Dinu Pillat, Mozaic istorico-literar.
Secolul XX, ediţie îngrijită de Monica Pillat şi George Ardeleanu, note şi notă asupra ediţiei de Monica Pillat,
prefaţă şi dosar de referinţe critice de George Ardeleanu,
Editura Humanitas, Bucureşti, 2013, 309 pag.
Apariţia, în cadrul seriei de autor Dinu Pillat de la Humanitas, a volumului Mozaic istorico-literar. Secolul XX reprezintă cea de-a IV-a ediţie a acestei cărţi fundamentale în devenirea regretatului critic şi istoric literar. O carte care nu numai că l-a impus, după anii de închisoare politică, vexaţiuni şi absenţă forţată din spaţiul public, ci i-a şi completat profilul critic cu dimensiunea istoricului literar.
Apărut iniţial în 1969, Mozaic istorico-literar avea să fie rapid reeditat, în 1971. Cu această ocazie, Dinu Pillat a operat câteva modificări în sumar, pentru completarea cărţii cu fragmente neincluse în versiunea din 1969. La rândul ei, Cornelia Pillat, îngrijitoarea (discretă) a celei de-a treia ediţii, postume de data aceasta, a procedat la adăugiri şi deplasări de texte dintrun capitol în altul, profitând şi de corecturile operate de Dinu Pillat, prezente în dactilogramele rămase în familie.
Toate acestea făceau necesară o nouă ediţie, care să împace variantele celor trei anterioare, subsumândule unei structuri unitare, pe cât posibil, apropiate de cea dorită de autor. Toate aceste transformări ale cărţii sunt explicabile prin condiţia de existenţă a lui Dinu Pillat în cultura română, după eliberarea sa din recluziunea politică (1964). Care a fost una de libertate atent supravegheată, după cum atestă şi dosarul său de urmărire aflat în arhiva CNSAS. Cum afirmă George Ardeleanu în substanţiala prefaţă ce însoţeşte ediţia de faţă, Securitatea era interesată de ceea ce scrie sau gândeşte fostul deţinut politic, ca şi de... sentimentele sale religioase. Ca atare, textele sale (în special cărţile) parcurg un traseu dificil şi, de multe ori, accidentat până să vadă lumina tiparului. Cum s-a putut constata la precedenta apariţie critică din seria de autor, Spectacolul rezonanţei, manuscrisele rămase în arhiva familiei înfăţişează numeroase semne ale „bătăliei” cu cenzura.
Acest traseu accidentat pune, spuneam cu altă ocazie, probleme neprevăzute editorului de după 1989, căci, dacă în cazul scrierilor de sertar se pot aplica fără probleme principiile reproducerii textelor inedite, în cazul celor cenzurate apar aspecte pe care disciplina editologiei nu le-a prevăzut. Se mai respectă regula reproducerii ultimei ediţii antume a unei cărţi? Cum şi unde se introduc eventualele diferenţe între ultima ediţie antumă şi manuscrisele scriitorului?
Monica Pillat şi George Ardeleanu, care îngrijesc această a IV-a ediţie a volumului Mozaic istorico-literar aleg, din fericire, soluţia cea mai bună, care este cea a echilibrului între dorinţa de a reda textului înfăţişarea din manuscrise şi evidenţa faptului că avem de-a face cu o carte care a cunoscut două ediţii antume, pregătite şi, finalmente, acceptate de către autor. Chiar dacă editoarea primei versiuni postume, datând din 1998, a fost Cornelia Pillat, Monica Pillat şi George Ardeleanu se întorc la structura ultimei ediţii antume, datând din 1971, căreia îi adaugă un text inedit, „V. Voiculescu: biografie şi portret” (în completarea evocării „V. Voiculescu la epoca genezei Povestirilor”), şi o Addenda de interes documentar.
Revenirea la structura ediţiei a II-a, ultima antumă, cu adăugarea unor inedite, a impus şi menţinerea în corpul volumului a unor texte care, integral sau prescurtat, apar şi în Spectacolul rezonanţei. Mă refer la articolele „André Malraux” şi „Proza română dintre cele două războaie mondiale”, care figurează în volumul de faţă în componenţa amplelor studii „Momente semnificative în romanul francez post-proustian” şi, respectiv, „Dilemele de creaţie ale romanului în conştiinţa noastră estetică dintre cele două războaie mondiale”. În chip evident, ele nu puteau fi extrase din Mozaic..., căci ar fi fost distrusă unitatea istorico-literară a celor două studii. Invers, două mici studii din Mozaic..., şi anume „Cum se deschide la noi gustul pentru romanul senzaţional” şi, respectiv, „Ion Pillat”, sunt versiuni prescurtate ale unor capitole din cele două teze de doctorat susţinute de autor, figurând ca atare în Spectacolul rezonanţei. Eliminarea lor ar fi prejudiciat unitatea capitolelor din Mozaic... De altfel, după cum arată Monica Pillat în Notă asupra ediţiei, versiunea din 1998 a reprodus articolul „Ion Pillat” conform textului prezent în primele două, ignorând tăieturile şi corecturile făcute ulterior de Dinu Pillat, care au modificat substanţial articolul iniţial.
În fine, s-a renunţat la două texte pe care Cornelia Pillat le introdusese în ediţia a III-a a volumului, şi anume „Lirism, amendament al inteligenţei şi luciditate ironică” şi „Un hierofant al poeziei: Vladimir Streinu”. Acestea, figurând deja în Spectacolul rezonanţei, ar fi parazitat inutil cel de-al treilea capitol al Mozaicului istorico-literar, cel intitulat „Cazuri literare insolite”, alterându-i structura stabilită de Dinu Pillat în ultima versiune antumă.
Astfel reconstituit, se poate spune că volumul se apropie pe cât de mult se poate de intenţia ultimă a autorului său. Specialistul poate urmări, aşadar, sinuozităţile unor texte care, fără să fie explicit politice, „beneficiau” (trist beneficiu!) de condiţia echivocă a autorului lor, aflat, cum spuneam, sub atenta supraveghere a organelor de Securitate.
De o particulară relevanţă istoricoliterară este prefaţa lui George Ardeleanu, care operează o încadrare a lui Dinu Pillat atât în contextul noii critici postbelice, ieşite de sub „mantaua” lui Călinescu şi reduse la tăcere de represiunea politică de după 1948, cât mai ales în cel al jumătăţii anilor ’60, când autorului i se permite să revină la literatură. Criticul arată cum Dinu Pillat – alături de Vladimir Streinu, N. Steinhardt, Alexandru Paleologu (eu i-aş adăuga şi pe Adrian Marino şi Alexandru Piru), proaspăt ieşiţi din puşcării sau de sub interdicţie – a urmat o cale metodologică proprie, aflată la egală distanţă de structuralismul care, prin generaţia ’60, ocupa terenul criticii universitare, şi de neoimpresionismul noii critici de întâmpinare, reprezentate de Nicolae Manolescu, Eugen Simion, Matei Călinescu, Lucian Raicu sau Gabriel Dimisianu. Delimitarea operată de George Ardeleanu este importantă pentru recuperarea diversităţii unui peisaj critic mai variat decât pare la prima vedere, şi care nu se va împuţina decât prin plecarea în exil a unora dintre reprezentanţii principalelor direcţii.
Ca şi precedentele volume din seria de autor Dinu Pillat, Mozaic istoricoliterar. Secolul XX este editat în condiţii excelente. Fără să se pretindă o ediţie critică, are calităţi ştiinţifice incontestabile, aparatul critic fiind în egală măsură transparent şi util, permiţând reconstituirea avatarurilor textului în ediţiile antume şi oferind un repertoriu de referinţe critice complet. Notele aparţinându-i Monicăi Pillat sunt marcate cu asteriscuri, spre a le deosebi de cele ale autorului, care figurează cu cifre arabe. Adăugirile operate de Cornelia Pillat, în ediţia a III-a, pe baza manuscriselor din arhiva familiei, sunt şi ele semnalate prin „<...>”. Toate acestea se împletesc într-o ediţie suplă, uşor de întrebuinţat, dar impecabilă sub aspect filologic.
Iată că seria de autor Dinu Pillat se dovedeşte, cu fiecare nouă apariţie, una dintre cele mai inspirate iniţiative editoriale de după 1989. Pentru că gestul recuperator are o acoperire deopotrivă morală – fiind un act de justiţie reparatorie – şi literară. Descoperim în cărţile lui Dinu Pillat, aşezate în acea ediţie integrală pe care o istorie crudă i-a refuzat-o în timpul vieţii, un spirit complex, de remarcabilă anvergură culturală şi de mare acuitate analitică.
Încă o dată, alegându-l şi ţinându- l, pe cât a fost posibil, în cercul colaboratorilor săi cei mai apropiaţi, G. Călinescu a văzut bine!
N. Red.: Despre aceeaşi carte s-a pronunţat Cosmin Ciotloş în România literară, numărul 47.
