Urmărind pas cu pas drumul creației lui Sorescu în lumea anglo-saxonă, criticul catalan de origine americană din Barcelona, D. Sam Abrams, radiografiază etapele impunerii lui ca poet de talie internațională.
Condițiile istorice și politice au marcat viața și opera lui Sorescu într-un fel ce se poate califica drept acru-dulce, un amestec subtil de elemente triste și fericite. Pentru partea blândă ar trebui amintit că, în perioada lui de formare, a putut beneficia de politicile de deschidere din ultimii ani ai regimului lui Gheorghiu Dej și primii ani ai lui Nicolae Ceaușescu, de la accederea la putere (1965) până la faimoasele„Teze din iulie“ (1971), data virajului său neostalinist și autocratic. În ce privește latura întunecată, trebuie avut în vedere că, practic, începutul oficial al carierei literare a lui Sorescu coincide cu teribila cotire a regimului Ceaușescu, care se va acutiza până la delir.
Dar tot ce în interiorul României era, dulce sau acru, adică deschidere cu limite sau totalitarism nemilos, făcea ca autori ca Sorescu să suscite a priori un mare interes din partea scriitorilor, editorilor, criticilor și cititorilor din lumea occidentală, mai ales din Marea Britanie și SUA, unde diverse categorii culturale, din rațiuni diferite, uneori total opuse, erau foarte atente la ce se petrecea în Europa de Est, în spatele faimoasei „Cortine de Fier“. Mai mult, lumea culturală anglo-saxonă va fi cea care îl va catapulta pe Sorescu și opera lui la faima internațională, antecedent pentru alte culturi, ca aceea germană. Culturile din lumea democratică aveau un interes special pentru autorii disidenței și rezistenței. Să ne gândim, în acest sens, doar la marele succes al eseului Gândirea captivă (1953) al genialului poet polonez Czeslaw Milosz, un denunț după toate regulile al abuzurilor nesfârșite ale sistemului sovietic. Sau să amintim că poetul rus Evgheni Evtușenko a apărut în 1962 pe coperta revistei Time, o onoare rezervată celor „happy few“, celor cu un impact planetar.
În autosuficienta lume culturală europeană și americană de după război, se producea o autentică revoluție estetică în câmpul poeziei. În SUA își făcea apariția a treia generație a modernității, al cărei act de naștere se afla în deja mitica și legendara antologie a lui Donald Allen, The New American Poetry 1945-1960 (1960). Și în Marea Britanie exista o voință evidentă de înnoire poetică, distanțată de sofisticarea textuală din modernitatea târzie a lui Basil Bunting și Hugh MacDiarmid, de poezia ideologică a Generației anilor 1930 (W. H. Auden, Louis MacNeice, Stephen Spender), și de cea neoromantică a mișcării «New Apocalypse» a lui Dylan Thomas, Vernon Watkins sau George Barker. Noile tendințe, ca și în SUA, și-au avut actul de naștere într-o antologie de epocă, The New Poetry (1962) a cunoscutului critic Al Alvarez, care a scos în evidență poeți ca Ted Hughes, Philip Larkin, Thom Gunn, Geoffrey Hill ș. a. Atât SUA, cât și Marea Britanie, priveau spre Europa de Est spre a căuta izvoare de inspirație, pentru a-și hrăni, sprijini și împărtăși revolta. Câteva exemple vor fi suficiente pentru a înțelege fenomenul. În 1965 Ted Hughes și Daniel Weissbort au fondat revista Modern Poetry in Translation, văzută ca o bună vitrină pentru poezia din spatele Cortinei de Fier. Foarte cunoscuta Penguin Books, fondată în 1935 de Sir Allen Lane, a lansat o extraordinară colecție de traduceri de poezie, «Penguin Modern European Poets» (1962-1979), unde s-au publicat versiuni istorice din Evgheni Evtușenko Miroslav Holub, Zbigniew Herbert, Anna Akhmàtova, Vasko Popa, Vladimir Holan, Marina Țvetaeva ș.a. Dar nu tot era fericire și drum ușor. Interesele politice s-au infiltrat într-o problemă pur estetică, artistică și literară. A început să se stabilească un criteriu de priorități care se supunea, conștient sau nu, convenienței ideologice, consemnelor politice. Potrivit acestei ordini, rușii veneau întâi, din rațiuni evidente. Urmau poeți polonezi, unguri și cehi, respectiv, datorită protestelor de la Poznan din 1956, revoltei din Ungaria din același an și Primăverii de Praga din 1968. Alte țări, ca fosta Iugoslavie, Lituania și România urmau să se descurce singure.
Cu toate acestea, Sorescu și opera lui au putut beneficia de toate aceste evoluții, rezultat al Războiului Rece. Proiectarea internațională a operei lui începe în 1971 la Londra și în 1972 la Iowa City, două orașe literar importante, situate fiecare pe câte o parte a Atlanticului, ambele reprezentante ale unei culturi majore dornice să adopte poeți din Europa de Est.
La Londra, faimoasa revistă literară „Encounter“ (1953-1991), în numărul din septembrie 1971, a publicat patru poeme de Sorescu – «Paintings», «Superstition », «Fresco» și «Shakespeare» –, traduse de românul Constantin Roman (1941), pe atunci cercetător la Peterhouse College, Cambridge (1969-1973), în colaborare cu Timothy J. L. Cribb, studentă la filologie-engleză la Churchill College, Cambridge. Reacția la poemele lui Sorescu a fost atât de caldă, încât operația tandemului de traducători s-a repetat în anul următor, 1972, în numărul din decembrie, cu alte trei poeme «Passport», «Translation“ și „Menu“. De fapt, unul dintre ele, „Translation“, apăruse deja puțin înainte în prestigioasa Cambridge Review. Traducerile lui Constantin Roman și Timothy J. L. Cribb au avut ecou și un lung parcurs. La puțin după publicarea lor, au fost în centrul atenției unei seri poetice («Romanian Poetry Evening»), în aula de la Churchill College, Cambridge, inaugurată de conferința proaspătului aici profesor George Steiner. În 1975, Steiner va încorpora «Translation» în textul marelui său eseu After Babel. Aspects of Language and Translation. De-a lungul anilor, «Shakespeare» va fi unul dintre cele mai cunoscute poeme ale lui Sorescu în lumea anglosaxonă. Și «Passport», din rațiuni politice, a avut mult ecou, căci, după Primăvara de la Praga, Ceaușescu, abil, deschisese puțin pumnul de fier, distanțându-se de politica sovietică și de Pactul de la Varșovia. Altfel ar fi fost de neimaginat ca un poem atât de exploziv ca «Passport», să nu implice consecințe politice negative pentru Sorescu.
Înainte de a vorbi despre zilele petrecute la Iowa City de Sorescu, încununate de succes și profitabile pentru el, trebuie să abordăm trei chestiuni. Prima este importanța revistei „Encounter“, una dintre marile reviste literare ale epocii. În momentul publicării poemelor lui Sorescu, era condusă de cunoscutul publicist și intelectual american de stânga anticomunistă Melvin J. Lasky, și de tânărul poet, critic și universitar englez, D. J. Enright, inițial, și de tânărul poet și profesor englez, Anthony Thwaite, ulterior. „Encounter“ avea o mare reputație intelectuală și literară, căci fusese fondată de Sir Stephen Spender în 1953 și publica personalități de talia lui Arthur Koestler, Raymond Aron, Claude Lévi-Strauss, Isaiah Berlin, Marshall McLuhan, George Steiner, Friedrich A. Hayek, Leszek Kolakowski ș.a. Iar din punct de vedere strict literar, au fost colaboratori ai revistei autori ca W. H. Auden, Stephen Spender, Richard Wright, Kingsley Amis, Philip Larkin, Jorge Luis Borges, Robert Graves, Anthony Burgess, Ted Hughes, R. S. Thomas ș.a. Numele colaboratorilor indică înaltul nivel al revistei și arată că nu putea exista în epocă o mai bună arenă pentru lansarea unui tânăr autor român ca Sorescu. A doua chestiune este importanța publicării în reviste literare din cultura anglosaxonă de pe cele două maluri ale Atlanticului. Conform codurilor literare, publicarea în „Encounter“ însemna așezarea lui în vitrină ca un agent literar sau un editor să se intereseze de el ca posibil autor de catalog. A treia chestiune este caracterul marcat politic și ideologic al revistei de la întemeierea ei. După ani, spre finalul vieții revistei, s-a descoperit că era finanțată parțial de CIA și de serviciile secrete britanice M 16. Dar, în epoca primelor versiuni engleze din Sorescu, a publica în revista „Encounter“ echivala cu primirea unei garanții de primă mărime a lumii intelectuale și culturale din Anglia și din SUA, de clar semn progresist și democratic. Sunt convins de greutatea criteriului politic și ideologic în timpul când Lasky a decis să publice versiuni în limba engleză din Sorescu. Dacă nu greșesc, putem conchide în liniște că Lasky a făcut, din motive greșite, ce trebuia făcut. Dar, indiferent cum a fost, Sorescu fusese prezentat publicului cultural de limbă engleză, cu ecou în toată lumea.
Traducerile publicate în „Encounter“ au servit drept o carte de vizită cum nu se poate mai bună pentru poet în SUA, în timpul cursului academic 1971-1972, când a participat ca autor invitat la miticul «International Writing Program» de la Universitatea Iowa. Trebuie amintit că primul Departament de Scriere Creativă s-a fondat la Universitatea Iowa în 1936, cu o listă de profesori literalmente uimitori, cu Robert Penn Warren, John Berryman, Dylan Thomas și Robert Lowell primii pe lista invitaților iluștri. Printre absolvenții departamentului găsim personalități de primă mână, unii dintre cei mai reprezentativi autori ai literaturii americane, ca Wallace Stegner, John Gardner, Philip Levine, Flannery O’Connor, Mark Strand, Jorie Graham sau Denis Johnson. Prin toate acestea, departamentul a avut mereu o aură de țară sfântă în câmpul literelor. După puțin peste trei decenii de existență, Writers’ Workshop a decis să-și lărgească sfera de influență, primind elevi și profesori din alte țări și alte tradiții culturale, literare și lingvistice. De atunci, au trecut prin aulele din Iowa peste 1400 studenți din 100 de țări. Cum am spus, Sorescu a participat la cursul 1971- 1972. A fost pentru el o experiență bogată din diferite perspective. În primul rând, s-a introdus profund în poezia americană modernă și contemporană. Și, în al doilea rând, lumea poeziei americane a avut posibilitatea de a-l cunoaște de aproape pe marele poet Sorescu. Acesta a părăsit Iowa mai sigur ca poet și mai prezent în panorama internațională a poeziei. Vitrina Iowa era la fel de puternică sau poate mai puternică decât revista „Encounter“. Rezultatul esențial al sejurului lui Sorescu la Iowa nu se va lăsa așteptat. Chiar în 1972 s-a publicat prima culegere din versurile lui în limba engleză, într-o ediție bilingvă: Rame = Frames: 25 poems tradusă de poetul, traducătorul și publicistul specializat în Europa de Est, Roy MacGregor-Hastie (coeditare Editura Eminescu din București și International Writing Program de la Universitatea Iowa). Volumul, publicație universitară, a avut cu siguranță un circuit restrâns, dar a servit ca antecedent și „cârlig“ pentru editori, critici, cercetători și cititori avizați. Anterior, în 1969, MacGregor Hastie publicase Anthology of Contemporary Romanian Poetry pe cele două țărmuri ale Atlanticului, la Dufour Editions din Chester Springs, Pennsylvania și la Peter Owen din Londra. MacGregor-Hastie a deschis porțile limbii engleze pentru opera lui Sorescu. În 1979 Corycian Press d’Iowa City a mers pe drumul lui și a publicat, într-un tiraj de 300 exemplare, cu ilustrații ale pictorului român Florin Pucă, în traducerea lui Stavros Deligiorgis, Tinerețea lui Don Quijote (1968), cu titlul Don Quijote’s Tender Years. Nici această ediție, limitată, un fel de operă de colecționar, nu a avut circulația pe care o meritau poemele lui Sorescu. Dar calitatea traducătorului și traducerea au atras puternic atenția. Născut în România din părinți greci, Deligiorgis, între 1965 și 1996 profesor la Universitatea Iowa, sosise aici blindat cu un titlu universitar, împărțit între Yale și Berkeley, în limbi clasice, literatura engleză veche, literatură americană și literatură comparată. L-a cunoscut pe Sorescu în timpul sejurului său la Iowa. Peste ani, în 1987, marele poet, narator și eseist irlandez John F. Deane, va publica la Dedalus Press, Dublin, o altă antologie, pornind de la aceeași culegere, de data asta cu un titlu ușor diferit, The Youth of Don Quixote. Receptarea poeziei lui Sorescu a continuat în 1982, de această dată în Canada. O mică editură din Toronto, Hounslow Press, a publicat o antologie cu 54 poeme de Sorescu, Symmetries, în traducerea cunoscutului poet și traducător John Robert Colombo, un veteran al traducerii de poezie din Europa de Est, în colaborare cu Petronela Negoșanu. Numele lui Sorescu se făcea tot mai auzit în lumea de limbă engleză.
În 1982 s-a întâmplat ceva ce avea să schimbe complet receptarea operei lui în limba engleză. Mă refer la publicarea, de către Logbridge-Rodhes, Durango, Colorado, a unei plachete de 25 de pagini cu poeme de Sorescu traduse de marele poettraducă tor germano-englez Michael Hamburger. Era doar o mică mostră, un preludiu din ceea ce avea să devină o întreagă carte în anul următor. Important era că o făcea unul dintre marii traducători de poezie ai secolului XX, autor de versiuni din Hölderlin, Georg Büchner, Rainer M. Rilke, Georg Trakl, Paul Celan, Nelly Sachs, Günter Grass, Hans Magnus Enzensberger. Este adevărat că Hamburger traducea pornind de la versiunile germane făcute de poetul român de limbă germană Oskar Pastior. Dar, insist, ceea ce este absolut extraordinar este că un poet-traducător de talia internațională a lui Hamburger se oprise asupra producției lirice a lui Sorescu. Doar interesul acestuia pentru el era o întreagă garanție de solvență literară. În 1983, Hamburger publica la Bloodaxe Books, antologia Selected Poems, o echilibrată selecție de 60 poeme din primele șase culegeri ale lui Sorescu, trasând un arc cronologic din 1965 până în 1973. Versiunile lui Hamburger sunt foarte lucrate, autentice poeme în limba engleză. Mai trebuie amintit că Bloodaxe Books, fondată în 1978 de Neil Astley, este una dintre editurile cele mai importante din lumea angloamericană de poezie. Dacă însumăm cele două lucruri, calitatea traducătorului și a traducerilor, putem înțelege extraordinarul impact al volumului în sistemul literar de pe cele două țărmuri ale Atlanticului. Cartea a fost un succes de vânzări, cu reimprimări și reeditări ulterioare, iar receptarea mediatică a fost de cea mai înaltă calitate, cu excepționale recenzii în Sunday Times, Times Literary Supplement, The Observer, Poetry Nation Review, London Magazine și multe alte ziare și reviste. Sorescu era definitiv situat pe harta poeziei în limba engleză, pe harta poeziei internaționale, pe care sosise, mai ales, prin Marea Britanie și America. În 1985, Andrea Deletant și Brenda Walker au publicat o altă antologie din opera lui, Let’s Talk About the Weather (Londra, Forest Books, reeditată în 1987). Este evident un calc după Hamburger, cu două noutăți: poemele sunt traduse direct din română și antologia este adusă la zi, incluzând și poeme din 1982. În 1987 Bloodaxe Books, într-un gest de continuare a unui autor de succes, va publica cartea engleză fără îndoială cea mai originală a lui Sorescu: The Biggest Egg in the World, o antologie de 58 de poeme (10 au două versiuni diferite față-n față pe pagină) traduse de opt poeți englezi și irlandezi de mare renume și influență: Seamus Heaney, Ted Hughes, David Constantine, D. J. Enright, Michael Hamburger, Michael Longley, Paul Muldoon și William Scammell, pornind de la o versiune literală pregătită de Joana Russell- Gebbett. Cartea este, și acum, o veritabilă perlă! Volumul era, în primul rând, un cald omagiu adus lui Sorescu de poeții prieteni englezi și irlandezi și o însuflețită celebrare a excelenței artistice a operei lui. Exista, apoi, o a doua intenție, aceea de a sprijini public figura și opera lui Sorescu pe drumul spre râvnitul Nobel. După publicarea lui nu mai putea exista nicio umbră de îndoială asupra importanței operei soresciene.
Cu publicarea volumului Hands Behind My Back (Ohio, Oberlin College Press, 1991), o extinsă antologie din poezia de Sorescu, îngrijită de Gabriela Dragnea, Stuart Friebert și Adriana Varga, ajungem la penultima stație a itinerariului nostru: legitimarea academică a poetului. Este o antologie tematică cu 92 de poeme grupate în cinci secțiuni: «After creation», «Subjectivism», «Where We Forget», «History As Therapy» și «Miracle», fiecare reliefând o axă tematică din opera lui Sorescu. Este fără îndoială cea mai ambițioasă carte a lui în engleză. Purta girul unei edituri universitare de mare relief și a însemnat, la vremea ei, omologarea academică a operei lui Sorescu.
Moartea lui prematură, la 60 de ani, a luat prin surprindere lumea poeziei internaționale. Bloodaxe Books a dorit să perpetueze amintirea unuia dintre autorii ei cei mai emblematici publicând două noi culegeri: Censored Poems (2001), în traducerea poetului John Hartley Williams în colaborare cu Hilde Ottschofski, și The Bridge (2004), a marelui traducător specializat în română, Adam J. Sorkin, în colaborare cu profesoara, traducătoarea și poeta Lidia Vianu. Sunt ultimele 72 de poeme, scrise febril, literalmente contra cronometru. The Bridge este însă o carte încheiată, rotundă, primită de critică și de cititori cu multă căldură. O simplă căutare pe Google a titlului dă măsura succesului și impactului cărții. Este excepționala pecete finală care închide pentru totdeauna opera poetică a lui Sorescu. Nu întâmplător compozitorul Michael Hersch și-a construit opera On the Threshold of Winter, cu premiera la Brooklyn Academy of Music pe 25 iunie 2014, pe un libret bazat pe poemele din The Bridge. Între Rame=Frames: 25 poems (1972) i The Bridge (2004) au trecut 32 de ani, peste trei decenii de prezență activă a operei lui Sorescu în panorama poeziei de limbă engleză.
Spre a încheia itinerariul nostru, trebuie să ne întrebăm ce rațiuni au determinat prezența susținută a lui Sorescu în lumea literaturii de limbă engleză timp de trei decenii,ce i-a adus această operă? Răspunsul este complex, dar clar, categoric:
Un nou mod de a alătura sau armoniza particularul și universalul.
Un nou mod de sinteză între tradiție și modernitate.
Un nou mod de exprimare a emoțiilor, bazat pe tensiunea constantă între personal și impersonal.
Un nou mod de a fi sincer și autentic în poezie fără a cădea în banalitate.
Un nou mod de a proiecta vocea umană în poezie, mai direct, mai deschis, mai imediat.
Un nou mod de a fi incisiv prin intermediul ironiei și umorului într-un sens mai profund.
Un nou mod de a lărgi granițele discursului poetic, deplasându-l spre lumea narativității și teatralității.
Un nou mod de a atinge profunzimea în poezie, despuind limba comună și încărcând-o cu o nouă vitalitate și semnificație, reîntemeind-o, redescoperind-o.
Un nou mod de a gestiona culturalismul și autoreferențialitatea în poezie, îmbogățind subtil textul cu ecouri și aluzii care se revelează doar prin insistență în lectură.
Un nou mod de a versifica, insuflând viață versului liber modern.
Un nou mod de a exprima alteritatea.
Un nou mod de a cânta lumea, dinspre implacabilitatea critică, pe de o parte, și dinspre deplina umanitate, pe de alta.
D. SAM ABRAMS
Fragment din studiul Marin Sorescu: Tresărirea dintâi, în curs de apariție la Editura Meronia.
