Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Post restant:
Din poemele unui pictor - Filip KÖLLÖ de Constanţa Buzea

Evlavia formelor

O păpuşă cu faţa în jos
pe emailul maşinii de spălat
mai alb supărării chipului ei brun.
De-a primăverii evadată, o inflorescenţă
de zarzăr pătrunsă cu sprijinul vântului
în casă, plăpând fixând de jos sânii
candelabrului de cristal masiv, gata să
cadă (după cum ar gândi temător, oare, floricica?!)
Tardive constatări sting debutul lor.
Două fizionomii de aluminiu, obraz
în obraz pe relief pictate, amintesc
Fecioarei că una din mâinile sale de
sprijin pruncului Iisus, a fost uitată, sau neglijată de
pictor.
în camera alăturată, reproşuri pe un
ton tonifiant pier urcând scara-n spirală.
Un sporadic spot de lumină, sclipind
alămurilor evlavia formelor, conduce
către baza apelor mai mari întredeschiderii
cu mici, scumpe parfumuri puse pe ea
în echilibrul unei şocante iluzii optice.
Din pod e coborâtă o scară ruginită
şi, bineînţeles metalică, ceea ce frâu
liber dă unor fricoase urme de noroi.
Omniprezentă, o rituală Anemie le-ar
străbate, chiar penetra pe toate, însă
e suficient ţipătul după păpuşa uitată
al unei blonde fetiţe
până la refuz răsfăţată, amplu; milimetrică
suverană, fi-va ea aceea ce-i
va despărţi despicându-i pentru totdeauna
în fărâme de aliaj, Dragostei grele
neglijabile.

La paroxismul malurilor lumii

Simţeam denivelindu-se
de-atâtea aritmii alveolele-mi de platină.
Simţeam al întreprinderii dorinţelor
clar faliment, o sedată piesă presând
arsura nervilor: "If You Need My Love Tonight"...
achiziţii zimţate, sărăcăcioase:
hârtie igienică, şmirghelul trebuincios
baghetelor ieftine, pânză de la stocurile
caritabile, şasiuri saşii de brad, cărate cu
fractura repusă-n mişcare claviculei
plouată, plouată schelelor scheletului slab.
în loc să pictez, scriu...
Mă aflu sub conducerea muzicală a divinelor
tăcute şi oţelite cuvinte, tendenţioase uneori.
Clemenţă, macinăte-n mori mergătoare, alergate
pe plajă sub ultravioletele violente
doar un pic, ceţoasă marea lină, lină...
încă înot,cu ghirlande vandabile de improprii
nuferi spre capătul unui lac înţesat
de injuriile canotiştilor incomozi, adresându-mi-le.
Se câştigă greu câţiva mici şi-o bere
consumate-ntr-o biată copilărie ajunsă
ajunsă, în sfârşit, la paroxismul malurilor
lumii.

Amândoi suntem nişte ruine

Rafale de riduri mă vor
în avans răvăşi, anul acesta optez
unei noi declaraţii despre Destin
facultativă şi comediantă conştiinţă
modulând modalitatea a cel mult zece
procente din amenajarea decapitării
mele melancolice; da, Bob Marley...
...nu plâng, dar pictez în bronz auriu
un peşte arcuit pe o cană neagră.
Departe de acele celebre trompete
şi asurzitoarea lor, aprobatoare Apropiere
mesajele de sub nisipuri mişcătoare
toţi, toţi oamenii din biserică în cap
şi^ntr-un mort al câtorva Răspunsuri.
Altminteri, în ale trândăviei
gingaşe taine năstruşnica diplomaţie
ce n-am învăţat-o pe de rost niciodată
galeşa galeră cu scribi înecaţi, nectarul
celor trei linguriţe greşit puse în amfore
diferite, cearta ulterioară, atât, atât de
agasantă.
Mă enervează un filozof destăinuindu-mi-se
ca de la cerşetor la cerşetor:
"Amândoi suntem nişte ruine, măcar să
rămânem prieteni." ...şi-atunci, mi-am amintit
de tine, iubito şi de acea Toyota ce
te-a ascuns, pe totdeauna, în descarcerarea
norilor; acea infernală, plângătoare ploaie
din curtea Morgăi unde am aflat despre
cum ţi s-au cusut aiurea diafanele-ţi
membre.
Vai, încă şi încă-n obsesive Veşnicii
să-ţi sărut gambele şi peronierii!
Nu plâng, dar pictez în bronz auriu
un peşte arcuit pe o cană neagră.
Dezinvoltă ca rapel de stânga

Care capricioasă copertă?
Aveţi un foarte drămuit filigran
de disponibile angrenaje pentru alura
Disperării, doamnă... funebră Destinaţie!
Domnu^... vă mai place somnu^?
Violet de albaştri porumbei şi voi...
vaiere cu blitz gri, procedez groaznic greşind
mă ofilesc scadent şi eu, ca orice scriitor
tornadele-i Vreri cine le decodifică
cine fragmentează înainte de aruncare
zarul din afara lumii inscripţiilor
demodate, dar bulinele cămăşii plânse
ce o porţi, doar umede par en vogue-portiţa
coliviei din care canarul a şters-o
neluându-mă după ea, c^ar fi murit deschis
ferestrelor de frig.
Cu încordare de pe gazon lipsesc copacii.
Cu ultimul film vizionat pe DIVX, mi-era
cunoscut din altă viaţă unde nu-mi
amintesc de vreun examen, ori de vreo nuanţă
dezinvoltă ca rapel de stânga, suav picturii.
Desenez un spital pe hârtie.
Ce vigoare incorectă-mi dă târcoale
noi tăcem la un real rafinament al versurilor
voastre, un aliaj între divorţuri şi nu
nu mai alungaţi tinerii!
Aţi făurit un nătâng cenaclu de
petrolişti şi apicultori terminaţi, etilici!
49+1, NOUVEAUX POETES AMERICANS, o
capricioasă copertă... şi ce-i cu asta?
Pescăruşi răscolind prin gunoaiele
doldora tomberoanelor de pe plajă, o
placidă ploaie în zarea navelor fumurii
de coastă, o masă de plastic nu "Albă ca Zăpada",
nu, ci cu şaptezeci de îngândurate coate
mai mult în mica multitudine a
firelor de nisip fără clepsidre.

Credeam în toată apa

Aparent, credeam în toată apa
de nimic a lacrimei, o stare stând
asemenea semănătorului sânge să cadă
din nări pe asfaltul de plumb.
De teamă că este altfel, mă făcu modest.
îmi cerşi degeaba adrese şi^i ascultai
viitoarele sinucideri precum părul
unuia pieptănat vorbitor despre altceva.
Omul din şarmante căptuşeli construit
omul sinistrelor staţii de autobuz arhaic
omul să-i cumpere mamei sale icrele
cele mai ieftine şi cinzeci de grame
de încurajări-sienă-parfum ambiguu pierind.
în impactul trudnic al amiezii
cu înserarea inserată-n leneşe adieri
într-o doară interpretând verdele
sălii vaste de spectacol cu mirifice
ramuri; piersici copilăroşi, zarzări
adolescenţi, maturi plopi cu vigoarea
printre blocuri la pământ.
A hoinări, a hoinări prin naraţiuni
ţiuitoare, a înţelege dezinteresul notiţelor
grafica traseelor alungate din
ca fiind prea lungi în gând, conexiuni
implantate în luminişuri liniştite
cu toţi atlanţii pe orizontală
într-un mort semicerc, neîncercând...
De teamă că fumează prea mult
mai abitir hotărî să fumeze în inima
preafrumoasei primăveri ce intuiam
că urăşte cu modestă înverşunare
aşa ceva.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara