Editorialul publicat pe prima pagină a României literare cu o lună în urmă era scris înainte de a fi fost cunoscut rezultatul alegerilor pentru preşedintele USR şi de a fi fost finalizate rezultatele celorlalte alegeri.
Scopul lui era de a trage concluziile de rigoare după turneul electoral în cele 20 de Filiale. Şi de a aprecia măsura în care noile prevederi statutare şi-au dovedit valabilitatea. Editorialul încerca să prezinte un fel de Stare a Uniunii între două legislaturi. O lună mai târziu, e cazul să discutăm despre noul început de drum. Cu atât mai mult, cu cât au apărut deja câteva analize consacrate alegerilor şi rezultatelor lor. Ba chiar şi un pamflet al contracandidatului meu la preşedinţie. Nu trebuie să ne mirăm: ţine de specificul naţional acest fel dezechilibrat de a trata lucrurile cele mai serioase, căutând, pe de o parte, să explici, cât se poate de obiectiv şi fără nici o recriminare, o anumită realitate, cum au făcut, de exemplu, Gabriel Chifu, în revista noastră, sau un cristian în „Observator cultural”, pe de alta, să tulburi apele cu acuze tendenţioase şi fără acoperire în fapte, cum face Dan Mircea Cipariu pe blogul său. Nu ca să-i dau o replică, altminteri meritată, lui Dan Mircea Cipariu, scriu aceste rânduri. Cu Dan Mircea Cipariu nu poţi purta un dialog câtă vreme nu îndeplineşte o condiţie minimă de onestitate intelectuală. Nu recomand nimănui să-i citească pamfletul, mustind de ură şi de neadevăruri flagrante, fără să-şi asigure în prealabil sănătatea cu o mască de gaze. Dar să-l lăsăm pe Dan Mircea Cipariu în plata spectacolelor lui bulbucate de prost gust. Să revenim la ale noastre: scriu aceste rânduri din obligaţia de a înfăţişa membrilor ei Starea Uniunii după alegeri.
Aş vrea să corectez un anumit optimism electoral: dacă, într-adevăr, USR a scăpat de datorii, cum afirmam, şi îşi poate continua programele şi proiectele, aceasta nu înseamnă, şi n-am ascuns asta în cuvântul meu, că banii pică din cer. Bătălia pentru fonduri trece, ca o ştafetă, de la un mandat la altul. Războiul e departe de a fi câştigat. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să reactivăm programul de finanţare a revistelor. Sper să reuşim. Al doilea a fost să schiţăm proiectul unei legi a culturii scrise. Am avut deja întâlniri cu scriitori care sunt parlamentari în vederea obţinerii unui sprijin. Am reluat, totodată, discuţiile referitoare la mecanismul de cointeresare a autorităţilor locale în materie de reviste şi de literatură, în general, de care am vorbit cu ocazia reuniunilor electorale. Primele rezultate se pot deja constata. Unul din proiectele noastre principale, amendarea legii taxei de timbru, rămâne deocamdată suspendat de voinţa Parlamentului. Nu vom sta, desigur, nici noi, cu mâinile în sân. Proiectul e vital, se ştie, iar riscul îngropării lui din cauza, îndeosebi, a opoziţiei editorilor, este insuportabil pentru USR.
Filialele bucureştene sunt pe cale a-şi avea contul propriu în bancă promis. Depinde de noii preşedinţi şi de comitetele de conducere colectarea cotizaţiilor, care, mai ales în Filiale mari, cum sunt Poezia şi Proza, reprezintă o sursă de venit importantă. Şi cheltuirea banilor depinde de preşedinţi şi de comitete. Filialele din ţară au o experienţă bogată în materie, dovadă numărul membrilor plătitori, care au avut drept de vot la alegeri, nu şi cele bucureştene, care au stat sub umbrela ocrotitoare a fostei Asociaţii. Atenţie: vin premiile. E un prim test pentru preşedinţi. Conducerea USR îi va ajuta, în măsura posibilităţilor, ea neîncasând, cum se ştie, cotizaţii. De asemenea, toate Filialele vor trebui să-şi aibă în cel mai scurt timp un site propriu. Siteul USR e pe cale de a fi îmbunătăţit. Echipa care îl administrează a fost numită. Ea răspunde de afişarea pe site-ul USR, între altele, a listelor de membri din Capitală şi din ţară, aşa-zisul recensământ solicitat de contracandidatul meu, convins, cum afirma de câte ori avea ocazia, că nu există. La acesta, vom adăuga recensământul Filialelor (date generale, dotări ale acestora), deja finalizate. În legătură cu site-ul, atât al USR, cât şi al Filialelor, el trebuie să conţină exclusiv informaţii legate de activitatea USR şi a fiecărei Filiale în parte. Mă văd obligat să atrag atenţia că un site nu e un forum pe care membrii Filialei să facă schimburi de opinii sau să-şi expună opiniile personale. Pentru asta, pot recurge la blogurile proprii. Nu întâmplător vin cu această precizare: e suficient să intri pe blogosferă ca să constaţi că USR nu poate risca să deschidă această cutie a Pandorei.
Nu e cazul să insist asupra atmosferei întreţinute de blogeri, mai ales, nemembri ai USR, în tot anul electoral încheiat. Ca, vai, şi de membri ai USR, în publicaţii, la televiziune, la radio. Am semnalat în Raport câteva asemenea mizerii: calomnii, insulte, minciuni sfruntate, acuzaţii de, nici mai mult, nici mai puţin, fraudă şi procese de intenţie. Se ştie că Statutul în vigoare cuprinde un paragraf referitor la membrii USR care-i aduc „prejudicii de imagine”. El a fost deja aplicat lui Mircea Arman de la Cluj, exclus din USR în iunie. I-am prevenit pe cei care au participat la reuniunile de alegeri: le vom aplica Statutul tuturor celor care îl vor încălca. E inadmisibil ca unii din membrii noştri să ne poarte prin procese costisitoare pentru cauze personale. Zilele trecute, am câştigat un asemenea proces cu un scriitor, membru al USR, care ocupă abuziv două camere din sediul central. Colegul nostru n-a ţinut cont de greutăţile întâmpinate când cu mutarea în clădirea din spatele Casei Vernescu şi, deşi revista pe care o scotea pe spezele lui a decedat demult, continuă să ne sfideze şi să ne ameninţe că va merge cu procesele la nesfârşit. Sper ca actuala Comisie de Monitorizare să examineze cazul cu pricina, într-un mod mai operativ decât a făcut-o precedenta, fie şi numai spre a ne cruţa de costurile unui proces fără noimă. Iată în ce labirinturi juridice suntem vârâţi de orgoliul unora dintre membrii noştri! Şi asta, când nu ştim cum să cântărim mai bine fiecare leu obţinut cu uriaşe cheltuieli nervoase.
Speram că alegerile, o dată încheiate, vor pune capăt unor astfel de lucruri. Se pare că ne-am înşelat şi că o luăm, cel puţin în unele privinţe, de la capăt. Ar fi fost oarecum contra firii naţionale ca învinşii să se poarte cavalereşte cu cei care au câştigat în mod clar şi democratic alegerile. Nu ne aşteptam, în prosteasca noastră bună-credinţă, să avem parte, a doua zi după alegeri, de aceeaşi ură şi de aceleaşi acuzaţii tendenţioase de care n-am dus lipsă în toată perioada electorală, ca şi mai înainte.
În pofida a tot şi a toate, ne vom vedea de treabă şi ne vom ţine de cuvânt. Mulţumesc tuturor celor care au avut încredere în mine şi în echipa pe care am propus-o. Sper să nu-i dezamăgim.
