Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Cărţi noi:
Exasperarea unei femei din vremea noastră de Alex. Ştefănescu


Mira Feticu, Povestea Penelopei, roman, prefaţă de Alex. Ştefănescu, Bucureşti, Ed. Vinea, 2005. 64 pag.

Într-un stil precipitat şi nervos, un fel de electrocardiogramă a unei inimi cuprinse de tahicardie, Mira Feticu descrie exasperarea unei femei din vremea noastră, insuficient iubită: ,Îmbrac şi dezbrac haine: deux-pičces-uri, rochii de seară lungi, care mângâie gleznele şi fâşâie când fac pasul, rochii de seară scurte, care dezbracă pulpele şi lasă la vedere fibra elastică, haine strânse în ani, elegante, ca să nu m-amestec cu lumea, să nu mă pierd, să nu se mototolească dezbrăcându-le, haine care nu mă mai bucură."

Cartea se citeşte cu pasiune (ca şi prefaţa, care este genială).



Rodica Grigore, Retorica măştilor în proza interbelică românească (Mateiu I. Caragiale, Urmuz, Max Blecher, George Mihail Zamfirescu, G. Călinescu), Cluj-Napoca, Casa Cărţii de Ştiinţă, 2005. 400 pag.

Cartea reprezintă, probabil, lucrarea de doctorat a Rodicăi Grigore (lector la Universitatea din Sibiu) şi merită citită sau măcar păstrată în bibliotecă pentru a fi consultată ,la nevoie". Autoarea sistematizează numeroase informaţii şi regândeşte pe cont propriu subtile probleme de creaţie (nu numai ,retorica măştilor"), specifice prozei româneşti din perioada interbelică. O atenţie aparte merită comentariile consacrate operei lui M. Blecher, pe care nimeni n-a mai analizat-o în ultima vreme cu atâta seriozitate (cum şi merită).

Tot Rodica Grigore, în ipostaza de traducătoare în spaniolă, este cea care a publicat de curând, în prestigioasa revistă mexicană Critica (un fel de România literară a Mexicului!) o antologie de poezie românească, cuprinzând poeme de Ion Vinea, Emil Botta, Gellu Naum, Magda Isanos, Şt. Aug. Doinaş şi Nichita Stănescu. O autoare din Sibiu, de care a auzit puţină lume, face, în mod discret, mai mari servicii culturii române decât unele personaje de prim-plan ale vieţii literare bucureştene.



Petre Stoica, Pipa lui Magritte, Timişoara, Ed. Brumar, 2005 (versuri). 56 pag.

Poet din generaţia lui Nichita Stănescu, intrat în mitologia literară a epocii, Petre Stoica scrie şi azi, fiecare poem, cu sentimentul inaugurării. Nu este blazat sau plictisit. Chiar şi blazarea sau plictiseala le descrie în cuvinte simple şi pline de prospeţime. Textele sale au o virginitate emoţionantă (de neîntâlnit în scrierile poeţilor tineri, care par să se fi născut versaţi şi dezabuzaţi):

,Este o seară identică serii de ieri/identică tuturor serilor din orăşelul/ care ziua dansează ca o balerină cu un singur picior" etc. (Poem idilic).



Iaromira Popovici, De-ale prinţeselor şi patrupezilor, Bucureşti, Ed. Curtea Veche, 2005. 108 pag.

Bizare şi cuceritoare, poveştile Iaromirei Popovici par scrise, în tandem, de Andersen şi Urmuz. Autoarea are nostalgia basmelor copilăriei, dar, respectând aparent ritualul spunerii lor, se lasă în voia unei imaginaţii epico-lingvistice luxuriante, care aminteşte, fulgurant, de literatura absurdului, de suprarealism şi de intertextualitatea practicată de postmoderni:

,A fost odată, ca altădată, ca alaltăieri, ca ieri şi ca ziua de dinainte de ieri, ca soarele şi ca luna, ca lămâia înflorită şi ca portocala descojită, ce mai, a fost, bineînţeles, o Prinţesă. Ea s-a născut direct la vârsta Prinţesoratului (la vreo 17-18 ani, cam aşa) în rochie roz cu volane, cu cinci bucle blonde (2 spre dreapta şi 3 spre stânga)..."



Andrei Zanca, Minuturi, Cluj-Napoca, Ed. Limes, col. ,Lakonia", 2005 (prezentare pe ultima copertă de Eduard Kantor). 150 pag.

Povestiri-blitz, scrise de un poet român stabilit în Germania. Cele mai multe derivă din experienţa de profesor la ţară a autorului, experienţă (românească) pe care Andrei Zanca n-a uitat-o (acolo unde se află în prezent). Nu este vorba însă de simple evocări, ci de secvenţe expresive, decupate cu inteligenţă artistică din fluxul vieţii de fiecare zi. Eduard Kantor, autorul unei scurte prezentări a cărţii, remarcă umorul din paginile ei. În afară de umor, există însă şi o duioşie, amintind de proza rusească.



Mircea Handoca, Jurnalul inedit al lui Mircea Eliade, Oradea, Ed. Grafnet, 2005. 132 pag.

Culegere de ,fişe de lectură şi glose" pe marginea jurnalului lui Mircea Eliade, niciodată publicat integral până în prezent. 59 de caiete mari, cuprinzând 4097 de pagini, referitoare la perioada 17 septembrie 1945 - 20 octombrie 1971, se păstrează la Biblioteca Regenstein a Universităţii din Chicago. Alte însemnări sunt dispersate în presa vremii, în colecţiile unor particulari etc. Mircea Handoca, autoritatea nr. 1 în domeniu, descrie şi comentează - până la apariţia, improbabilă, a unei ediţii complete - toate aceste texte, de maxim interes.





P.S. N-am nimic împotrivă să fie atacată, oricât de brutal, recenta mea carte, Istoria literaturii române contemporane. Nu mi-am făcut iluzia că voi fi sărbătorit, la apariţia ei, de lumea literară (deşi eu, unul, l-aş fi sărbătorit pe cel care ar fi publicat ceva asemănător). Dar nu admit să-mi fie reinventată biografia, de autori care, nemulţumiţi că nu figurează în Istorie..., vor să mă defăimeze prin orice mijloc. Le aduc aminte acestor mistificatori că legea pedepseşte asemenea fapte.

Un exemplu de incorectitudine îl oferă Bedros Horasangian, care, sub pretextul că analizează Istoria... îmi falsifică biografia, atribuindu-mi atitudini şi gesturi reprobabile, toate imaginare. Iată ce scrie despre mine B.H. în ziarul Ziua din 3 decembrie 2005:

,Strângerea şurubului prin '88-'89 şi mazilirea lui Octavian Paler îl propulsează ca redactor-şef adjunct la România liberă (care nu era pe vremea aceea SA, societate pe acţiuni...), astfel că decembrie '89 îl prinde nu tocmai ferice, echipa lui Uncu, Băcanu şi Mărculescu mazilindu-l rapid, fără forme legale. Să zicem, eufemistic.

După câteva luni - puţine - când nu apare nici în public şi nici în publicistică, este recuperat de noua echipă redacţională de la România literară..."

În realitate, eu n-am fost niciodată redactor-şef adjunct la România liberă, ci la revista Magazin. Acolo nu m-a propulsat nimeni, ci m-am refugiat eu (când nu se găseau amatori pentru ocuparea acelui post, mai prost plătit decât cele de la România liberă), ca să-mi rămână mai mult timp pentru critica literară.

De la revista Magazin nu m-a ,mazilit" Băcanu sau altcineva (cum s-o fi făcut, practic?), ci am plecat din propria mea voinţă, prin transfer (stă scris şi în cartea mea de muncă), la România literară, revistă la care de ani de zile tot încercasem să mă mut (cu acordul redacţiei acestei reviste), dar nu obţinusem aprobarea autorităţilor (fiind ,rău văzut" de Securitate, după cum reiese din Cartea albă a Securităţii). De altfel, Petre Mihai Băcanu mi-a oferit ulterior (cu prietenia pe care mi-a arătat-o întotdeauna şi cu care mă mândresc) o rubrică săptămânală, Tableta de miercuri, pe prima pagină a României libere (unde mai semnau, în celelalte zile ale săptămânii, Gabriela Adameşteanu, Ana Blandiana, Gheorghe Grigurcu, Romulus Rusan şi Vitalie Ciobanu).

Nici vorbă să fi stat după Revoluţie câteva luni deoparte, fără să apar nici în public, nici în publicistică. Chiar în revista Magazin din 23 decembrie 1989 am publicat un reportaj despre fuga cu helicopterul a soţilor Ceauşescu (întrucât în ziua de 22 decembrie m-am aflat, alături de alţi demonstranţi, în faţa CC al PCR), pentru ca în ianuarie, februarie, martie etc. 1990 să fiu prezent cu articole nu numai în revista Magazin, ci şi în România literară şi Flacăra (după cum se poate constata consultând colecţiile acestor reviste).

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara