La începutul stagiunii de toamnă 2007 am consemnat două evenimente muzicale în cadrul Institutelor Culturale Române din Lisabona şi Viena. În ca­pi­ta­la Portugaliei au avut loc concertele grupului vocal-instrumental Iza, cunoscut deja aici datorită participării la festivalul internaţional de teatru de anul trecut. Membrii formaţiei sunt artişti-ţărani, intim legaţi de spaţiul lor natal - Maramureşul. Sonorităţile şi ritmurile cântecelor şi dansurilor acelei zone evocă o ancestralitate pre-romană, lăsând să se întrevada înrudiri cu manifestări similare de sorginte celtică. Trăsături ce nu puteau trece neobservate într-o ţară precum Portugalia, ale cărei provincii septentrionale conservă puternice tradiţii celto-iberice. Iza ne-a oferit, şi de această dată, adevărate "relicve vii" ale unei spiritualităţi transmise organic, de la o generaţie la alta. Nu mai vorbesc de farmecul personal al celor cinci interpreţi: Ioan Pop, liderul trupei, poliinstrumentist şi virtuoz "ţâpuritor"; Ion Covaci, mânuind vioara cu dexteritatea unui Jimi Hendrix rural şi neezitând să danseze pasional, în pofida celor 68 de ani împliniţi chiar pe parcursul turneului lusitan; Dumitru Hârb - celălalt "ceteraş", la fel de abil improvizator ca şi primul; admirabilele vocaliste (şi percuţioniste!) Anuţa Pop şi Voichiţa Tepei, într-un tandem de o reală feminitate, iradiind nu doar forţă muzicală ci şi vitală. Reprezentaţiile au fost însoţite de expoziţia Joc de duminică la Hoteni, cuprinzând fotografii realizate de plasticianul Florin Liviu Ştefan chiar la locul de baştină al grupului Iza.
R.K.I. Wien este primul dintre cele 16 institute culturale române din lume unde s-a organizat un festival al jazzului românesc. În deschidere au evoluat, la două piane Bösendorfer, veteranul Jancy Körössy şi junioara Ramona Horvath. O veritabilă punte între generaţii: primul, născut în 1926, a purtat stindardul acestei muzici a libertăţii prin anii întunecati ai stalinismului, după care şi-a continuat cariera în chiar patria jazzului. La rândul ei, Ramona Horvath pare decisă să preia - direct de la sursă - moştenirea körössyană. Juna pianistă dispune de o tehnică de invidiat, pe care o subordonează comandamentelor mainstream. Principalul câştig al acestei colaborări constă în aducerea la zi a remodelărilor de teme tradiţionale româneşti datorate lui Körössy. Au urmat alţi doi muzicieni destul de apropiaţi ca etate, dar de orientări stilistice diferite: avangardă şi blues în cazul lui Harry Tavitian, lirism şi sensibilitate poetică la Ion Baciu Jr. Iniţiativa melodico-ritmică i-a aparţinut în special primului, iar cea armonică mai curând celui de-al doilea. În seara de 12 septembrie 2007 a avut loc debutul formaţiei Trigon pe scena clubului Porgy & Bess, punct de referin­ţă pe harta jazzului mon­dial. După cum era de aşteptat, virtuozul vio­list Anatol Ştefăneţ împreuna cu discipolii săi - Vali Bogheanu, Dorel Burlacu şi Gari Tverdohleb - au cucerit (şi) publicul vienez. Printre cei care au aplau­dat cu fervoare, solici­tând la final trei bis-uri, s-au aflat Mathias
Rüegg, megastar al componisticii actuale şi lider al Vienna Art Or­­chestra, jazzologii Cris­toph Huber, Emanuel Wenger, Emilian Tantana, Harald Albrecht ş.a. Cu toţii au fost de acord că această formaţie reuşeşte să creeze un univers muzical sui generis, utilizând un limbaj în care fundamentele jazzului sunt subtil îmbinate cu ethosul muzicii din întregul areal al romanităţii orientale. În continuarea festivalului pe cele două scene s-au produs alţi remarcabili artişti ai jazzului nostru, precum Mircea Tiberian, Liviu Butoi, Anca Par­ghel, Cristian Soleanu, Arthur Balogh, Garbis De­de­ian, Bogdan Cristea, Petrică Andrei, Marius Mihalache, Dinu Simion, Ciprian Parghel, Lucian Maxim, Cezar Căzănoi ş.a.m.d.