Eram îngerul tău de corvoadă.
Ridicam pălării de pe moi
Şi frumoase ciuperci, la paradă;
Scotoceam diamante-n gunoi,

Cu o rîmă subţire pe deget
Drept de-a pururi inel de logodnă;
Îţi scriam în scripturi, fără preget,
Pentru fiece franj cîte-o odă.

Eram îngerul tău, în pripeală
Şi viclean închegat pentr-o clipă.
Oh, lăsai să te pipăie, goală,
Ceilalţi îngeri prieteni de-aripă,
Şi de nimb, şi de doxologeală,
Şi de opium fumat lin din pipă,

Cînd nu-i nimeni prin urbe să-i vadă,
Ci doar Domnul se uit c-obidă.
Eram îngerul tău de corvoadă,
Mătăsos ca o dulce omidă...