Se discută, de cîtăva vreme, despre o creaţie lexicală "de laborator", produsă de anumiţi specialişti în publicitate pentru a sprijini o campanie de promovare a imaginii României. Termenul ar fi în versiune românească fabulospirit, iar în engleză fabulouspirit. Puternic ironizat de George Pruteanu într-o tabletă recentă ("Fabulaiureala", în Curentul, 2.03.2007, reprodusă pe site-ul său), criticat şi în multe intervenţii pe forumuri din internet, cuvîntul e într-adevăr o creaţie artificială şi destul de stîngace, căreia o analiză lingvistico-stilistică îi prevede mai curînd eşecul.
În sine, procedeul de creaţie lexicală e bine-cunoscut: la noi, pentru a-l denumi, s-a răspîndit denumirea de cuvînt-valiză, un calc după franceză (mot-valise), care la rîndul său calchia englezescul portmanteau word, preluarea unei metafore folosite de personajul Humpty-Dumpty, în cartea lui Lewis Carroll, Through the Looking-Glass (în versiune românească: Alice în ţara din oglindă). Termenul mai general, acoperind diferite forme de contopire, este în engleză blend; în italiană se foloseşte formula parola-macedonia ("cuvînt-salată de fructe"). Metaforele pun în evidenţă fie înghesuirea formelor şi a sensurilor (valiza), fie amestecul şi contopirea lor (salata). Procedeul - descris şi ca o contaminare, compunere prin contopire, fuzionare, contragere - este un joc de cuvinte practicat deopotrivă în limbajul popular, familiar şi argotic (a furlua, a furgăsi) şi în cel cult; din termeni internaţionali s-au format neologisme uşor traductibile, la fel de internaţionale, precum glocalizare (din globalizare şi localizare), multiversitate (din multi- şi universitate), democratură (democraţie + dictatură) etc. Unii dintre aceşti termeni intră definitiv în lexic (pentru engleză, sunt citaţi adesea smog (din smoke şi fog) sau mai recentul brunch (din breakfast şi lunch). Alţii sînt creaţii efemere, ludice, aşa cum au apărut foarte multe în presa românească de după '90 (poliţieni, miliţişti) şi cum se pot găsi în număr mare la Paul Goma (slavonvechite, vechincuiate) sau la Luca Piţu (universecuritari).
Succesul acestor cuvinte-valiză depinde de context, de factori exteriori - cine le lansează, în ce moment, cît de importantă e tema de care se leagă - dar este condiţionat, în mult mai mare măsură, ca în cazul tuturor jocurilor de cuvinte, de calităţile lor intrinseci: respectarea unor reguli de bună formare, efect de surpriză, grad înalt de motivare semantică. Există mai multe modele formale ale contopirilor: cele două cuvinte se pot afla în succesiune, cu suprapunere parţială (ca în ridicultură, din ridicol şi cultură); unul îl înglobează pe celălalt, total (Bookarest) sau parţial (ca în universecuritari, din universş...ţitari şi securşiştiţ), sau se suprapun total, interferînd şi substituindu-şi reciproc o parte din sunetele diferite (glocalizare); în mod normal, cuvintele trebuie să aibă un segment comun, mai lung (ca în falimentara, din faliment şi alimentara) sau redus la cel puţin un sunet. Din acest punct de vedere, fabulospirit ar părea corect format; totuşi, cuvîntul are un viciu grav: forma sa e ambiguă, trimiţînd mai curînd la un alt model de compunere, cel în care nu există secvenţe comune, primul element (mai des adjectiv, uneori şi substantiv) primind prin analogie un -o de legătură: socio-politic, economico-social, greco-latin. Pentru vorbitorul de limbă română, fabulospirit trimite spontan la un compus de tipul fabulo-spirit, mai curînd decît la o fuziune între fabulos şi spirit. Şi mai importantă este relaţia semantică şi sintactică a componentelor. De obicei cuvîntul-valiză se bazează pe un raport semantic preexistent între cuvinte care sînt fie sinonime parţiale (poliţian), fie antonime (glocalizare); e mai rară relaţia sintagmatică, de tip determinat-determinant; oricum, şi aceasta trebuie să aibă deja stabilitate, să fie un clişeu uşor de recunoscut. În cazul lui fabulospirit, condiţiile semantice şi sintactice nu sînt, în mod evident, respectate: cuvintele fabulos (la care se pare că s-au gîndit autorii termenului, conform unor declaraţii publice) şi spirit nu au o relaţie stabilă în limbă, iar sintagma pe care ele ar putea-o eventual alcătui nu ar fi în nici un caz, în română, fabulos spirit, ci, cel mult, spirit fabulos. E cert că jocul a fost gîndit în engleză, unde e normală ordinea adjectiv + substantiv; dar nici în engleză, mă tem, sintagma nu e o suficient de stabilă ca să justifice transformarea sa în cuvînt-valiză.
Relaţia semantică contribuie de altfel la efectul de surpriză: pentru un bun cuvînt-valiză (ca pentru orice joc de cuvinte reuşit), legătura preexistentă, latentă, trebuie să stea la baza unei asocieri surprinzătoare, semnificative. În cazul sinonimelor, surpriza apare pe fundalul excluderii lor reciproce din context, pentru că aparţin unor registre diferite: termen direct şi eufemism (a fura - a lua), termeni legaţi de momente istorice diferite sau reflectînd puncte de vedere contrarii (poliţist-miliţian). În cazul antonimelor, surpriza e de a vedea unite semnificaţii care păreau opuse, dar care îşi relevă, ironic, echivalenţa. Ajungem astfel la remotivare: un bun joc de cuvinte adaugă o semnificaţie nouă, dă sens alăturării, spune ceva despre realitate (de exemplu, glocalizare ne comunică ideea că, în ciuda impresiei că totul se nivelează, globalizarea se asociază cu afirmarea spiritului regional). E limpede că fabulospirit nu spune nimic, sau cel mult comunică o banalitate pentru care nu e nevoie de nici un efort de prelucrare mentală; la fel de plate ar fi mesaje publicitare de tipul idealapte, deliciosuc, minunatelefon.
În plus, fabulospirit are defectul de a folosi termeni profund ambigui, care pot trezi asociaţii de idei divergente şi chiar neconvenabile. Fabulo- trimite la fabulă, fabulos, a fabula; fabulos are sensurile "mitic", "imaginar" - şi, doar în anumite contexte şi cu o anume intonaţie afectivă, "extraordinar"; spirit înseamnă "suflet, principiu vital", "intelect", "inteligenţă", "umor", "caracter specific", "fantomă". Cel puţin la fel de multe şi divergente sînt şi sensurile din engleză (în plus, la spirit se adaugă şi sensul "alcool"). Fabulospirit trezeşte un set de asociaţii semantice difuze şi confuze, dintre care cele mai probabile trimit la un "spirit de fabulaţie", activînd stereotipul "povestaşului", al orientalului care se întrece în minciuni, al balcanicului care fabulează, poate cu talent, dar în care nu poţi avea încredere.