Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Cartea de proză:
Din temniţă. Bântuiţi şi bântuitori de Gabriela Gheorghişor

Traian Dobrinescu, Cei morţi înainte de moarte, Craiova, Editura Aius, 2013, 320 pag.

Cu plăcută surprindere am citit romanul lui Traian Dobrinescu, Cei morţi înainte de moarte, autor despre care am aflat că a absolvit Literele la Cluj, că a mai scris trei cărţi (două de poezie şi una de proză), iar de anul trecut este parlamentar de Vâlcea din partea PNL, un amănunt nerelevant în ordinea literaturii, dar suficient cât să-i sparie, la o adică, pe cititorii amatori, lehametisiţi de circul politichiei de azi.
Cei morţi înainte de moarte reprezintă o incursiune în comunismul românesc, temă care a adunat deja, timp de douăzeci şi trei de ani, un raft mărişor de volume, cu formule narative dintre cele mai diverse. Deşi abordează la modul realist istoria recentă, romanul lui Traian Dobrinescu nu este unul pur realist. Povestea lui Dinu Pădureanu, fost deţinut politic (arestat în ’74, pe când era inginer stagiar la un şantier hidrotehnic, ca „duşman al poporului“, din cauza temperamentului rebel, şi eliberat în ’86), se deschide, precum uşa anticamerei, spre sala mare a tronului: spre cel mai înalt nivel politic, administrativ, militar şi de securitate din epoca de aur, cu alte cuvinte, spre marea istorie, explodată ca o dinamită cu ceas în decembrie ’89. Despre Revoluţie s-a scris mai puţin, însă prozatorul vâlcean are îndrăzneala de a ataca frontal subiectul. Departe de perspectiva alegoric-burlescă din Orbitor. Aripa dreaptă de Cărtărescu şi aproape de tehnica reportajului colorat emoţional din Noaptea când cineva a murit pentru tine de Bogdan Suceavă, romanul desfăşoară „filmul“ haosului revoluţionar de pe străzile Bucureştiului, dar şi fragmente ale „peliculei“ de culise, aşezate sub semnul ipoteticului, prin utilizarea iterativă a adverbului „poate“ (lovitura de stat, orchestrată de KGB-GRU prin Iliescu & comp., inversarea eşaloanelor de putere, victoria criptocomuniştilor). Din prezentul anilor ’80, prin flashback- urile memoriei personajului central, naraţiunea coboară în perioada „obsedantului deceniu“, amintirile de întemniţat ale lui Dinu Pădureanu prelungindu-se prin cele ale unor deţinuţi politici din prima etapă a dictaturii comuniste (regimul concentraţionar infernal de la Piteşti, Aiud, Rahova se luminează sumbru, prin cruzimea detaliului naturalist). Intriga propriu-zisă a acestui roman social-politic realist este însă una aproape romantică, amintind de răzbunarea contelui de Monte Cristo: proaspăt ieşit din închisoare, nevoit să suporte bătăile periodice din beciul Miliţiei şi Securităţii (pentru că refuza să-şi toarne amicii de discuţii de la Capşa, celebri foşti deţinuţi politici, din floarea intelectualităţii interbelice), Dinu Pădureanu îl răpeşte pe fostul procuror al instrumentării dosarului său, devenit, între timp, important membru al Comitetului Central. Se iţeşte, astfel, un nou micro-roman carceral: Alexandru Nicolae Margine, soldatul devotat al partidului, „călăul“ de altădată, ajunge prizonierul victimei sale. Dinu Pădureanu îl închide într-o chilie de la conacul părintesc, din Podul Rugilor, în apropierea unei aşezări de pe Valea Lotrului (nu vreau să stric surpriza, vă las să descoperiţi singuri ce urmări va avea trezirea gândirii celui îndoctrinat de ideologia roşie). De aici, creşte un alt nucleu epic, realistmagic, al unei umanităţi semiarhaice, care aşteaptă venirea lostriţelor, însă nu ca la Voiculescu, ci ca semn prevestitor al schimbării istoriei. Dinu Pădureanu însuşi ascultă vocea profetică a tatălui său, maiorul Radu Pădureanu, mort pe frontul de Est în ’44, iar aventura căutării soţiei şi a fiului (pierduţi după condamnare) se leagă, prin colonelul de Securitate Ioan Răuţ, de alte mistere şi vechi păcate. Oricum, „mortului“ Dinu îi va fi greu să revină în propria viaţă furată. Îşi găseşte familia, n-o mai poate îmbrăţişa. Există, apoi, în contrapunct cu zbuciumul protagonistului, bântuit de chipurile spaimei, dar şi de interogaţiile conştiinţei, o poezie a sălbăticiei alpestre, a unui loc de o frumuseţe anistorică. De altfel, tocmai din aceste treceri şi alunecări bruşte de la o lume la alta (prezent-trecut, realitate-fantasmă, oraş-localitate patriarhală, social-natural, lumea viilorlumea morţilor) ies efecte literare nebănuite. Doar un fir epic îi scapă scriitorului pe drum, acela al femeii necunoscute luate la ocazie de câteva ori de către Dinu Pădureanu.
Dens şi incitant, îmbinând documentalul cu ficţionalul, Cei morţi înainte de moarte este un roman despre ororile comunismului, despre victime şi torţionari, despre lupta cu demonii exteriori şi interiori, despre rezistenţă şi moarte, despre prietenie şi onoare, despre speranţă şi înfrângere. Cu un final totuşi deschis, prefigurând, poate, o continuare.


Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara