Săptămîna trecută s-a încheiat cea de-a treia ediție a unui festival cu înaltă miză simbolică, un festival din care Uniunea Scriitorilor din România vrea să facă în următorii ani o tradiție statornică: e vorba de un eveniment al cărui nume spune totul: scriitori de limbă română de pe ambele maluri ale Prutului se întîlnesc o dată pe an spre a-și aminti că respiră în același idiom. Festivalul a început joi, 21 septembrie, cînd grupul scriitorilor veniți din România a fost găzduit de primitorul Hotel „Dacia” din Chișinău. În seara aceleiași zile, la sediul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, a avut loc recepția de primire a invitaților, condusă de Arcadie Suceveanu și Leo Butnaru. A fost prilejul unei regăsiri colegiale a cărei seninătate nu a putut fi tulburată de apăsătoarea atmosferă ce domnește în Capitala Basarabiei. Cauza se știe: nefasta influență pe care discordia dinlăuntrul clasei politice o are asupra dispoziției generale din țară.
*
A doua zi, 22 septembrie 2017, festivalul și-a intrat în drepturi, cu dialoguri pe care scriitorii le-au purtat cu tinerii basarabeni (elevi și studenți) la Universitatea de Stat (unde au participat Răzvan Voncu, Vasile Dan, Gellu Dorian, Maria Pilchin, Ivan Pilchin, Leo Butnaru), la Universitatea „Ion Creangă” (unde au luat parte Gabriel Chifu, Sorin Lavric, Ioan Holban, Arcadie Suceveanu, Dumitru Crudu), la Biblioteca „Onisifor Ghibu” (unde protagoniști au fost Cornel Ungureanu, Radu Florescu, Ioan Pintea, Grigore Chiper, Ianoș Țurcanu, Irina Nechit), și la Liceul „Spiru Haret” (unde tinerii i-au putut asculta pe Mihai Zamfir, Simona Vasilache, Nicu Corlat, Teo Chiriac, Eugenia Bulat). Dialogurile au fost urmate de scurte lecturi publice și de întrebări venite din rîndul celor tineri. Audiența a fost peste așteptări în toate cele patru instituții de cultură.
*
După-amiază, la sediul Uniunii Scriitorilor din Moldova, a avut loc colocviul „Spiritul critic în literatura de azi”, moderator fiind Gabriel Chifu. Întîlnirea s-a petrecut sub auspiciul unui verdict simplu, pe care moderatorul l-a rostit la începutul dezbaterii: „într-o literatură, dacă simț critic nu e, nimic nu e”. Toate luările de cuvînt au confirmat acest adevăr elementar. Dintre alocuțiuni, 12 cu totul, fără a pune la socoteală intervențiile ad-hoc ale ascultătorilor, care s-au întins uneori mai mult decît s-ar fi cuvenit, discursul lui Vitalie Ciobanu s-a impus prin nuanța patetică și, din păcate, prin tonul sumbru. În opinia lui Vitalie Ciobanu, Basarabia este un stat captiv în interiorul căruia se duce un război hibrid, cu arme neconvenționale, un stat în care valorile fundamentale au fost compromise, din ele nemairămînînd decît spoiala unor lozinci care sînt folosite drept pretexte în spatele cărora se ascund interese imunde. Același ton radical l-a avut Vasile Gîrneț, care a subliniat contrastul dintre entuziasmul cu care descoperim valori și caducitatea pe care ele o arată în timp. În fiecare an, literații din Basarabia trăiesc un triumf al valorii, fiindcă în fiecare an criticii își închipuie că depistează capodopere pe care timpul nu le va putea corupe, pentru ca peste 10 ani, atunci cînd se face un bilanț de etapă, să se constate că din indubitabilele capodopere nu a mai rămas nimic. Și atunci merită să ne întrebăm: ce simț critic poate exista într-un stat captiv?
*
Pentru a întări situația critică în care limba română se află într-un alt stat învecinat, mai precis Ucraina, Cornel Ungureanu a povestit cum, vizitînd în această vară Cernăuțiul, a ajuns la Casa memorială a lui Aron Pumnul, a cărei înfățișare e de-a dreptul lugubră: curtea e năpădită de buruieni, pereți stau să cadă, totul avînd aerul dezolant de edificiu lăsat în paragină. Casa lui Aron Pumnul se află sub custodia Academiei Române, și ne întrebăm de ce acest înalt for al culturii nu ia măsuri minime pentru renovarea acestui locaș cultural românesc din orașul Ucrainei? Ioan Holban a adus un ton optimist în dezbatere: dacă în anii 1980, literatura din Basarabia era pentru criticii români o necunoscută, azi, circulația cărților între cele două state e un bun cîștigat.
*
Ioan Pintea, lucid și delicat, a afirmat că scriitorii formează „o minoritate cititoare“, că actul de a citi a devenit apanajul unui grup restrîns, prin urmare conștiința pe care scriitorii și criticii trebuie s-o aibă e cea a unei caste pe cît de alese, pe atît de lipsită de un public numeros. Colocviul a fost încheiat de Răzvan Voncu, criticul român subliniind că pe ambele maluri ale Prutului procedăm la fel: săvîrșim aceleași greșeli închipuindune că rezultatul va fi de fiecare dată altul. Urgența pe care o avem în față ține de modul cum putem integra, într-o singură evoluție, cele două istorii prin care literatura a trecut în Basarabia și România. Cum anume se va petrece această integrare rămîne în mare parte o necunoscută.
*
Sâmbătă, pe 23 septembrie, invitații au străbătut aproape 200 de km pînă la Soroca, în nordul Basarabiei. Cea dintîi oprire a avut loc pe stînca defileului Bechir, unde, deasupra malului stâng al Nistrului, se înalță o capelă în formă de lumînare, intitulată „Lumînarea recunoștinței”, spre a sugera cotropirea rusească a Basarabiei pînă în 31 august 1989, urmată de cîștigarea unei independențe de ale cărei roade nici azi localnicii nu se pot bucura în chip deplin. Edificiul, ridicat în 10 ani cu sprijinul administrației centrale și locale, poartă pe boltă, sculptate în piatră, primele versuri din Miorița. Următoarea oprire a fost în Parcul scriitorilor, în rotonda căreia se înalță statuile lui Constantin Stere, Mihail Sadoveanu, Mihai Eminescu, Ion Creangă și Grigore Vieru. Ultima destinație a fost cetatea Sorocăi, reabilitată cu sprijinul Uniunii Europene, în incinta căreia a avut loc concursul de recitare în aer liber, încununat cu Premiul „Cea mai frumoasă poezie”. La recital au participat, prin alternanță și sub cordiala supraveghere a lui Leo Butnaru, poeți basarabeni și români: Niculae Spătaru, Gellu Dorian, Irina Nechit, Ioan Pintea, Maria Pilchin, Radu Florescu, Ianuș Țurcanu, Vasile Dan, Vitalie Răileanu, Nicolae Corlat, Ivan Pilchin, Petrică Popa, Gabriel Chifu, Grigore Chiper, Nicolae Popa. În urma deliberării membrilor juriului, alcătuit din Mihai Zamfir (președinte), Cornel Ungureanu, Răzvan Voncu, Ioan Holban, Simona Vasilache, au fost decernate două premii, unul fiind acordat unui poet basarabean, Grigore Chiper, celălalt unui poet din România, Gabriel Chifu. Acesta din urmă a anunțat că a participat la acest concurs numai pentru a susține tinerii scriitori basarabeni, astfel încât cedează premiul revistei „Contrafort“, reprezentată de redactorul-șef Vitalie Ciobanu, pentru promovarea unui tânăr autor (tipărirea unei cărți, plata unor drepturi de autor, o bursă de creație sau ce va crede de cuviință redacția „Contrafortului“).
*
Seara, întorși în Chișinău, scriitorii și-au împărtășit în jurul mesei de despărțire impresiile adunate de-a lungul celor trei zile. A fost o experiență densă, intensă și plină de învățăminte, a cărei reușită organizatorică a căzut în sarcina Uniunii Scriitorilor din România și a Uniunii Scriitorilor din Moldova, alături de sprijinul Institutului Cultural Român de la București, precum și al Filialei ICR din Chișinău, prin scriitorul Iacob Florea, precum și al Ministerului Culturii și Identității Naționale din România. Una peste alta, deși nu a avut nimic festiv, a treia ediție a manifestării „Două state, o literatură” a fost o izbîndă căreia sperăm că toți participanții îi vor păstra o caldă amintire. (Rep.)