Incă din vremurile de tristă amintire, de acum câteva decenii, la noi au ştiut să se impună mulţi oameni de cultură, cunoscători desăvârşiţi de limbi străine, care, prin fructuoasă colaborare cu unele edituri, au oferit cititorilor, prin excelente traduceri, un număr impresionant de opere fundamentale ale literaturii universale. Printre aceşti eminenţi oameni de cultură se numără şi Smaranda Cosmin, ea însăşi poetă şi prozatoare, autoare a unor remarcabile tălmăciri din operele lui Montaigne, Diderot, Prévost, Jules Verne, Leon Şestov, Dino Buzzati şi alţii, precum şi a eseurilor proprii despre Marguerite Yourcenar. La acestea s-a adăugat, cu puţin timp în urmă, un binevenit Mic dicţionar enciclopedic al capodoperelor literaturii universale, apărut la Editura Mondero, cu un Cuvânt înainte al regretatului Dan Grigorescu. Printr-o imensă muncă de documentare, Smaranda Cosmin a explorat patrimoniul literaturii universale, din antichitatea greco-latină până în contemporaneitatea pluridimensională, selectând nu numai capodoperele consacrate, intrate de mult în conştiinţa umanităţii, ci şi pe acelea pe care, dintr-o perspectivă proprie, le-a considerat apte de a fi integrate în această sferă valorică. în ansamblu, comentariile sale s-au bazat pe traducerile existente la noi, dar şi pe lectura textelor originale ale acestor opere, încă netraduse în limba română.
Aşa cum remarcă şi Dan Grigorescu, realizarea unui astfel de "mic dicţionar enciclopedic" poartă amprenta unor criterii subiective, determinate de o parcurgere şi o apreciere lucidă, de autoritatea incontestabilă a unei personalităţi din acest domeniu. "Se poate întâmpla - admite Dan Grigorescu - să mi se pară că unele cărţi ce figurează în Dicţionar nu întrunesc calităţile capodoperei. După cum altele, socotite de unii dintre noi semne certe ale valorii, să lipsească. Avem, însă, datoria să respectăm alegerea făcută de un scriitor cultivat, care are dreptul, conferit de o lectură cuprinzătoare şi atentă, de a stabili o ierarhie a valorilor. Prin forţa împrejurărilor, subiectivă, desigur." Totuşi, emit şi eu o părere subiectivă, întrebându-mă: oare de ce în acest Dicţionar nu a fost inclusă absolut nici o operă din literatura română, nici măcar din Eminescu? A fost însă inclusă nuvela Djamilia a scriitorului kirghiz Cinghiz Aitmatov, apărută în 1958. Dacă îmi este îngăduit, aş mai mărturisi o nedumerire: de ce nu figurează Adam Mickiewicz, cel mai prestigios reprezentant al romantismului polonez, autorul celebrelor poeme Konrad Wallenrod şi Pan Tadeusz? Sunt prezentate piesele de teatru ale lui Eugene Ionesco, Cântăreaţa cheală, Regele moare şi Rinocerii, dar sunt incluse în spaţiul francez, despre scriitor nefăcân­-
du-se nici o referire la apartenenţa sa românească.
în prezentarea operelor, Smaranda Cosmin procedează metodic. Titlurile acestora sunt expuse în ordinea lor alfabetică, în limba română şi, între paranteze, în limba originală. La fiecare autor sunt menţionate principalele date biografice şi prima apariţie a operei respective. Rezumarea condensată a operei este armonizată cu aprecieri de ordin estetic, relevându-se îndeosebi semnificaţia majoră avută în epoca apariţiei ei. De pildă: "Corabia beată (Le Bateau ivre). Poem de Arthur Rimbaud (1854-1891). Compus în august-septembrie 1871, cu ocazia întâlnirii cu Verlaine. Pentru a-şi face intrarea în cenaclurile literare pariziene, Rimbaud scrie C.b., Ťpoezie halucinantăť în care evocă revolta juvenilă şi aventura poetică a voyant-lui. Poemului i-a fost imediat recunoscută originalitatea pe care Verlaine a socotit-o genială, după cum grupul parnasienilor şi Ťacademiştilorť a declarat-o scandaloasă. Poemul e o acumulare progresivă şi fascinantă în care impetuozitatea romantică de tip hugolian se împrospătează cu fastul imaginar simbolist şi geniul de a revoluţiona percepţia lirică a lumii interioare şi exterioare. în cele 25 de strofe se pot repera "aluviuni" şi reminiscenţe din marii contemporani (Hugo, Gautier), asimilate fericit în inovaţiile limbajului său, născut din metabolismul unei hipersensibilităţi unice în poezia modernă. Poetul e Ťo corabie beatăť în periplu continuu pe fluviile, mările şi oceanele sinestezice ale metaforei, oglindind privelişti, senzaţii, culori, sonuri, mituri, dimensiuni temporale într-o beţie a imaginarului trăit cu fervoare.
Desigur, aşezarea operelor analizate în ordinea alfabetică a titlurilor lor, în limba română, este justificată, facilitând consultarea Dicţionarului. Dar cred că ar fi fost util şi un indice de nume ale autorilor acestor opere, ţinând seama de faptul, că numele unor autori figurează în mai multe secţiuni, în funcţie de ordinea alfabetică a titlurilor operelor lor.