Mircea fugise de două ori de la internatul din Braşov, în primul lui an de liceu. Fănică îl dusese înapoi, cu o răceală ameninţătoare care-l făcea pe fiul lui să uite că nu mai voia să calce pe la internat. A doua oară cînd s-a trezit cu el acasă, cîrciumarul l-a pus să probeze şorţul unuia dintre băieţii lui de prăvălie care vindeau covrigi şi dulciuri pe peron. I-a spus că asta-l aşteaptă dacă nu mai vrea să se întoarcă la liceul comercial din Braşov. Pe el îl scăpa şi de cheltuieli şi de griji. Domnul Mircea îşi făcea intrarea în afaceri şi mai cîştiga un ban, din bacşişuri. Nu era o ameninţare, ca data trecută, cînd Fănică de-abia se abţinuse să-l ia la palme, ci o promisiune liniştită, aproape binevoitoare. Pînă atunci, şi-a amintit Mircea, tatăl lui se ţinuse de toate promisiunile pe care i le făcuse. S-a întors la disciplina nemţească de la internat, fără să mai protesteze nici măcar în gînd, de teama şorţului negru, cu buzunare în faţă, care l-ar fi aşteptat acasă. Fănică i-a mai dat la Braşov o masă la resturant pedagogului de la internat şi l-a învăţat cîteva trucuri de pocher. Mai greu i-a fost cu directorul, care voia să-l exmatriculeze pe Mircea al lui pentru că strica reputaţia liceului. I-a închis gura doar cu două teancuri groase de bani cu banderola Băncii Naţionale. Dacă tot nu mai avea încotro, băiatul a început să înveţe, şi în anul următor ajunsese printre primii din clasă. Cînd a venit vacanţa de Crăciun şi-a împăturit cu grijă hainele, înainte de a le băga în geamantan, Printre haine a vîrît şi cărţile de şcoală, cu gîndul să se mai uite prin ele şi în vacanţă. Cînd s-a suit în tren, se simţea mai mult intern la Liceul Comercial din Braşov decît Mircică de la Medgidia. Cînd personalul de la Braşov a ajuns în Gara de Nord şi Mircea a schimbat trenul, să ajungă la Constanţa, s-a lăsat inundat de bucuria că se întoarce acasă ca elev al unui liceu cu pretenţii. Avea un pachet de ţigări Regale din care fumase cîteva în closetul personalului, dar parcă nu era de ajuns. Şi-a luat şi o sticluţă cu lichior să guste din ea pe drum. În vagonul de clasa I nu prea era lume, în compartimente. Mircea a căutat unul gol. Aici putea fuma liniştit, fără să se mai ducă la closet. Nici nu porneşte trenul că intră în compartiment o doamnă sau domnişoară numai cu o poşetă şi cu o pălărie cu voal,.Îi spune "Bună seara" şi se aşează pe loul de la fereastră, în faţa lui. Se terminase cu fumatul şi cu lichiorul şi-a făcut socoteala Mircea. S-a prezentat, politicos, deşi nu era cazul. Dar cînd o doamnă - sau domnişoară?! - se aşază în faţa ta, nu poţi sta ca mutul în faţa ei. Femeia i-a zîmbit prin voal, Îi părea bine! Se înnopta. Dacă tot îşi cumparase lichiorul întoarcerii acasă, s-a gîndit el, doar nu era să rămînă cu sticla în buzunar. S-a dus la closet să îşi aprindă şi o ţigară, Cînd s-a întors femeia nu mai era în compartiment, dar parfumul ei rămăsese, ceea ce l-a făcut pe Mircea să creadă că ea se dusese la celălalt capăt al vagonului să se uşureze. Îi aspiră el parfumul pînă se uită în sus şi vede că în plasa pentru bagaje nu mai era nimic. Geamantanul lui dispăruse.
Trage semnalul de alarmă şi trenul se opreşte.
Cînd a ajuns la Medgidia, Mircea era mulţumit că scăpase de amenda pe care voia să i-o dea conductorul trenului, dar fără geamantan aproape că nu-i venea să se dea jos din tren. Noroc că era noapte. În loc să se ducă mai întîi la restaurant, liceanul a ocolit peronul şi a trecut drumul să ajugă acasă. De supărare, pe drum, mai fumase cîteva ţigări şi golise sticluţa de lichior. De-abia după ce a ajuns acasă, s-a dus la restaurant.Fănică nu era acolo, iar mama lui, prinsă într-o ceartă cu bucătăreasa, aproape că nu l-a văzut că venise acasă. Mircea s-a dus la tejghea şi a cerut un dorobanţ de vin, în contul băiatului de prăvălie care ar fi trebuit să devină. Apoi a dispărut. Cînd termină Virginica certa cu bucătăreasa îşi aduce aminte că i se întorsese acasă băiatul. Mircea nu era în restaurant, dar poate că era acasă. Nu era nici acolo. Să-l fi luat ruşii? Sau te pomeneşti că după ce venise în vacanţă, Mircică fugise, cum se întîmpla cu băieţii prin oraş în ultima vreme! După miezul nopţii, cînd a venit Fănică acasă după o partidă de titireze, l-a chemat pe Pomenea să-i găsească băiatul. Apoi ce-i vine Virginicăi, să se ducă jos în gheţărie, să se răcorească niţel, că turba, măcar că şi afară era frig. Aprinde ea lumina şi îl vede pe Mircică, Doamne, cu capul pe un calup de gheaţă. Dormea cu un zîmbet pe faţă, ca atunci cînd era mic, încît mai că nu-i venea să-l trezească.
