Presa ieşeană semnalează o performanţă a
scriitorului Daniel Corbu.
Concret, sub titlul Scandal monstru la Iaşi.
Suspiciuni de plagiat din creaţia unui celebru
profesor de la Universitatea Cuza, publicaţia „Bună
ziua, Iaşi” din 9 noiembrie a.c. relatează că Daniel
Corbu a tipărit, în 2008, sub semnătură proprie,
o traducere din Jean Boutière, anterior tradusă
de Constantin Ciopraga, reuşind performanţa ca
traducerea sa să fie identică, până la virgulă, cu
traducerea regretatului profesor. Iată ce susţine
publicaţia ieşeană: „După moartea lui Ciopraga,
a apărut o altă ediţie din Jean Boutière, o altă
traducere, semnată de Daniel Corbu. [...]
Oricine îşi doreşte şi este preocupat de originalitate
versus plagiat, poate observa că domnul Daniel
Corbu a preluat, se pare, fără nici o precauţie şi
fără nici o jenă, textul respectatului Ciopraga.”
Întrebat asupra împrejurării, Daniel Corbu, cu
modestia-i caracteristică, a evitat să îşi asume
meritele acestei uriaşe performanţe, unice în istoria
traducerilor literare, ca două versiuni diferite să
fie identice, fără a fi vorba de un mizerabil plagiat
(cum susţine „Bună ziua, Iaşi”). El a vorbit doar
despre magistralele sale cunoştinţe de franceză:
„Eu cunosc foarte bine limba franceză şi oricând
traduc foarte bine... Cum să traduc altfel din Jean
Boutière?... Nu se poate face altfel, aşa că nu poate
fi vorba de un plagiat.”
Ce nu ştie Daniel Corbu, însă, este că, după
cât se pare, ilustrul istoric literar Constantin
Ciopraga nu ştia chiar atât de bine limba franceză,
iar traducerea sa fusese contestată la apariţie,
în 1976, de către specialişti. Rămâne să explice,
prin urmare, cum de un foarte bun cunoscător
al limbii franceze, ca domnia sa, a dat o traducere
identică, „până la virgulă” (zice ziarul ieşean),
cu aceea a unui cunoscător relativ...
Cronicar
P.S. Le-a scăpat redactorilor ziarului ieşean
(făcându-i să vorbească de un plagiat, acolo unde
era vorba de o performanţă) faptul că Daniel Corbu
nu e numai un iscusit cunoscător al limbii franceze.
Ci şi un erudit specialist în paleografie şi editologie
românească medievală. Astfel, ediţia sa din 2002
a Psaltirii lui Dosoftei (Psaltirea pre versuri tocmită,
editor şi prefaţator Daniel Corbu) seamănă ca două
picături de apă cu ediţia clasică a operei lui Dosoftei,
aparţinându-i cărturarului N. A. Ursu. Încă un caz
de întâlnire, pur întâmplătoare, între două mari
spirite, din care au rezultat două texte diferite,
dar identice...
