Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Literatură:
Duminica norilor de Horia Zilieru


Teamă mi-e că vine-un mâne
că trec lume-n altă lume
şi în urma mea rămâne
numai umbra altui nume.

Deschide graiul psaltire
într-o limbă mai bătrână
de adânca învăţare
nici o slovă nu rămână
la vorbire
cerşetoare.

Pune sonda trandafire
aburilor din ţărână
cât suspină
în stupină
o leoaică de albină
filtre cu hemoglobină
după rang a împărţi
la înalte-mpărăţii
pe unde treceau profeţii
stihuiţi în ceara ceţii.

Povesteşte-le fântână
măştile
caleştile
ducând Doamna mea stăpână
răni şi taine surâzând
tavernalilor de rând.

Mă cheamă la cer
părinţii
strânşi la masa suferinţii
cimitirului de ger.

Zăpada topeşte sfinţii
pânea frântă rar respiră
dogoare/
înmiresmare
şi a vinului sudoare
pâlpâie clipiri de lyră.

Măria-sa maica bună
- floarea paştei în furtună -
mânile îşi împreună
în năpăstuita sare
şi-n troienele amare
subt stiharul învechit
ochii ei străvăd un schit
cum dintr-o căţuie
suie
vii altoaie de tămâie.

Maibătrânul
ca gorunul
deştele
roteşte-le
prin a bărbii rădăcină
şi se-aud şi se arată
pe tipsia-nsângerată
picătura milei lină
melosul aleanului
desfrunzirea neamului.

Sună cornul clăbucet
- chip şi buze de ascet -
luminişuri să imite
stalactite/
stalacmite
peştera epithalam
eva oarbă-orb adam.

Pod de frânghii luna spală
şi pe-al soarelui genunchi
pare
o femeie goală
tristă vergură vestală
bolnavă de poesie
- vecinica epilepsie -
la-nserare
să-ngenunchi.

Scrib/aed la curtea lor
sângele nevăzător
le punea la dezbrăcare
reci odăjdii sclipitoare
ferecând
un ornic blând
cu brăţări şi lănţişoare.

Şlefuiam modern cu artă
cearcăne cât marea-moartă
împilându-l în idilă
- a metaforei mantilă -
şarpele/
aproapele
bazileul-patriarhul
via/oful
golful
ah-ul.

Dar nu ei aşteaptă fiul
galopând prin basm pustiul.

La icoana Preasfinţitei
feţele închipuite
schimbă raze în răsfrângeri
şi transpar
în plânsu-amar
milostivii mei bătrâni
albi ca florile de prun
pe un deal vâslit de îngeri.

Pe-ntuneric
îi desferic
posedat
legat
de verb
ca un urs târât în lanţ
aurlând la ceasul sterp
strana cu damnaţi amanţi.

Jilţul încă gol tresare
lemnul de catapeteasmă
când
o pleoapă întorcând
lacrima luminătoare
licăre pe tetradrahmă
roza-crania mea mare.

Îngerul începător
june
frânghia îmi pune
trupului lăsat să piară
astrolog
pe inorog
cu trei trepte în folclor
la interpolara scară.

Viermi infami
- funiculare
caravane-n revărsare -
"avec leurs visages de femme"
scot pe celălalt versant
ghilotina/diamant.

Singură o lumânare
mândră stă la fulgerare.

Nici un tunet nu-i atinge
senzitivele meninge
şi nu cere
mângâiere
în seismele vulgare
ea se vindecă sau moare.

Suflete
dar
rogu-te
întrerupe-n zugrăvit
praful gândului levit
voroneţul funerar.

Corbii hăituiţi tenori
în rafala firii lor
trec spre valea-crucilor
pe deasupra turlelor
prapuri negri nălucind
mersul greu al firelor
urzind giulgiul de argint
şi cu gheara rup din nimb
ghimpi
de dincolo de timp
unde stam subt sicomor -

duminica norilor.