Parcă nu întîmplător, la sfîrşit de toamnă şi început de iarnă, când se simte deja freamătul darurilor de Crăciun, mi-au sosit din Paris două minunate cărţi, care, fiecare în felul ei, constituie un extraordinar instrument de explorare a literaturii pentru copii, pe cît de util, pe atît de seducător.
Este vorba, în primul rînd de mult aşteptatul Dictionnaire du livre de jeunesse, elaborat de o echipă de cercetători sub coordonarea unor reputaţi specialişti, Isabelle Nières Chevrel şi Jean Perrot, apărut recent la Editions du Cercle de la Librairie, Paris.
Cîteva cifre dau o idee despre anvergura acestui minunat şi binevenit instrument de lucru, de informare şi, în acelaşi timp, de delectare: dicţionarul apare după zece ani de muncă, însumează 989 de pagini, 826 de imagini şi reuneşte 130 de cercetători, cuprinde 1034 de notiţe şi 74 de articole de sinteză. Uşor de manevrat şi plăcut la răsfoit, el cîntăreşte doar 2,21 Kg şi costă doar 89 de euro.
Selecţia ilustraţiilor constituie în sine, prin diversitatea şi reprezentativitatea imaginilor alese, o istorie a esteticii cărţii pentru copii, începînd cu Vechiul Regim şi pînă astăzi.
După cum mărturisesc în Cuvîntul lor înainte cei doi coordonatori, dicţionarul, subintitulat Literatura pentru copii şi tineret în Franţa este centrat pe literatura franceză, dar nu se limitează la ea, incluzînd şi traducerile şi adaptările de cărţi şi autori străini, care au fasonat în mare măsură patrimoniului literar francez pentru copii. El vine să umple un gol în acest domeniu în Franţa, iar formula lui este destul de flexibilă prin articolele de sinteză, pe care le cuprinde şi care îndepărtează ideea de fărîmiţare, asociată, de regulă, unui dicţionar. Articolele dau o idee cuprinzătoare asupra diverselor tendinţe din teoria literaturii, a ilustraţiei, a suporturilor media. într-un cuvînt, a ”culturii” pentru copii, fiindcă termenul ”literatură” nu mai este, în epoca ”videosferei”, suficient de acoperitor.
În viziunea lui novatoare, Dicţionarul face loc şi producţiei populare pentru copii, periodicelor care, marcînd generaţii întregi, au contribuit la diseminarea acesteia şi chiar şi reflecţiei pedagogice asupra literaturii în discuţie. Un spaţiu rezonabil este atribuit şi cercetării din domeniu, prin figurile deschizătoare de drumuri, într-o ţară în care prima teză pe istoria literaturii pentru copii a fost publicată în 1923. El integrează pentru prima oară şi ilustratorii pentru copii într-un raport echilibrat cu scriitorii şi editorii care vizează acelaşi public.
De la A la Z, de la articolul inaugural despre Abecedar la notiţa finală despre Zozo la Tornade, cartea Astrid-ei Lindgred; dicţionarul oferă un parcurs captivant despre producţia pentru copii din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea pînă in imediata contemporaneitate, dar cu trimiteri şi la literatura de colportaj din Evul Mediu, din Renaştere sau din secolul al XVII-lea, cînd ia naştere în Franţa povestea cultă. Este un festival de idei, imagini, nume, şi discrete referinţe bibliografice, în care intră într-o aparentă ordine alfabetică – subîntinsă însă de o coerenţă de ansamblu, de relaţionări şi trimiteri – scriitori consacraţi sau redescoperiţi, ilustratori celebri sau uitaţi, editori, pedagogi, critici, a ceea ce Isabelle Nières numeşte un ”cîmp” literar, Francis Marcoin, o mare ”librărie”, iar Jean Perrot o ”cultură” pentru copii. Nu sînt lăsaţi la o parte nici marii autori care au scris, ocazional pentru copii ca Balzac, Tolstoi, Colette, sau cei care au fost ulterior adaptaţi pentru acelaşi public ca Cervantes sau Walter Scott.
Iau, aproape la întîmplare cîteva intrări şi articole, care spun ceva despre bogăţia, diversitatea şi dialogul cultural implicit, propuse de autorii fabulosului Dicţionar: Caumery, (devenit celebru prin personajul sau Becassine), Casterman (editura belgiană cu mare difuzare francofonă), Cendrars (cu ale sale ”Poveşti negre pentru copii albi”), Comenius (şi ideile sale pedagogice), Alexandre Dumas (şi romanul său istoric savurat de adolescenţi), parodia (gen mult exploatat in literatura pentru copii, dacă ne gîndim doar la numeroasele Scufiţe roşii, verzi etc.), Jean Claverie (autor şi ilustrator contemporan, căruia i se datorează şi coperta Dicţionarului).
Pentru cititorul român este o plăcută surpriză să găsească o notiţă despre Eugen Ionescu şi poveştile sale şi o altă surpriză să găsească în selectivele referinţe bibliografice o trimitere la un colocviu organizat la Universitatea din Tîrgovişte şi la un volum publicat la Editura Universităţii din Suceava, explicabile poate prin faptul că la noi francofonia e (încă) în elementul ei.
Cititorul va fi mulţumit răsfoind şi celălalt volum Escales en littérature de jeunesse, ediţie nouă şi adăugită, apărut la aceeaşi editură pariziană, tot în 2013, sub îngrijirea Bibliotecii Naţionale a Franţei prin Centrul naţional de literatură pentru copii al cărui director Jacques Vidal Naquet este el însuşi autor de cărţi pentru copii. Este vorba de prezentarea ofertei editoriale pentru copii, disponibile în ultimele decenii, cu un accent pus pe apariţiile recente, grupate pe categorii şi subdomenii precum: cărţi tactile şi în braille, numărători, cîntece şi poezii, poveşti, teatru, povestiri scurte, benzi desenate, romane, documentare, reviste pentru copii, francofonie.
În interiorul fiecărei categorii sunt şi alte indicaţii folositoare ca: vîrsta căreia volumul se adresează, tematica în care se înscrie, faptul că e vorba de un clasic sau de un ”nou” clasic etc. Cum fiecare notiţă de prezentare este numerotată, e uşor de observat că sînt în total 4520 de cărţi şi produse trecute în revistă şi prezentate succint, convingător şi, cel mai adesea, atrăgător.
Trei indexuri – de autori, de titluri, dar şi de cuvinte cheie – şi o bibliografie specializată îl ajută pe cititor să-şi găsească cărţile cele mai potrivite, pe bibliotecar să facă selecţia cea mai reprezentativă pentru profilul publicului său.
Coordonatoarea prezentei ediţii, Aline Eisenegger, îi previne pe cititori că este vorba de o muncă îndelungată de selectare critică a cărţii pentru copii, dusă de Centrul naţional, deja pomenit, care continuă munca începută cu cincizeci de ani în urmă de către structura anterioară de acelaşi tip numită, atît de inspirat ”La joie par les livres” (Bucuria prin cărţi). Publicarea celei de a III-a ediţii arată interesul de care s-au bucurat precedentele precum şi nevoia de actualizare a producţiei editoriale, tot mai diversă şi mai seducătoare.
Chiar şi pentru cititorul obişnuit, nespecialist şi neprofesionist, e pasionantă parcurgerea din aproape în aproape a minunatului volum, adevărat ghid pentru vastul ”continent” cum spunea Denise Escarpit, al cărţii pentru copii, care dă o idee despre diversitatea, bogăţia, performanţa artistică, ingeniozitatea şi creativitatea pe care aceasta le poate produce şi stimula.
Iată, cu titlul de frumos cadou pentru cititorul român, notiţa 1311 de la pagina 130, Codruţa Topală: Fils des larmes: contes roumains (Făt frumos din lacrimă: poveşti româneşti). Să nu vă descurajeze aparenta austeritate a acestei ediţii. Deschideţi-o, citiţi-o şi veţi avea un singur gînd, acela de a povesti sau a citi cu voce tare cele nouă poveşti. Adunate de Petre Ispirescu, Mihai Eminescu şi de povestitori anonimi, iată minunate versiuni pentru ”Sarea în bucate” sau ”Cele douăsprezece fete de împărat şi palatul fermecat”. Harmattan, 2008. Pentru toate vîrstele începînd cu 7 ani.
Cele două fabuloase instrumente de explorare a literaturii pentru copii spun mult despre locul pe care aceasta îl ocupă în producţia editorială, în formarea literară şi estetică a cititorului copil, începînd cu primele luni de viaţă cînd cunoaşte cartea prin pipăit şi pînă la optsprezece ani cînd se interesează îndeosebi de documentare, mai captivante uneori decît orice poliţistă. Specific însă acestei literaturi este faptul că te însoţeşte toată viaţa, cum bine spune Michel Butor în motoul ales de autorii Dicţionarului autorului de literatură pentru copii: „Fundamentală pentru studierea oricărui scriitor, oricărui cititor şi prin urmare, a noastră a tuturor este constelaţia sa de cărţi din copilărie.”