Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Reacţii imediate:
Doi oameni din Est de Alex. Ştefănescu

Trebuie să fii insensibil sau rău intenţionat ca să nu te bucuri de prezenţa în literatura română de azi a lui Daniel Cristea-Enache. Într-un moment de agitaţie a spiritelor, mai degrabă periculoasă decât productivă, şi de confuzie a valorilor, el îşi face surâzător-conştiincios datoria, citind sute de cărţi, evaluându-le cu luciditate, ironizând într-un stil elegant mistificările. Este un spirit constructiv (ceea ce nu înseamnă că spune un da mecanic în orice situaţie) şi incoruptibil.

Nu seamănă aproape deloc cu alţi tineri. În marea lor majoritate, colegii lui de generaţie, au o nerăbdare indecentă, vecină cu isteria, de a-şi face un nume şi o plăcere stranie, vinovată, de a macula prestigii. În mod surprinzător (şi ruşinos) intransigenţa lor distruc­tivă se asociază cu oportunismul. Daniel Cristea-Enache îşi face datoria calm şi responsabil, cu sentimentul con­tinuării a ceea ce s-a realizat până în prezent în literatura română şi, în acelaşi timp, fără grija de a-i flata pe oamenii zilei. Este solidar cu generaţia sa, dar solidar cu discernământ, mizând sincer pe cei mai talen­taţi reprezentanţi ai ei. Această atitudine judicioasă, departe de a-l condamna la un stil convenţional şi plic­ticos, generează - spre consternarea celor care joacă totul pe cartea teribilismului - texte captivante, de o indiscu­tabilă originalitate. Explicaţia constă în spiritul critic de mare fineţe şi în excepţionalul talent literar cu care este înzestrat Daniel Cristea-Enache. Este încă o dovadă că (şi) în literatură "personalitatea este binele suprem" (cum afirmă Eminescu sentenţios-enigmatic într-un poem postum), că seriozitatea nu înseamnă oficializare. La toate acestea se adaugă umorul subţire, de bună calitate, al tânărului critic, umor prie­tenos, prin care îi câştigă pe cititori.

Un bun exemplu îl constituie lucrarea sa de doctorat, Un om din Est, consacrată lui Ion D. Sîrbu şi publicată recent în volum, cu o prefaţă de Dumitru Micu. Lucrarea (încununată cu Summa cum laude) nu are nimic din atemporalitatea şi frigul de muzeu al altor teze de doctorat. Se bazează pe o vastă documentaţie, riguros sis­tematizată, tinde spre exhaustivitate şi ia în considerare întâi viaţa, apoi opera scriitorului, este construită, cu alte cuvinte, ca o monografie tradiţională, în conformitate cu standardele universitare ale genului, dar este, totodată, plină de dramatism şi de o răscolitoare actualitate. Titlul însuşi (foarte bine găsit, de neuitat), Un om din Est, evidenţiază faptul că este vorba nu numai de un autor şi de o operă, ci şi de un destin. Daniel Cristea-Enache a compus, prin cartea sa, şi un mesaj pentru occidentalii dornici să înţeleagă care a fost condiţia intelectualului în ţările comuniste. Iată, vă ofer prilejul să cunoaşteţi "un om din Est", spune în subtext tânărul critic, prezentându-le un personaj care s-a împotrivit cu o energie morală ieşită din comun dez­umanizării forţate din timpul comunistului.

Identificăm aici o formă ingenioasă de restaurare a demnităţii intelectualului est-european, de solidari­zare a lui Daniel Cristea-Enache cu lumea în care s-a născut. În realitate, Ion D. Sîrbu nu este un personaj reprezentativ statistic pentru intelectualitatea din ţările comuniste. Este însă reprezentativ virtual, aşa cum este apa de izvor un simbol perfect pentru apa de băut. Titlul poate fi citit în două feluri: "aşa arăta un om din Est", dar şi "în Est exista şi un asemenea om". Suprapunerea acestor două sensuri impresionează, ca orice combinaţie de realitate şi aspiraţie.

Daniel Cristea-Enache face în stilul său procesul comunismului, nu punându-i la zid şi împuşcându-i cu invective pe colaboraţionişti, ci aducând în prim-plan un scriitor care a refuzat cu îndârjire (şi a plătit acest refuz cu ani grei de închisoare, de marginalizare, de sărăcie ) să coopereze cu autorităţile. Acest scriitor a preferat să rişte să moară, decât să se lase mortificat. A preferat să recurgă la umilitoare clovnerii, decât să practice o solemnitate vinovată, de personaj aflat sub o înaltă protecţie. "Eu optez pentru o asemenea atitu­dine", pare să spună în subtext Daniel Cristea-Enache.

Dincolo de această opţiune, însă, monografia nu are nimic tendenţios sau patetic, nu este o pledoarie, nu se transformă într-o lecţie de morală. Autorul recompune cu o rigoare de cercetător ştiinţific şi cu o obiectivitate de prozator realist biografia lui Ion D. Sîrbu, biografia unui om de o sensibilitate dureroasă, care îl făcea să pară jupuit de piele şi expus tuturor agresiunilor mediului. Reluând memorabila calificare a lui ca "atlet al mizeriei" de către Lucian Blaga, Daniel Cristea-Enache evi­den­ţiază vitalitatea cu totul neobişnuită a lui Ion D. Sîrbu, care, oricât a reverberat la suferinţa lumii, oricât de mult a cheltuit din propria lui fiinţă, a reuşit să supravieţuiască suficient ca să se exprime.

Autorul monografiei analizează subtil diferenţele existente între personalitatea lui Ion D. Sîrbu, care s-a întors de pe front (chiar şi după ce fusese anunţată în mod oficial moartea lui!) pentru a-şi da examenele şi ceilalţi componenţi ai Cercului Literar de la Sibiu, tineri fără mari griji, răsfăţaţi de viaţă:

"Ceea ce frapează, literalmente, este extensia acestei individualităţi deja bine conturate, evoluând pe o coordonată mult mai amplă de experienţe în raport cu tovarăşii de generaţie, studii şi orientare literară. Absolvent al unei şcoli de ofiţeri de rezervă trimis pe front ca sergent, ilegalist comunist obligat să lupte împoriva Uniunii Sovietice, alături de armata unui Führer pe care îl detestă; fiu de miner petrilean devenit discipolul favorit al lui Blaga: Ion D. Sîrbu pare să constituie un nex de contrarii, o tipologie rară, în care elementele date, de esenţă, şi cele adăugate, configurate ori răvăşite de turbulenta existenţă se combină într-o formulă memo­rabilă. Simptomatic, tânărul disputat între front şi se­minar, tranşee şi bibliotecă, gazetărie civică şi proză literară nu lasă descoperit nici capitolul relaţiilor erotice. Acesta e la fel de plin şi agitat, Sîrbu evoluând fără complicaţii la mai multe paralele sentimentale."

La fel de dense sunt analizele consacrate operei literare, pe care Daniel Cristea-Enache, departe de-a o idealiza, o examinează atent, comprehensiv, dar şi cu spirit critic. El reuşeşte, aşa cum mai reuşea la noi numai Valeriu Cristea, să reînfiinţeze, cu instrumente critice, textul literar comentat. Iată ca exemplu un pasaj despre faimosul roman Adio, Europa!:

"În schimb, în Adio, Europa!, râsul şi plânsul, comicul şi tragicul fuzionează, într-o proză voit (şi mărturisit) sintetică. Visul scriitorului, pe care l-am amintit, era acela de a realiza o operă Ťcaragialesco-matein-swift-haşek-Ilf şi Petrov-Zoscenco-Candide-voltaireianăť. Cert este că lui Ion D. Sârbu îi reuşeşte, în cazul de faţă, asamblarea unor componente, chiar dacă nu şi su­tura lor perfectă. Identificăm mai multe romane într-unul singur, care le cuprinde după modelul păpuşilor ruseşti; dar ele glisează eficient, nestrident, unul pe osatura celuilalt, prezentându-se ca atare, fără ambiţia holistică din Lupul şi Catedrala. În planul realist al romanului apare, curând după debutul cărţii, Ťvehiculul eseisticť, iar în interiorul acestuia filosofemele autorului, di­seminate în discursurile personajelor sale."

Spirit echilibrat şi responsabil, talentat, cooperant (cu precursorii şi cu contemporanii săi) şi păstrându-şi, în acelaşi timp, independenţa de gândire, Daniel Cristea-Enache este şi el "un om din Est", din perioada de după 1989. Nu este reprezentativ statistic pentru societatea postcomunistă, dar este genul de om necesar ca aerul acestei societăţi.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara