui formală".
A (276): "filosofiile materialiste, pozitiviste sau cum vrem să le zicem, pun adevărul în funcţiune de conţinutul infinit al gîndirii". B(125): "filozofiile materialiste pun adevărul în funcţiune de conţinutul infinit al gîndirii". Corectură G.C.: "conţinutul"> "obiectul".
A (276): "Sistemele metafizice descoperind un ritm statornic". B (125): "Sistemele "metafizice" descoperind un ritm statornic". Corectură G.C.: "un ritm statornic"> "o schemă /statornic/ă".
(290): "junimiştii naţionalişti". B (132): "junimiştii cu idei naţionale. Corectură G.C.: "naţionale"> "patriotice".
A (291): "antisemitul şi filosoful Conta". B(132): "xenofobul şi materialistul Conta". Corectură G.C.: "xenofobul"> "fugosul".
A (308): "grosolănia lor n-are nimic comun cu imbecilitatea rustică". B (140): "grosolănia lor n-are nimic comun cu şimbecilitatea rusticăţ". Corectură G.C.: "[imbecilitatea rustică]"> "/rustic/itatea grobă".
A (308): "neghiobie plebee". B (140): "neghiobie [plebee]". Corectură G.C.: elimină "[plebee]".
A (308): "haine grosolane". B (140): "haine grosolane". Corectură G.C.: "grosolane"> "aspre".
A (314): "La Viena - credem - premeditase o operetă Arpad, - Regele Ungurilor, cu versuri ca aceste: Cîţi maghiari cu cap de cîne,/ Cîţi tătari cu ochii mici/ Cîte triburi de peltici/ S-au zdrobit de stînci bătrîne/ Ce veghează înc-aici". B (143), pasaj intercalat: "cu versuri ca aceste, îndreptate nu împotriva poporului ungur, ci a magnaţilor şi în general împotriva năvălitorilor". Linie marginală albastră, cu alt condei decît al autorului. Corectură G.C.: punct după "regele ungurilor" şi eliminarea textului ce urma.
A (347): "Planul unei confederaţiuni balcanice, Idealul istoric al Rusiei, Românii şi Austro-Ungaria, Românii din dreapta Dunării, Politica slavă şi Europa". B(158): lista articolelor este reprodusă integral. Linie marginală albastră. Corectură G.C.: elimină Idealul istoric al Rusiei, Românii din dreapta Dunării, Politica slavă şi Europa.
A (349): "mustrarea socialistă adusă societăţii". B (158-159): "mustrarea [socialistă] adusă societăţii". Corectură G.C.: elimină "[socialistă]".
A (351): "sub care zăreai un guler soios". B (159): linie marginală albastră. Autorul aproximează, cu creionul roşu, două formulări complementare: "exagerau contemporanii", "dilatau contemporanii indigeşnţaţ", apoi le anulează. Corectură G.C., intercalată după "zăreai": "exagerau cunoscuţii".
A (351): "poalele redingotei vechi, de coloarea mucegaiului". B (160): autorul intercalează o nouă propoziţie: "Imaginea mizeriei e desigur mult dilatată de micul burghez cu oroare de fantazia oricît de minimă a dezordinei."
A (352): "ale oricărui bulgar ce de ieri de alaltăieri, ţine pana-n mînă". B (160): cuvîntul "bulgar" - între paranteze drepte cu cerneală albastră. Corectură G.C.: "bulgar"> ""ins"". C(282): "ins" (fără ghilimele).4)
A (423): "C.A. Rosetti şi Carada, idei rasiste şi antisemite". B (194): text identic. Corectură G.C.: elimină "idei rasiste şi antisemite".
A (426): "pe actul de moarte al d-lui Mihai Eminescu, poet, cei doi neştiutori de carte puneau pecetea degetelor lor grosolane". B(196): "pecetea degetelor lor [grosolane]". Corectură G.C.: " [grosolane]"> "bătătorite".
A (432): "bureţii vieţii proletare". B(198): "bureţii vieţii [proletare]". Corectură G.C.: elimină "[proletare]".
Acestea sînt şpalturile. Elocvenţa în sine a intervenţiilor lui Călinescu ne-ar putea scuti de orice comentariu. Asistăm la un spectacol cu două personaje, Autorul şi Compresiunea Exterioară, primul ilustrînd inteligenţa în defensivă, cel de-al doilea - obtuzitatea triumfătoare. Cum să-ţi îngădui, în 1964, a-l numi, fie şi metaforic, pe revizorul şcolar Eminescu "un adevărat vechil luminat" cînd însuşi termenul de "vechil" excludea orice epitet pozitiv? Soluţia "Pestalozzi ecvestru", devenită apoi "Pestalozzi rătăcitor", are desigur hazul ei. Iar hazul rezumă tristeţea unei epoci.
Într-un singur caz, Călinescu se dovedeşte, de la un punct încolo, refractar. Versiunea 1938 a unei propoziţii, "în nici un chip nu este credibilă legenda mizeriei proletare a poetului" (p. 417), devine în şpalt: "în nici un chip nu este credibilă legenda mizeriei poetului" (191). Dar Compresiunea Exterioară nu se mulţumeşte cu atît, dovadă imprimarea pasajului între paranteze drepte, indicînd necesitatea unei noi intervenţii. Pe aceasta din urmă Călinescu n-o mai acceptă (parcă-l vedem, la masa de scris, ridicînd excedat mîinile spre cer), ca urmare înlătură parantezele drepte şi lasă textul în forma din şpalt. Compresiunea Exterioară va fi înghiţit în sec, spunîndu-şi că, oricum, victoriile obţinute compensează îndeajuns o mică înfrîngere.
Şpalturile pe care le-am înfăţişat reprezintă, cu puţine excepţii, faza ultimă a toaletei efectuate de autor. A existat însă şi o corectură ulterioară, cum rezultă din cîteva exemple menţionate mai sus şi din confruntarea generală a şpalturilor cu textul ediţiei pe care o precedau. Bunăoară, pasajul următor: "ardelenii îşi manifestară şi ei naiva repulsie faţă de "putreziciunea" României şi un bucovinean zise înţepat" (1938, p.212), transcris în şpalt fără modificări, devine în volum: "ardelenii îşi manifestară şi ei repulsia faţă de "putreziciunea" claselor dominante de dincoace de munţi, şi un bucovinean, generalizînd, zise înţepat" (1964, p. 170, s.m.). Tot astfel, sintagma "Eminescu, vînăt de mînie" (1938, p. 358) trece neatinsă prin faza şpalturilor, dar e încercuită acolo de un creioen vigilent şi marcată marginal cu X, spre a ajunge la cititori sub forma edulcorată "Eminescu, contrariat" (1964, p. 286). Un ultim exemplu: fraza lui Ion Creangă "Să-mi daţi voie să amintesc că numai în sănătatea aceluia care a făcut poezia "De la Nistru pîn'la Tisa, Tot românul plînsu-mi-s-a..." nu s-a băut" (1938, p. 396) reduce în şpalt citatul la un singur vers, "...Tot românul plînsu-mi-sa...", dar creionul cenzorului marchează, şi aici, punctul nevralgic prin subliniere şi un X marginal, iar textul din volum extirpă definitiv trimiterea printr-o soluţie filologic aberantă: "numai în sănătatea aceluia care a făcut poezia (şi cită o cunoscută compunere în stil popular) nu s-a băut" (1964, p. 317).

Dincolo de episodul şpalturilor şi de forţa lui evocatoare, ceea ce s-a petrecut înainte sau după se poate reconstitui integral prin colaţionarea celor două ediţii, 1938 şi 1964, operaţie aflată la îndemîna oricui, dar despre care nu ştiu să mai fi fost făcută. În condiţii normale, ea s-ar fi impus chiar în momentul reeditării; condiţiile, însă, erau anormale. Darea în vileag a "noutăţilor" ediţiei a IV-a (de către cine? unde? cum?) ar fi produs un scandal imens. Astăzi în schimb nu ne mai împiedică nimeni să schiţăm, măcar fragmentar, secţiunea Variante a unei viitoare ediţii critice, care probabil nu va apărea prea curînd, oricum nu în timpul încarnării noastre actuale. E o treabă fastidioasă în sine, dar captivantă prin rezultate: să-l priveşti peste umăr pe Călinescu recitindu-şi în 1963 scrierea din 1932 (revizuită deja în 1933 şi 1938) şi pregătind-o minuţios pentru o nouă ieşire în lume. Cu ce sentimente oare? Al bucuriei că a sosit, în fine, clipa rîvnitei reeditări? Al îngrijorării că numeroase enunţuri vor trebui radical schimbate, spre a împlini exigenţele cenzurii? Al satisfacţiei de a se şti capabil să ducă la bun capăt delicata operaţie? Mi-ar plăcea să cred, deşi nu sînt întru totul sigur, că în confruntarea lui Călinescu cu el însuşi s-a strecurat şi un dram de regret pentru marea distanţă iscată între cel de odinioară şi cel de atunci, pentru tot ce îl închidea pe primul într-un ev istoric defunct şi îl obliga pe al doilea să-l renege. Să părăsim însă ipotezele fragile şi să ne aplecăm, "pedanţi şi lipsiţi de pietate", asupra textului celor două ediţii. Iată, concis, selectiv şi "tehnic", rezultatul lecturii paralele. Notăm prin III ediţia 1938 şi prin IV pe cea din 1964; cifrele din paranteze trimit la pagini.
Strămoşii III(8): "Acel care în numele unei străvechi românimi se înspuma de indignare împotriva scursurilor străine"/IV (8): "Acela care în numele unei străvechi românimi se înspuma de indignare împotriva traianomaniei unor elemente, pe care, exagerînd, le declara străine". III (11): "Judecînd în lumina însăşi a documentelor şi fără fanatism etnic, putem spune că nici un scriitor român nu-şi poate afirma mai cu putere ca Eminescu puritatea sîngelui românesc"/IV (10): "Judecînd în lumina însăşi a documentelor, putem spune că nici un scriitor român nu-şi poate afirma mai cu putere ca Eminescu însuşirea de poet ce aparţine poporului român". III (11): "îndreptăţit să ia biciul împotriva proaspeţilor străini pripăşiţi prin ţară, el putea răspunde, fără să roşească, adversarului, cu aceste cuvinte de foc"/ IV (10): "îndreptăţit să ia biciul împotriva celor care, străini ei înşişi de origine, îl învinovăţeau a fi străin, el putea fi iertat să răspundă, adversarului, cu aceste cuvinte de foc".
Gheorghe Eminovici III(16): "Pierderea Bucovinei (1775) şi a Basarabiei (1812) aruncă boierimea Moldovei-de-Sus peste două graniţi"/ IV(15): "Anexarea Bucovinei (1775) şi evenimentele din 1812 aruncă boierimea" etc. III(20): "Căminarul era un om bogat"/ IV(18): "Căminarul era un om cuprins". III(22): "lumea de ţară n-are adesea respectul individualităţii nici mila"/ IV(20): "lumea de ţară de-atunci n-avea adesea respectul" etc. III(23): "puţinele şi sănătoasele principii pedagogice"/ IV (20): "puţinele şi "sănătoasele" principii pedagogice".
Raluca Eminovici şi copiii III(27): "amintirea trebuie să fi dat totuşi lui Eminescu un fior de nobleţă etnică"/ IV(24): "un fior de mîndrie nobilitară".
Şcolar la Cernăuţi (1858-1863) III (63): "Era tot în Moldova, căci împrejur mişunau satele româneşti"/ IV (55): "Se simţea ca acasă, căci nu departe mişunau satele româneşti". III(64): "Pe drum, lumea împestriţată a Bucovinei potopite de străini"/ IV(55): "Pe drum, lumea împestriţată a Bucovinei". III(64): "jidovi cu caftan"/ IV(55): "evrei cu caftan". III(65): "Aci îşi petrece Eminescu aproape şapte ani din copilăria sa, cunoscînd unul din aspectele lentei înstrăinări a neamului"/ IV(56): "cunoscînd unul din aspectele asupririi culturale". III(69): [Aron Pumnul era foarte iubit de copiii români] "mai ales pentru acel naţionalism religios pe care îl insufla tinerilor"/ IV(59): "mai ales pentru acel patriotism preacucernic" etc. III(76): "Lozinschi, înţeles cu ovreiul"/ IV(64): "Lozinschi, înţeles cu crîşmarul".
Privatist la Cernăuţi. Fugar cu trupa Tardini (1864-1866) III (83): "propăşirea vieţii naţionale la noi"/ IV (70): "propăşirea vieţii culturale la noi". III( 84): "Piesele erau cu cîntece şi jocuri româneşti, cu aluziuni patriotice şi în sfîrşit aveau acea aromă a limbii naţionale, de care cernăuţenii se simţiră îmbătaţi şi cutremuraţi"/ IV (71): "Piesele erau cu cîntece şi jocuri şi, în sfîrşit, aveau acea aromă a limbii, de care cetăţenii se simţiră îmbătaţi şi cutremuraţi". III (95-96): şBiblioteca lui Pumnul, alcătuităţ "din cîte cărţi româneşti putuse aduna un profesor român într-o ţară vitregă din cumpărături şi daruri, era un mic focar clandestin de naţionalism"/ IV (79-80): "din cîte cărţi româneşti putuse aduna atunci un profesor român din cumpărături şi daruri, era un mic focar de cultivare a graiului literar".
La Blaj (1866) III (120): şPreotul Bratu eraţ"bunic dinspre mamă a altui poet naţional, Octavian Goga"/ IV (99): "bunic dinspre mamă al altui poet român Octavian Goga".
Pribeag şi sufleor (1866-1869) III (130): "Eminescu, fire adîncă şi naţionalistă"/ IV (107): "Eminescu, fire adîncă şi patriotică". III (141): "întinderea înstrăinării naţiei"/ IV (116): "întinderea decăderii naţiei". III (142): "poezia indignării de rasă"/ IV(116): "poezia indignării împotriva epigonilor". III (150): "Eminescu şi-a extirpat de mic simţul interiorului estetic, caracteristic burgheziei intelectuale"/ IV (123): "simţul interiorului organizat".
Student la Viena (1869-1872) III (159): "în locul hibridei societăţi ruteno-germane ce se aşeza peste stratul autohton"/ IV(130): "în locul unei societăţi germanizante aduse din toate părţile imperiului". III (160): "Eminescu, ca fiu sufletesc al Bucovinei"/ IV (131): "Eminescu, ca fiu sufletesc al Moldovei superioare". III (173): "Privirea de o simplitate regală are o elevaţiune, o nepăsare de lume asiatice şi, fără nici o asemănare fizică, chipul de tinereţe al lui Eminescu este înrudit în plan spiritual cu acela quasi-divin al lui Krishnamurti."/ IV (141): "Privirea, de o grandioasă simplitate, are o elevaţie, o nepăsare de lume asiatice." III (175): [Slavici] "era ca acasă în această metropolă a patriei pe care o socotea a sa"/ IV (142): "era ca acasă în această metropolă a imperiului". III (175): "problemele naţionale şi literare"/ IV (143): "problemele culturii naţionale şi literare". III (176): "simpatia lui şSlaviciţ pentru naţiile asupritoare"/ IV (143): "simpatia lui pentru Austria". III (179): "un interior al cărui simţ estetic nu-l avea"/ IV (146): "un interior pentru care nu avea simţul "artistic"". III (185): "Mizeria lui era cu totul relativă"/ IV (150): "Mizeria lui era relativă". III (185): "cum cu multă fineţe observă Charles Maurras, "spiritele alese sunt înclinate către tristeţe, dar se îndepărtează cu silă de altarele emfatice ridicate suferinţelor umane""/ IV (151): "cum zice Marsilio Ficino în De vita triplici: "Toţi oamenii care au fost excepţionali într-o artă majoră au fost melancolici", cu alte cuvinte, nemulţumiţi cu ce-au înfăptuit prin raport la marea operă întrevăzută". III (191): "Al doilea tablou ne înfăţişează o uliţă jidovească din Suceava"/ IV (154): "o uliţă din Suceava". III (197): "din toate părţile românismului"/ IV (159): "din toate părţile locuite de români". III (203): "extraordinara maturitate a gîndirii sale politice"/ IV (164): "maturitatea gîndirii sale pe atunci revoluţionar-burgheză". III (203): "deşănţarea romanţioasă a imaginaţiei poetice"/ IV (164): "exaltarea romanţioasă a imaginaţiei poetice". III (207): "Tot Eminescu a fost acela care a redactat adresa către Domnitorul Carol I"/ IV (166): "care a redactat, plin de iluzii, adresa către domnitorul Carol I". III (214): [A.D. Xenopol]"era o pricină de nemulţumire, dat fiind zvonul originii sale ebraice"/ IV (172): "originii sale străine, cu toate că omul era de un patriotism impecabil". III (214): şEminescuţ "cu multă demnitate în argumentare"/ IV (172): "cu multă demnitate în argumentare şi îmbrăţişînd dialectica".
Student la Berlin (1872-1874) III (221): "oarecare însemnări crude, cîte o obscenitate, semne ale efervescenţii sexuale şi a virilizării spiritului"/ IV (178): "oarecare însemnări crude, cîte o obscenitate". III (221): "poseda cu ochii pe juna curtezană"/ IV (178): "nu-şi lua ochii de la juna curtezană". III (233): "poetul se îndîrjeşte într-o descindere voluptoasă care trădează chinurile fizice de care era muncit"/ IV (187): "poetul se îndîrjeşte într-o descindere voluptoasă". III (233): "un element specific al eroticei eminesciene, hrănite adesea din libidine"/ IV (187): "unul din elementele constitutive ale erosului eminescian".
Bibliotecar şi revizor şcolar (1874-1876) III (261): "împotriva cămătăriei ovreilor la ţară"/ IV (209): "împotriva cămătăriei la ţară". III (263): "infiltrarea ovreilor"/ IV (211): "infiltrarea micilor capitalişti". III (264): "ovreiul Leizer Solzangesind"/ IV (211): "negustorul Leizer Solzangesind". III (264): "liberalism pripit"/ IV (211): "liberalism nesincer şi pripit". III (264): "închipuirea revizorului"/ IV (211): "închipuirea utopică a revizorului". III (266):" "un număr însemnat de exemplare dintr-o broşură "Răpirea Bucovinei""/ IV (213): "dintr-o broşură anti-austriacă". III (266): "un cor de voci bărbăteşti cîntînd lent şi jalnic "Deşteaptă-te române""/ IV (213): "cîntînd lent şi jalnic Un răsunet al lui A. Mureşanu pe muzica lui A. Pann". III (268): "poetul spumega de indignare împotriva străinilor cari cotropiseră Bucovina"/ IV (214): "poetul, contaminat de xenofobia unor junimişti, spumegă de indignare faţă de rărirea elementului românesc în Moldova de sus". III (270): [Maiorescu] "învăpăiat la muncă"/ IV (216): "învăpăiat la muncă în limitele înţelegerii lui istorice".
Eminescu şi Junimea III (276): "Maiorescu era singurul intelectual de pe atunci, înrudit cu poetul nu numai prin covîrşitoarea superioritate asupra contemporanilor, dar şi prin direcţia spiritului"/ IV (221): "Maiorescu, lăsînd la o parte orice consideraţie asupra ideologiei lui politice, filozofice şi estetice, era singurul intelectual de pe atunci, înrudit cu poetul nu numai prin covîrşitoarea superioritate culturală asupra contemporanilor, dar şi prin direcţia nu fără erori a spiritului lor". III (276): "sistemele pozitiviste [...] conduc la liberalism"/ IV (221): "sistemele materialiste [...] conduc la democratism, dar rău înţelese la liberalism şi socialism utopic". III (277): "Ei credeau în progres, fiindcă îşi închipuiau că civilizaţia şi cultura unei ţări sunt o valoare cantitativă pe care ar fi putut-o spori prin instituţiuni şi legi nouă"/ IV (222): "prin instituţiuni şi legi noi, fără prefaceri în structura economică". III (277)/IV (222), pasaj intercalat: "Din păcate, progresul raţional, adică în fond fără sărituri al lui Maiorescu, e o poliţie impusă naturii, a cărei dialectică concretă se exprimă tocmai prin salturi". III (278): [Eminescu şi Maiorescu] "sunt dar capabili de stări contemplative, gratuite, care-i duc la selecţiune şi aprofundare"/ IV (223): "sînt dar capabili de judecăţi de valoare, care-i duc la selecţiune şi la aprofundare şi, bineînţeles, la erori şi incomprehensiuni mai ales întrucît priveşte pe cel de-al doilea". III (279): "Mizantropia celor doi oameni consta într-o aristocratică oroare de patimi mărunte"/ IV (223): "într-o nobilă oroare de patimi mărunte". III (279): "înaltul dispreţ faţă de vulg"/ IV (224): "înaltul dispreţ faţă de vulgul burghez". III (279): "reintrat asemeni Luceafărului în insensibilitatea faţă de temporal"/ IV (224): "reintrat asemeni Luceafărului, dispreţuit de filistini, în insensibilitatea faţă de temporal". III (280): şMaiorescu eraţ "singurul om care l-a înţeles de la început"/ IV (224): "singurul om care l-a înţeles cît putea să-l înţeleagă de la început". III (280): "singurul cu care se putea înţelege în toată întinderea vieţii sale spirituale"/ IV (224): "unul din puţinii oameni cu care putea avea un dialog pe toată întinderea vieţii sale spirituale". III (289): "Eminescu ripostă în numele gratuităţii poeziei"/ IV (231): "Eminescu ar fi ripostat (ceea ce nu concordă cu estetica lui exprimată în Criticilor mei) în numele gratuităţii poeziei". III (290): "Această excelentă apărare prin definiţia poeziei"/ IV (232): "Această apărare printr-o definiţie a poeziei discutabilă, dar curentă atunci şi mai tîrziu". III (294): "închipuindu-şi că punctul de vedere al artei este utilitatea intelectuală şi adevărul"/ IV (235): "este nu viaţa, ci informaţia şi adevărul abstract". III (295): "Imaginaţia lui Eminescu era relativ naivă şi posibilă numai într-un sistem bizuit pe concepţia unui univers rotativ de idei ce se realizează întru eternitate, pe o monadă spirituală care oglindeşte într-o clipă toate momentele Cosmului"/ IV (235): "Imaginaţia lui Eminescu era posibilă numai în sistemele platonico-kabalistice de tip umanist, reluate de Fichte şi Schopenhauer". III (307): "Deosebirea între Creangă şi un ţăran din Humuleşti, între Eminescu şi un proletar oarecare, este că în vreme ce aceştia din urmă îşi trăiesc viaţa lor cu inconştienţă, rîvnind vag la starea altora, cei doi junimişti îşi fac din ea un azil de voluptate şi un principiu estetic"/ IV (245): "Deosebirea între Creangă şi un ţăran din Humuleşti, între Eminescu şi un oarercare om trăind în mizerie, este că în vreme ce aceştia din urmă îşi trăiesc viaţa lor pe atunci fatal descurajată, cei doi junimişti îşi fac din ea, ridicîndu-se unul instinctual, al doilea ca filozof, şi un principiu estetic". III (307): "fiinţa lor toată aspiră, ca pielea groasă a mascurului, întoarcerea în noroi"/ IV (245): "fiinţa lor toată aspiră, pe versantul Ceahlăului, întoarcerea la măreţia vieţii în plină geologie". III (308): "un bordei care ar constitui preistoria multor triburi africane"/ IV (245): "un bordei, care ar constitui pentru unii o protoistorie". III (308): "o perversiune sau mai bine zis voluptate a regresului spre pădure"/ IV (245): "sentimentul intim al reconstrucţiei peisajului alpestru". III (309): "o alimentaţie compactă, după cum calul sau boul, aţîţaţi de acreala iute a gunoiului, cerşesc la ochiul mic al grajdului voluptatea de a-şi cufunda capul şi nările într-un nutreţ adînc"/ IV (246): "o alimentaţie compactă, aşa după cum vietatea sănătoasă aşteaptă nerăbdătoare să-şi cufunde capul şi nările într-un nutreţ adînc". III (313): "călătoria la Cernăuţi l-a indignat prin înstrăinarea Bucovinei"/ IV (249): "călătoria în oraşul pumnulean l-a indignat prin penetraţia germanică". III (313): "ura împotriva liberalilor"/ IV (249): "ura împotriva facţiunii liberale". III (313): "aluziile străvezii la elementele alogene"/ IV (249): "aluziile prea străvezii şi brutale la elementele alogene".



(Va urma)

1, 2) Indicăm prin <...> soluţiile abandonate, iar prin /.../ porţiunile pe care le repetăm pentru a păstra continuitatea enunţului.
3) Contrar regulilor curente ale vremii, citatul din Eminescu este trunchiat fără a se folosi parantezele drepte! Situaţia se va repeta şi în alte locuri.
4) Citatul din Eminescu este astfel desfigurat, încălcîndu-se orice scrupul ştiinţific.