Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Păcatele Limbii:
Diribau de Rodica Zafiu

De multe ori, doar întîmplarea şi amintirile contemporanilor pot lămuri originea şi evoluţia unor cuvinte argotice. Necuprinse în dicţionare, instabile ca formă şi ca sens, acestea ajung extrem de repede mici enigme etimologice pentru generaţiile ulterioare şi ridică dificultăţi în faţa ediţiilor critice sau a traducerilor. Un cuvînt care se poate găsi în amintirile din vremea comunismului sau în reportaje despre viaţa militară este diribau sau dilibau: cu variaţia fonetică r/l, uşor explicabilă prin circulaţia sa predominant orală. În texte jurnalistice din ultimii ani, forma diribau apare de mai multe ori, în contexte destul de clare şi însoţită de explicaţii: "Generalul I.C. (...) revine la moda veche, de a trimite soldaţii la munci, adică la diribau în limbajul cazon" (Evenimentul zilei = EZ, 13.10.1999); "De la Transfăgărăşan la cartierele civile sau în mină, de la Canal la Casa Poporului, educaţia prin muncă din armată a dat naştere şantierelor kaki populate de brigăzile de diribau" (EZ, 15.01.2006); "Tinerii încorporaţi în aceste detaşamente de muncă (la diribau cum mai erau denumite aceste unităţi în argoul ostăşesc) lucrau în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii (între 1950-1956 a purtat denumirea Serviciul Muncii) din Ministerul Construcţiilor" (EZ, 26.08.2006). În comentariile cititorilor sau în alte articole apare şi varianta dilibau: "Am făcut 16 luni de armată la dilibau, adică construcţii, munci agricole etc., din cauza dosarului prost" (ibid.); "am plecat în armata pe care am făcut-o la dilibau cu tot felul de foşti deţinuţi de drept comun" (Cariere, 30.11.2005). Autorii textelor publicistice sînt conştienţi de caracterul argotic şi adesea ironic al termenului, pe care îl marchează prin punerea între ghilimele: "la diribau nu ajungeau decât cei fără pile ori cu probleme faţă de regim", "viaţa de diribau a unui consătean de la Canal"; "ştiam că la Canal este şi un consătean, militar în termen, arma lui fiind numită diribau" (EZ, 15.01.2006). Într-un reportaj de la începutul acestui an, evocarea detaliilor istorice se asociază cu o binevenită explicaţie etimologică: aflăm că diribau reprezintă pronunţarea populară, deformată, a denumirii unei firme de construcţii germano-române; aceasta - Derubau - era foarte cunoscută, se pare, mai ales în legătură cu construirea de căi de comunicaţii, în anii celui de-al Doilea Război Mondial; numele firmei era format din fragmente iniţiale ale termenilor De(utschland) - Ru(mänien) - Bau(ern) (cf. EZ, 15.01.2006); nu am reuşit să verific exactitatea informaţiei istorice, dar ea pare credibilă. Prin metonimie, termenul a devenit sinonim cu munca (forţată) în construcţii, păstrîndu-se şi după dispariţia firmei germane. În Dicţionarul de argou şi expresii familiare ale limbii române, de Anca şi George Volceanov (1998), forma diribau este înregistrată cu explicaţiile: "1. batalion disciplinar"; "2. muncă silnică." Evident, ambele specializări semantice se explică prin contextul politic în care munca în construcţii devenise o pedeapsă tipică pentru militari şi arestaţi. În Dicţionarul de argou al Ninei Croitoru Bobârniche (ediţia a II-a, 2003), explicaţii asemănătoare primeşte forma diriblan: este vorba desigur de acelaşi cuvînt, într-o variantă mai dubioasă, produsă prin contaminare sau, poate, de o eroare de transcriere. Într-un studiu din 1982 despre argoul militar, Ion Moise înregistra termenii diribau şi diribist (ultimul nu pare să se fi păstrat în uz) cu explicaţiile "trupe de geniu", respectiv "genist". E uşor de urmărit legătura dintre munca în construcţii şi "arma militară care cuprinde trupe specializate pentru executarea lucrărilor de fortificaţii, de drumuri, de poduri" (DEX); o atestă, de altfel, unele mărturii actuale: "am făcut armata la Turnu Măgurele, într-o unitate de geniu-pontonieri. Am făcut şi "dilibau", dar şi poduri şi portiţe peste Olt şi Dunăre" (cafeneaua.com). O confirmare "oficială" a accepţiilor politico-istorice ale termenului o constituie folosirea sa într-o şedinţă publică a Camerei Deputaţilor "o serie de români (...) în perioada '50-'61 au efectuat stagiul militar la muncă, la diribau - aşa cum era pe timpuri - pentru că proveneau din familii care atunci erau considerate ca familii contra regimului"; "noi ştim că unităţile acestea, în special care erau catalogate ca unităţi de geniu, căi ferate, de construcţii, drumuri etc. au funcţionat până în 1989" (2.03.2004).

Deşi, cum se vede din exemplele de mai sus, mulţi vorbitori cunosc încă sensul originar şi forma mai apropiată de etimon a termenului argotic, pentru alţii aceste legături s-au rupt, astfel încît se produc diferite remotivări semantice şi formale. Varianta dilibau e preferată pentru că se lasă reanalizată ca un derivat sau un compus de la verbul familiar-argotic a se dili (,a înnebuni"); astfel, dilibau începe să însemne "ospiciu": "mai întâi trebuie dovedit că e nebun, apoi băgat la dilibau" (computergames.ro), "concetaţeanca Luminiţa cu ştate la dilibau a ajuns în Franţa şi-i taie gâtul Fratelui Roger" (onlinesport.ro); "cred că o să fiu internat la dilibau, cu minţile răvăşite" (dinamo-online.net). În unele contexte termenul pare să devină chiar un sinonim pentru închisoare (pus poate în legătură cu partea finală a argoticului bahaus, sau pur şi simplu pornind de la contextele negative şi de apropierea de sensul ospiciu): "La dilibau cu el!" (EZ, forum14.09.2006). Mai mult, dilibau ajunge să capete sensul metonimic "cap" (,înţeleg că românca asta avea o problemă la dilibau", cafeneaua.com, 18.08.2005) şi chiar să se transforme, accidental, într-un adjectiv, sinonim cu diliu:

"|sta e Marin, vechiul suporter progresist, ce-i drept şi cam dilibau" (onlinesport.ro).

Legătura cu verbul mai cunoscut este uneori explicit formulată: "ce-i aia Dilibau? Eu nu cunosc decât verbul a se dili!" (culinar.ro), construindu-se jocuri de cuvinte - "diribaul (direcţia roaba-lopata)" (EZ, 8.06.2006, forum) şi false motivaţii - prin etimologie populară - chiar pentru sensul de bază al cuvîntului: "aceste locuri în care se spunea că recruţii se dilesc, de unde şi denumirea de dilibau, au dispărut după '89" (Viaţa liberă, 3282, 2000).