În nr. 35 (1224)/ 3-9 septembrie al revistei 22, un foarte bun interviu luat de Dragoş Ghiţulete actorului Marcel Iureş. Despre cenzura antedecembristă, despre eşecurile şi spaimele personale, despre momentele de graţie şi afinităţi, despre independenţa teatrului ACT, dar mai ales, inerent, despre expresivitate. Ca puţini alţii, Marcel Iureş ştie să frazeze, ştie să plaseze accentele, să-şi calculeze respiraţia (chiar şi în pagină, nu numai pe scenă), dar mai ales ştie să folosească formulele memorabile în aşa fel încât acestea să nu sune emfatic şi gol. Un singur exemplu, în felul său pilduitor: „De-asta fac ochii mari când mă întreabă lumea ce e cu nenorocirea asta în teatru, se mai nasc actori de talia lui George Constantin? «Dar dumneavoastră ştiaţi - asta e întrebarea mea -, ştiaţi că George Constantin va fi un mare actor când l-aţi văzut în tinereţe?» Aşteptăm. Un actor nu se fabrică aşa, ca o furculiţă ! Trebuie să aştepţi, să investeşti în el, să-l respecţi, să-l slujeşti, să-l iubeşti”.