Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Păcatele Limbii:
Din nou despre anglicisme de Rodica Zafiu


Am prezentat saptamina trecuta dictionarul de anglicisme europene - Dictionary of European Anglicisms - aparut in 2001 sub coordonarea lui Manfred Görlach si in care sint cuprinse 16 limbi europene. Volumul de studii aparut ca o completare a dictionarului - English in Europe (Oxford University Press, 2002) - este alcatuit din prezentari sintetice ale situatiei anglicismelor in cele 16 limbi (islandeza, norvegiana, olandeza, germana; rusa, poloneza, croata, bulgara; franceza, spaniola, italiana, româna; finlandeza, maghiara, albaneza, greaca). Lucrarea permite comparatii interesante, mai ales datorita modului in care articolele sint structurate, dupa o unica schema respectata cu rigurozitate. in fiecare articol este prezentata la inceput istoria contactului lingvistic - originea, cronologia, tipurile de influente produse de engleza asupra fiecareia dintre limbile tratate. Subsectiuni speciale urmaresc succesiunea fazelor puriste din istoria culturala respectiva, diferentele regionale si de registru stilistic in acceptarea englezismelor, limbile care au servit drept intermediar, fenomenele de invechire si iesire din uz, locul pe care il ocupa engleza ca limba straina in diferitele sisteme de invatamint. Capitolele urmatoare sint consacrate structurilor lingvistice afectate de fenomenul influentei lexicale engleze: pronuntarea si scrierea, morfologia si semantica. in continuare sint tratate diferentele de uz, calcurile care concureaza uneori imprumuturile lexicale; pornind de la situatiile actuale, se lanseaza unele ipoteze asupra viitorului influentei engleze. in final, se prezinta stadiul cercetarilor in domeniu si bibliografia minimala pentru fiecare limba (bibliografia detaliata si comentata formind obiectul celui de al treilea volum al seriei, aparut tot in 2002 - An Annotated Bibliography of European Anglicisms). Articolul despre influenta engleza in româna - apartinind autoarelor care au colaborat si la dictionar, Ilinca Constantinescu, Victoria Popovici si Ariadna Ştefanescu, - prezinta intr-o forma sintetica, clara si densa, trasaturile esentiale ale situatiei (cele mai caracteristice privesc ponderea in trecut a intermediarului francez, conditiile politice care au determinat accentuarea unor faze puriste si izolationiste, atribuirea genului gramatical).

Se observa cu usurinta ca exista trasaturi si fenomene asemanatoare, care se repeta aproape in toate limbile luate in considerare: in primul rind cele legate de distributia stilistica a anglicismelor moderne - in registrele tehnic si colocvial. E aproape generala in momentul de fata tendinta de a pastra integritatea cuvintelor engleze, mai ales in scriere si - pe cit e posibil - in pronuntie. Posibilitatea de a confrunta evolutii paralele demostreaza, de exemplu, ca nu numai in româna sint refacute formele originare ale unor cuvinte care pareau total adaptate grafic (speaker e readus in circulatie in defavoarea formei spicher, grafia meeting e uneori preferata lui miting). Diferente mai mari de tratament apar desigur in morfologie, dar si aici exista fenomene generale (de pilda, faptul ca majoritatea imprumuturilor din engleza sint substantive). E variabil si raportul dintre purism si toleranta (teama fata de "invazia" anglicismelor se manifesta pretutindeni, dar masurile explicite de limitare a ei sint foarte diferite ca amploare, fiind de obicei determinate de traditii locale).

Ma opresc asupra unuia dintre aspectele pentru a caror descriere comparatia intre mai multe limbi mi se pare utila: integrarea morfologica manifestata prin atribuirea altor desinente de plural decit cele engleze. Fenomenul e foarte evident in româna, mai ales datorita alternantelor fonetice produse inevitabil de desinenta -i: bos / bosi, steward / stewarzi, racket / racketi. Se produc astfel forme hibride, in care tendinta de a pastra scrierea si pronuntia din limba de origine intra in conflict cu necesitatea de a accepta regularitatile morfologice ale sistemului. Compararea sectiunilor din volum dedicate morfologiei substantivului da rezultate interesante: anglicismele primesc plurale noi in limbile cu flexiune - rusa, poloneza - sau in cele in care articolul hotarit este postpus - bulgara, româna. Este evident ca in româna obligativitatea desinentei e legata de postpunerea articolului: articolul hotarit nu se poate adauga, la plural, decit unui substantiv care are deja una dintre terminatiile normale (i, e, le, uri). intr-o limba ca italiana, care are desinente de plural asemanatoare cu ale românei, substantivele preluate din engleza se pastreaza in genere invariabile (i leader - fata de liderii), pentru ca articolul e antepus iar relatiile sintactice se exprima nu prin flexiune, ci analitic. Desigur, exista in toate limbile tendinte culte de pastrare a pluralului englez: favorizate in limbile fara flexiune si cu desinente asemanatoare (de pilda in spaniola), limitate si constringatoare in limbile cu flexiune (in care creste riscul de aparitie a unor plurale tautologice - de tipul linksuri, sticksuri, tenismeni).