între 6 şi 12 octombrie 2017, la Bucureşti
s-a desfăşurat cea de-a XIII-a ediţie a
Festivalului Internaţional Meridian.
Sub sigla Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor
din România, a Secţiei Naţionale Române a Societăţii
Internaţionale de Muzică Contemporană, în
organizarea Academiei Naţionale de Muzică din
Bucureşti şi a Muzeului Naţional „George Enescu“.
Programul a cuprins 121 de recitaluri şi concerte
onorate de prezenţa a peste 1ooo de persoane care
au urmărit lucrările unor creatori din Austria,
Africa de Sud, Bulgaria, Canada, Finlanda, Franţa.
Germania, Israel, Japonia, Republica Moldova,
Polonia, şi Statele Unite ale Americii, la care
s-au adăugat numeroşi compozitori români.
Concertul cameral de deschidere al Festivalului
Internaţional Meridian a avut loc la Aula Palatului
Cantacuzino în după-amiaza zilei de 6 octombrie
şi a fost precedat de alocuţiunea rostită de prof.
univ. dr. Adrian Iorgulescu, Preşedintele Uniunii
Compozitorilor şi Muzicologilor din România.
El a conturat amploarea şi importanţa acestei
a XIII-a ediţii a Festivalului Internaţional Meridian
rezervat muzicii contemporane. Interpreţii lucrărilor
din recitalul inaugural al Festivalului Meridian au
fost componenţii Cvartetului de coarde Gaudeamus.
Lucia Neagoie, vioara I, Raluca Irimie, vioara II,
Leona Varvarichi, violă şi Ştefan Neagoie, violoncel,
asamblează o vibraţie cu un frumos sunet şi cu
împlinire reală în execuţia unor partituri
diferite între ele ca scriitură, gestică şi imaginaţie
instrumentală.
Cvartetul nr. 4 de Menachem Zur, din Israel,
în primă audiţie românească, este o compoziţie
cu o substanţă ideatică densă şi originală prin zel
şi reuşită. Se învederează în muzica lui Menachem
Zur realitatea de muzeu imaginar, cu obiecte cu
autoportanţă şi cu concentrările de luminiscenţe
învăluitoare în propria lor dinamică. Avem aici
momente de virtuozitate componistică şi de
încadrare într-un flux de expresii. Cum s-a mai
spus, muzica este una, indisolubilă şi unică în toate
particularităţile ei. Dacă nu se dezice de ea însăşi.
Ulpiu Vlad, din România, a fost prezent cu
Sonorităţi şi anemone I, pentru cvartet de coarde,
un opus construit cu o tehnică ireproşabilă. Discursul
muzical este descris aici cu elan de rapiditate şi
enegie.
Ulpiu Vlad, am mai scris despre asta, este
un compozitor cu o constituenţă românească genetică.
Totul este aici o figurare de cânt şi de ludism românesc
implicit şi explicit. Şi nu sub aspect post-enescian,
nu ca o revenire în trecut, ci ca o autentică şi reală
contemporaneizare a contextului. El a studiat
ştiinţific folclorul muzical românesc şi a lucrat câţiva
ani în acest domeniu. Aşa a fost şi cu Bélla
Bártok. Sub acest aspect îl văd pe Ulpiu Vlad ca
un compozitor clasic şi viguros în ansamblul creaţiei
sale, inclusiv prin celebrarea fibrelor iramplasabile
şi intransmisibile ale latinităţii noastre.
Adrian Iorgulescu se defineşte în Cvartetul
de coarde nr. 2 cu un redutabil potenţial de inovaţii.
Este un compozitor citadin sau, cum se spune
astăzi, de cultură urbană. Dar totul pe un plan
elevat de obiectivizare academică. Naraţiunile
secvenţiale din acest Cvartet nr. 2 şi setul de raţiuni
recognoscibile învederează la Adrian Iorgulescu
o spiritualitate de fină, de atentă relevanţă intelectuală.
Adrian Iorgulescu transfigurează, chiar
şi cu tehnici contrastante, imagini şi zbateri,
înspăimântări şi distrucţii, pentru a le topi într-un
final liniştit, catifelat şi rarefiat.
În mecanismul creaţiei sale muzicale, Adrian
Iorgulescu imprimă forţă, cât şi idee şi stil.
Intensitatea, pe de altă parte, face ca discursul său
sonor să fie motivat de mobilizarea unor multitudini
de mijloace, expresii şi deschideri spre viziuni
surprinzătoare.
Adrian Iorgulescu este un compozitor care
gândeşte în prezent. El nu lasă nimic la întâmplare
şi arată că ştie întotdeauna ce vrea.
