Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Literatură:
Din epoca secerei şi ciocanului. Anchetele literare de sărbători de Alex. Ştefănescu


Răspunsurile scriitorilor la anchetele organizate de revistele literare cu prilejul sărbătorilor de iarnă în perioada realismului socialist n-au nimic vesel şi fantezist. Seamănă mai curând cu rapoartele de activitate şi planurile de producţie (model obligatoriu pentru stilistica discursului public în epocă). Invitaţi să participe la un joc rezervat cândva vedetelor, scriitorii descoperă că sunt, de fapt, chemaţi la ordine asemenea unor salariaţi şi obligaţi să anunţe în termeni precişi cu ce anume vor contribui la buna funcţionare a propagandei comuniste. Nici unul nu îndrăzneşte să declare, teribilist, că în anul care urmează nu are chef să scrie şi că vrea doar să citească, să călătorească sau să viseze. Toţi adoptă un ton grav şi folosesc cuvinte ca "muncă", "străduinţă", "datorie", "activitate", străine de bucuria scrisului şi gratuitatea literaturii.

Nu este mai puţin adevărat că participanţii la anchete sunt recrutaţi dintre partizanii declaraţi ai regimului şi că de multe ori ei au iniţiativa obedienţei, venind cu un zel grotesc în întâmpinarea aşteptărilor autorităţilor comuniste. Scriitorii răzvrătiţi sau inaderenţi structural la noul mod de viaţă se află în această perioadă în închisori şi sunt supuşi unor anchete de cu totul alt fel, care se soldează cu unghii smulse şi feţe pline de sânge.

Răspunsurile răsfăţaţilor regimului la anchetele revistelor literare provoacă, recitite azi, nu compătimirea, ci dezgustul. Unele dintre ele se remarcă totuşi printr-un umor involuntar, care ne poate face să ne amuzăm. Mihail Bulgakov satirizează, în Maestrul şi Margareta, atribuirea unor concedii de creaţie proporţionale cu mărimea textelor care urmează fie scrise: o săptămână pentru un poem, o lună pentru o nuvelă, un an pentru un roman. Într-o situaţie la fel de comică se află scriitorii români care, în vremea secerei şi ciocanului, vorbesc despre planul lor de producţie literară. Iată câteva "planuri de creaţie" pe anul 1952 publicate în revista Contemporanul din 11 ianuarie 1952:

Maria Banuş: "Actualmente urmăresc activitatea unor mari întreprinderi industriale din Capitală pentru a cunoaşte cât mai adânc problemele ce se nasc, pe măsura dezvoltării conştiinţei oamenilor."; "Am de gând să scriu o piesă de teatru în care să se reflecte unele din aspectele acestui proces."; "Tot în 1952 voi scrie o carte în versuri pentru copii despre ŤExpoziţia permanentă I.V.Stalinť.";

Petru Dumitriu: "Încă de peste un an de zile se discută în cercurile noastre scriitoriceşti, printre oamenii de cultură şi iubitorii de literatură din publicul larg, despre un gol în tematica prozei noastre. Sectorul de bază al economiei noastre, industria grea, nu e reprezentat în proza noastră epică decât printr-o singură carte, Oţel şi pâine de Ion Călugăru."; "De aceea, în vederea unui asemenea roman, plănuiesc ca numaidecât după ce am încheiat ultimul capitol al ediţiei a doua din Drum fără pulbere să încep a lucra ca reporter al ziarului local, la Reşiţa."

În numărul din 18 ianuarie al aceleiaşi reviste sunt reproduse angajamentele altor scriitori, cărora li "se dă cuvântul" ca într-o şedinţă de partid:

Radu Boureanu: "Lucrez la un roman în care voi încerca să reflect lupta poporului nostru muncitor împotriva agenţilor imperialismului, împotriva spionajului titoist, a sabotorilor diversionişti.";

Eusebiu Camilar: "În primul rând vine un roman al vieţii gospodăriilor colective, un fel de continuare a Temeliei, cu alţi eroi, alte locuri, şi alte întâmplări."; "Un rol de seamă în acţiune îl va avea Hotărârea Partidului din septembrie 1951, cu privire la gospodăriile agricole şi întovărăşiri.";

Nina Cassian: "În anul 1952 mă voi ocupa intens de munca de traducere. Am în plan traducerea unui volum de versuri antiimperialiste, de poetul sovietic A. Malîşko, precum şi a lucrărilor pentru copii ale lui Maiakovski.";

Zaharia Stancu: "Este de datoria mea să demasc în cuprinsul unei cărţi, care va purta titlul Cavalerii de Santa Croce, figurile mârşave ale spionilor americani şi englezi şi ale cozilor lor de topor, care au încercat să acţioneze pe teritoriul Republicii noastre Populare, împotriva cuceririlor democratice ale poporului şi care şi-au primit dreapta pedeapsă din partea justiţiei..."

În numărul din 25 ianuarie îşi face cunoscute proiectele şi A. E. Baconsky:

"Mă preocupă în special problema inginerilor proveniţi din rândurile tinerilor muncitori. Vreau să urmăresc transformarea lor pe toate planurile şi să realizez într-un poem o figură de tânăr inginer."

*

Sărim peste cinci ani şi ajungem în 1957, ca să constatăm că maşinăria anchetelor de Anul Nou funcţionează la fel. În Gazeta literară din 3 ianuarie 1957 sunt reproduse răspunsurile mai multor scriitori la întrebarea La ce veţi lucra în 1957?

Eugen Barbu: "În primele luni ale anului 1957 va apare şsic!ţ la ESPLA ŤGroapať. După aceasta, tot ESPLA va scoate de sub tipar volumul ŤPatriať. Editura Tineretului îmi va publica până la sfârşitul anului următor volumul de nuvele ŤTreptele măriiť. În prima jumătate a lui ianuarie voi depune la ESPLA două piese de teatru: ŤSfântulť şi ŤSă nu-ţi faci prăvălie cu scarăť. Tot în anul 1957 sper să termin romanul ŤCalea negustorilorť, continuare la ŤGroapať.";

Petru Dumitriu: "Aş vrea să izbutesc a scrie în anii următori o colecţie de ŤBiografii contemporaneť care să reprezinte pentru generaţia care are acum între treizeci şi cincizeci sau cincizeci şi ceva de ani ceea ce reprezintă ŤCronică de familieť pentru clasa dominantă din România dintre 1860 şi 1950. Această generaţie are o istorie care trebuie scrisă.";

Eugen Jebeleanu: "Voi lucra în 1957 un poem închinat Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie cu prilejul celei de-a 40-a aniversări. Un altul care e inspirat din cele văzute în Japonia şi care poartă provizoriu titlul ŤHiroşimať va apărea, cred, chiar la începutul anului."

Singurul care încearcă să evite limba de lemn este Tudor Arghezi, dar şi el se exprimă neinspirat sau (poate) cifrat:

"În 1957 trebuie să mă căznesc să scriu mai bine şi mai frumos, dacă bineînţeles apuc primăvara viitoare şi dacă am cerneală mai gustoasă; încolo nu ştiu exact ce să fac. Doresc cititorilor mei ani mulţi şi să se gândească bine la ce gândesc."

*

Sunt şi ani marcaţi în întregime, încă de la 1 ianuarie, de o anumită aniversare căruia partidul comunist vrea să-i dea o importanţă supremă. În această situaţie se află anul 1959, colorat în roşu de perspectiva împlinirii, la 23 august, a cincisprezece ani de la "eliberare". În Gazeta literară, chiar din primul ei număr pe 1959, datat 1 ianuarie, se inaugurează rubrica "Scriu pentru 23 August".

Nina Cassian (care în realitate, după cum reiese din jurnalul ei intim, publicat după 1989, era absorbită în această perioadă de flirturi multiple cu scriitori (ca Marin Preda, Al. I. Ştefănescu şi Ov. S. Crohmălniceanu) adoptă o poză de militantă comunistă înflăcărată şi scrie în cadrul acestei rubrici: "nădăjduiesc că voi putea termina, în cinstea aniversării a 15 ani de la Eliberarea patriei noastre, amplul poem Spectacol în aer liber, închinat frumuseţii complexe a acestor ani. De asemenea, pe lângă o serie de proiecte mai puţin certe, voi încheia un ciclu de muzică şi versuri, compus împotriva ororilor războiului de cotropire şi spre slava unei păci creatoare."

Iată şi alte declaraţii:

A.E.Baconsky: "Scriu versuri lirice pe care le voi aduna probabil într-un volum. Când va apărea, e o problemă de viitor. În orice caz 23 August 1959 va fi pentru mine termenul ideal şi dacă aş reuşi să public cartea în cinstea acestei zile aş încerca sentimentul unei depline participări la marea sărbătoare a poporului nostru.";

Mihai Gafiţa: "Mai întâi mă gândesc la articolele curente, pe care le-aş putea publica în periodicele noastre. Ca lucrări mai de greutate consider că voi tipări anul acesta primul meu volum de critică consacrat în întregime realismului socialist şi alcătuit după o formulă pe care o cred oarecum diferită de a altor volume de acest fel apărute. În acest an va apărea ediţia Duiliu Zamfirescu anunţată pentru 1958. Şi revenind la ceea ce am spus la început, articolele curente în presă, pentru că aceasta e o sarcină principală a criticii literare.";

Dumitru Radu Popescu: "Am predat Editurii tineretului Zilele săptămânii. În cinstea lui 23 August, intenţionez să scriu câteva schiţe cu tematică actuală şi câteva despre evenimentele petrecute acum cincisprezece ani."

Petru Dumitriu: "În cinstea lui 23 August 1959, mă voi strădui să duc la bun sfârşit publicarea primelor două volume din Biografiile contemporane. 23 August e o dată importantă şi încerc să tipăresc în cinstea ei o lucrare în care să dau tot ce pot mai bun."

După cum se vede, de Anul Nou toată lumea vorbeşte despre 23 august. Alunecare în absurd care, în această perioadă, nu miră pe nimeni.




NOTĂ. Citatele datând din 1952 şi 1957 au fost transcrise din presa literară a acelor ani. Citatele din Gazeta literară nr. 1/ 1959 au fost preluate din documentata lucrare a Anei Selejan, Literatura în totalitarism 1959-1960, Buc., CR, 2000.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara