Lumea muzicală, o ştim cu toţii, sărbătoreşte în acest an împlinirea a 130 de ani de la naşterea celui mai important muzician român. Cu totul recent la Sinaia, în localităţi de pe Valea Prahovei, la Braşov, în acest an şi la Sibiu, în sfârşitul de iulie, de asemenea în aceste săptămâni, Enescu a fost evocat în cadrul relativ intim al unor concerte prilejuite de ziua de 19 august, de naştere a maestrului.
Momente camerale şi simfonice oferite de cele două orchestre de tineret, Orchestra „Simfonietta” condusă de Horia Andreescu, Orchestra Română de Tineret condusă de Cristian Mandeal, concerte susţinute de tineri muzicieni performeri, de maeştrii acestora, au adus bucurie sutelor de melomani, oaspeţi sosiţi din ţară, de asemenea de peste hotare; au putut fi audiaţi câţiva dintre maeştrii care apar pe meridianele cele importante ale vieţii muzicale europene, pianiştii Elisabeth Leonskaia şi Valentin Gheorghiu, violoncelistul Cătălin Ilea, organista Ursula Philippi, violoniştii Anna Ţifu şi Liviu Prunaru.
„Actuala ediţie a Festivalului Enescu şi muzica lumii este dedicată tinerilor muzicieni”, a precizat din capul locului, în debutul concertului de deschidere, directorul artistic, violoncelistul Marin Cazacu; este o personalitate dinamică, eficientă, imaginativă, fără de care actualul concept al festivalului, aici, la Sinaia, realizarea acestuia, ar fi greu de imaginat. Tinerii performeri – elevi, studenţi ai instituţiilor noastre de învăţământ muzical, ai unor prestigioase şcoli de peste hotare, absolvenţi ai acestora – apar în compania maeştrilor, pilde vii, traiectorii artistice prodigios împlinite.
Important este de notat faptul că întreaga serie a concertelor prezentate la Sinaia, în frumoasa sală a Casinoului, de asemenea în biserica ortodoxă din Predeal, în lăcaşul credincioşilor romanocatolici din Sinaia, în Sala Armatei din Braşov, în sala „Thalia” a Filarmonicii din Sibiu, în Salonul de Muzică al Castelului Peleş, toate – trebuie să recunoaştem – s-au bucurat de atenţia unui public realmente entuziast. Oamenii au nevoie de muzică, de cultură, nu numai de divertisment, inclusiv în perioada vacanţelor estivale, fapt neglijat, spre exemplu, de autorităţile municipale bucureştene.
Cu totul captivante s-au dovedit a fi concertele susţinute de familiile de muzicieni. Talentul, meşteşugul, cultul faptului muzical artistic se transmit de la o generaţie la alta, devin un dat spiritual. Susţinut în Salonul de Muzică al Castelului Peleş, recitalul celor doi violoncelişti ai familiei Ilea, Cătălin şi Constantin Siepermann, în calitate de bunic şi de nepot... de nici doisprezece ani, au revelat datele unei comunicări de o prospeţime spectaculoasă ce vitalizează atât evoluţiile individuale pe parcursul celor două preludii bachiene, cel în Sol major, cel în Do major, cât şi în cazul duetelor compuse de Händel sau Rossini. Prezentat anterior la Sibiu şi la Braşov, acelaşi program a fost împlinit prin participarea organistei Ursula Philippi; mă refer la „Andante religioso”, lucrare scrisă de tânărul Enescu pentru două violoncele şi orgă, dar şi la lucrări din repertoriul organistic, creaţii datorate sibianului Norbert von Hennenheim sau clujeanului Hans Peter Türk. Colaborarea celor doi maeştri, Ursula Philippi, personalitate organistică de anvergură europeană şi Cătălin Ilea, actualmente profesor al Universităţii de Arte din Berlin, au dat consistenţă artistică unor concerte de neuitat. au devenit veritabile evenimente ale sezonului estival. Un moment de autentică trăire spirituală s-a dovedit a fi recitalul pe care soprana Bianca Manoleanu şi pianistul Remus Manoleanu l-au susţinut în două dintre lăcaşurile de cult din Sinaia şi din Predeal, concerte prilejuite de Praznicul Sf. Marii; este cuplul muzical cameral pentru care adevărul muzicii sprijinit de sensul cuvântului rostit cu nobilă intonare, se regăsesc în revelarea sentimentului poetic, susţinut de cel religios.
Alte familii de muzicieni prezente în Festival? Mă refer la cea a violoniştilor Liviu Prunaru, concertmaestru al Orchestrei Concertgebouw din Amsterdam, şi Valentina Sviatlovskaia, minunaţi muzicieni, care au decis cu totul recent a-şi întemeia un drum comun în viaţa de familie. Au evoluat alături de violistul Cristian Ifrim, de pianista Maruxa Llorente, familie de muzicieni sosiţi din Spania, de cea a violonceliştilor Marin Cazacu şi de Ştefan, fiul domniei sale; li s-a alăturat violistul Ladislau Cristian Andris, originar din Timişoara; ...cu toţii au fost performerii unui încântător concert cameral dedicat muzicii lui Brahms şi Ceaikovski. Trebuie să recunosc, un veritabil spirit colocvial de cordială comunicare a dominat evoluţia celor trei pianişti muzicieni ai familiei Valentin Gheorghiu; alături de Roxana, de Valentina Gheorghiu, maestrul Valentin menţine în continuare nivelul unei adresări de emoţionantă consistenţă artistică. Bună dispoziţie, muzică predominant vieneză de sensibilitate romantică, un fermecător spectacol violonistic, a oferit Gabriel Croitoru în compania fiicei sale Simina, un program adresat unui public larg, participativ. Tineri ce acced spre zonele înalte ale profesionalismului, ale maturităţii artistice, se dovedesc a fi membrii Cvartetului de coarde „Arcadia” din Cluj, organism temeinic constituit, pianistul Andrei Licareţ, un muzician ce pătrunde adânc în substanţa artistică a opus-ului prezentat, de asemenea, violonista românoitaliană Anna Ţifu, un talent ce fructifică o cuceritoare virtuozitate instrumentală, dar şi un echilibru interior bine stăpânit, aspecte apreciate în ultimul concert al Festivalului.
Indiscutabil, ca şi în alţi ani, momentele de maximă greutate s-au dovedit a fi concertele celor două orchestre de tineret. S-au reunit 150 de tineri sosiţi din toate marile oraşe ale ţării, de asemenea din Chişinău, precum şi din localităţi cum sunt Reşiţa, Suceava, Piatra Neamţ, Galaţi, Bistriţa, Alba Iulia, Hunedoara, Miercurea Ciuc, tineri cu vârste cuprinse între 14 – 15 şi 25 – 35 de ani, elevi şi studenţi, membri şi absolvenţi ai liceelor, colegiilor şi facultăţilor de muzică. Mulţi dintre aceştia nu au cântat niciodată în vreo orchestră. Mulţi au trecut pentru prima dată Carpaţii venind acum la Sinaia. Aspectul social privind noile relaţii stabilite aici, comuniunea întru muzică a celor tineri, s-au arătat a fi salutare. Sub conducerea maeştrilor Horia Andreescu şi Cristian Mandeal au fost susţinute veritabile laboratoare de lucru, repetiţii şi concerte menite – pe de-o parte – constituirii organismului orchestral şi – pe de alta – realizării în concert a unor opus-uri simfonice utile definirii culturii profesionale a membrilor celor două ansambluri. Ceaikovski şi Dvorak, apoi Enescu, Beethoven, Stravinski, Ravel, lucrări urmate de momente savuroase, oferite la cererea insistentă a publicului, miniaturi orchestrale semnate de Johann Strauss, Jean Sibelius, Grigoraş Dinicu, au definit cadrul unei educaţii profesionale absolut utile constituirii sentimentului de ansamblu, a organismului orchestral. Importantă personalitate a vieţii muzicale internaţionale - laureată cu distincţie supremă a Concursului „George Enescu” în anul 1964, pianista Elisabeth Leonskaia s-a aratat a fi un artist şi un pedagog dedicat cu generozitate, cu indicibilă răbdare, relaţiei cu tinerii instrumentişti, cei care au acompaniat- o pe parcursul primului Concert de Ceaikovski. Vizitând Casa memorială, Vila „Luminiş”, a avut bucuria de a se fi aşezat la pianul maestrului; a intonat momente din prima „Sonată în Fa diez minor”, lucrare despre care a aflat cu vădită emoţie că a fost compusă chiar aici, la acest instrument.
„George Enescu şi Sinaia ne dau motive să fim mândri”, nota în caietul-program al Festivalului domnul Vlad Oprea, primarul localităţii; „George Enescu este marele nostru muzician şi compozitor, iar Sinaia este Perla Carpaţilor”. Cu toate acestea, de ani buni, drumul care trece pe sub calea ferată spre cartierul Cumpătul, spre Vila „Luminiş” – casa memorială a celui mai important muzician român, această cale de acces nu ne dă „motive de mândrie”; este un drum realmente desfundat. Trebuie să te aventurezi prin adevărate hârtoape pentru a ajunge, în cele din urmă, în universul în care a trăit şi a lucrat Enescu. Ultima oară drumul a fost reparat în urmă cu ani buni, cu prilejul vizitei marelui Yehudi Menuhin. E drept, mulţi dintre oaspeţii acestui lăcaş de cultură nu aduc voturi în alegeri. De ani de zile drumul rămâne „pavat cu bune intenţii”. Totuşi, în acest context, tinerii performeri, maeştrii lor, muzica însăşi, induc împreună un climat realmente întremător.