Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Jurnal:
Din ianuarie '70 până-n mai... de Constanţa Buzea

Ivasiuc, fericit + jenat, caută autori cărora să le dea o pâine. Adică hârtie, spaţiu tipografic şi onorariu, cu alte cuvinte să le scoată cărţi, cu toate că "pâinea", faţă de anul trecut, e mai mică cu 40%. Spune că până la sfârşitul anului ar putea să editeze, cu ce are, vreo 15 volume. în lista lui figurează deocamdată Breban, Matei Călinescu şi Cezar Baltag. îmi solicită şi mie o carte de versuri, dar fără convingere. Uns de curând la Editura Uniunii (director adjunct) şi membru în juriul care va decide premiile pe '69. Nu am avut carte anul trecut, cred însă că îi voi da sonetele, adunate sub titlul Sala nervilor...
Adrian nu ţine jurnal şi rău face. Geo Dum. e bolnav şi speriat. L-a lăsat pe Adrian cu toată revista în braţe. Acesta se simte ca peştele în apă, dar am câteodată impresia că mai e puţin şi face explozie. Şi-a pus toată presa în cap, polemizează cu toţi, vrea să le dovedească cât este el de capabil şi curajos.
în jurul Reconstituirii lui Pintilie! Colegul Grigore Arbore descoperă un fapt uimitor şi ne telefonează. Tirajul României literare, cel pentru provincie şi care se trage mai devreme, publică comentariile la film mai puţin austere. în schimb, tirajul tras pentru Bucureşti, publică comentariile mai sobre, fără elogii şi entuziasme. în situaţia asta, Zaharia Stancu le transmite cenzorilor, prin telefon, că sunt porci şi slugi...
Discuţie ca-n pâslă cu Violeta Zamfirescu, la "Eminescu". Că a primit "de sus" un telefon în legătură cu titlul cărţii ce stă să-mi apară. Cum adică, Agonice! Că să-l schimb. Altfel nu-mi apare cartea...
Zaharia Stancu, în elegantul său birou de la Uniune, din Kiseleff: "Ştiţi de ce am rezistat eu de 30 de ani încoace? Pentru că n-am ţinut morţiş să obţin în octombrie ce eram rugat să fac în mai". Fraza e uşor defectuoasă. Oricum, se înţelege că octombrie trebuie să fie anterior lui mai...
Timiditate amestecată cu un efort permanent de a se exprima cu orice preţ, la Vasile B. Preţul atrage un dispreţ abia camuflat de buna creştere a celorlalţi colegi. Geo Dim. reuşeşte să-l fâstâcească pe secretarul său de redacţie. Dacă ar tăcea, poate că şi-ar atrage, dacă nu stima, măcar un minim confort securizant. }epeneag îi reproşează lui Adrian faptul că se înconjoară de oameni fără personalitate. De un V.B., de pildă, care funciarmente este "un inapt pentru cultură", un zăpăcit. Sau de un Stoiciu, care este "o nulitate". La care Adrian a conchis, autoliniştindu-se, că Stoiciu nu este un prozator mai prost decât }epe, doar că S. a făcut mai puţin scandal...
Adrian în vizită la Titus Popovici, care stă în acelaşi bloc cu noi, la un etaj superior, află că acesta a primit în cutia poştală un bileţel în care e ameninţat cu moartea, dacă nu renunţă la scrierea romanului (?). Cu câteva zile în urmă, familia colonel Romanescu primise şi ea un bilet terifiant, prin care erau preveniţi să nu intervină când vor auzi la 2, 30 noaptea o împuşcătură. Colonelul stă pe acelaşi palier cu noi. Adrian a luat cu el o sticlă de vin auriu de Brăila şi urcând, se amuză destul de gânditor. Locatarii de la 5 au primit şi ei copia la indigo a biletului destinat Romaneştilor. Poate că e doar o glumă stupidă făcută de vecini. Suntem panicaţi...
Adrian transferat la Luceafărul, tot ca adjunct. Despre Luceafărul se spune că e "sicriul" cu un tiraj de numai 8-9 mii de exemplare, care nu se vinde şi nu se citeşte, dar de care râdem săptămânal. "Mă voi instala în acest cavou - patetizează Adrian, afectat profund de îndepărtarea lui de la România literară, cea mai vie şi mai serioasă revistă din România. Acuzat într-o şedinţă de birou, la Uniune, că ar fi făcut "greşeli", Marin Preda i-ar fi luat apărarea. Şi că i-au propus postul de adjunct la "Albatros", cu un salariu enorm, numai să plece din presă. Dar el a cerut să fie lăsat în presă. Cum la România literară a fost numit Breban (interimar), a rămas liber doar postul de la Luceafărul. Geo ar fi cerut un răgaz, pentru a primi de la N. C. o casă, după care o să-i salute din mers. Dimi, amabil, îl îndeamnă pe Adrian să-şi predea în continuare seria de interviuri, dar acesta nu mai are nici un chef, rezervându-şi energiile, poate, pentru a ridica nivelul Luceafărului. Bănulescu i-ar fi sugerat să vină pe la redacţie numai când va vrea, fără nici o obligaţie alta decât să-şi ridice salariul. Dar Adrian e ferm în nhotărârea de a face din etajul doi al sediului din Ana Ipătescu, un punct de atracţie al celor mai buni colaboratori, Luceafărul urmând să concureze România literară! Breban să se descurce fără acele spirite tinere, polemice, nemulţumite, pe care le-ar polariza Adrian la Luceafărul...
Toată lumea remarcă o infatuare accentuată la Ivasiuc, uns la Editură de curând. Se agită, vorbeşte, preocupat de propria imagine, plângându-se că de când e la editură, n-a mai scris un rând. Infatuat, n-a sesizat, într-o seară, la Capşa, zeflemeaua lui Preda. Probă de dialog: Ivasiuc - "Şi cum, domnule Marin Preda, mi-aţi citit cărţile şi nu v-aţi plictisit?" Preda - "Nu! Ai oarecare facilitate la scris". - "Da, scriu repede, aproape în transă. Sunt nervos", vine Ivasiuc cu detalii. Marin Preda: - "Dar dumneata nu-ţi pui niciodată manuscrisul la frigider?" Ivasiuc: - "Cum adică?" Preda: -"Să-l laşi un timp să se răcească". Ivasiuc recunoaşte că nu, iar Marin Preda închide dialogul cu: - "Păi, ar fi bine să încerci..."
S-a râs la masă trist, enorm, copilăreşte. MRP-ul trimitea ocheade către o negricioasă din sală. Taşcu Gheorghiu îl ironiza uşor. Cei doi nu se înghit, îşi poartă de colo-colo o iritare ranchiunoasă străveche, o ironie reciprocă ce se rupe pe la cusături. în limitele unui frumos bun-simţ, duc pe umerii lor spectacolul disperant al bătrâneţii, grija de a nu se face de râs dar şi gustul aventurii...
în fine, în acelaşi birou elegant de pe Kiseleff, Zaharia Stancu îşi continuă o investigaţie. Secretara îi prezintă o hârtie. După ce o parcurge, ni se adresează mie şi lui Adrian, invitaţi la o cafea: "Iată cât a câştigat Eugen Barbu. Iată cât a câştigat numai pe cărţi, în ultimul cincinal, domnul care se interesează atât de mult de onestitatea scriitorilor români! Un milion două sute de mii de lei! Numai pe cărţi, una mie lei pe zi! Başca articolele, poeziile, scenariile! Dar când mănânci atâţia bani, trebuie s-o faci în tăcere, nu să-i pui pe muncitori, pe strungari, cu ciocanele pe capul scriitorilor români!"
(din Pagini de probă)

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara