- prelucrare -
...O micron întinse aripa spre etajera pe care se aflau vreo zece volume legate şi mă rugă să scot Dicţionarul enciclopedic. - Caută la mijloc, - îmi recomandă - între Pandemonim şi Monstruorum Historia.
Cunoşteam dicţionarul. Apăruse în 1986. Cu el la piept, mă întorceam nedumerit.
- Caută la litera C - mă somă el, nervos.
- Citeşte! adăugă după ce am deschis dicţionarul.
Am citit, silitor.
- Nume dat celor opt expediţii militare întreprinse la îndemnul Bisericii catolice de către feudalii Europei...
- Numără, câte ?... ordonă sever Mesagerul, încruntat.
Am numărat... Dacă erau două...
- Două! am spus.
- Acum, dă paginile îndărăt.
Nu mi-aş fi putut închipui vreodată că Omicron era un sadic...
Am dat paginile îndărăt. Şi aici era vreo douăşpe rânduleţe...
Există, se vede, şi-n îngeri ceva, un rest al naturii de jos, bine ascuns, o rămăşiţă a comportamentului definit după numele vestitului marchiz...
Fiindcă, iată ce îmi mai ceru: să citesc rar, cu băgare de seamă, biografiile celor doi, - a lui şi a ei; tot la litera C, - şi nu aşa, în gând, - ci cu glas tare.
Să fi fost o pedeapsă?... Vreun Canon?... N-am crâcnit.
Am dat citire celor două biografii... A ei, fluvială şi apoi a lui... O Deltă revărsată, plus fluviul împins îndărăt de refluxul Deltei, cu poze, vreo treizeci şi ceva de fotografii de toate împrejurările, amândoi frumoşi ca la cinema...
De două ori îmi venise să leşin. A treia oară ajungând la operele traduse în douăzeci şi ceva de limbi, leşinasem.
Ajunsesem la... Ceauşescu e il ruolo internazionale dei piccoli e medi stati, cu o prefaţă de Giulio Andreotti...
Când m-am trezit, Omicron mă ciupea de nări; de fapt, mă gâdila cu o pană, şi parcă îmi dădea cu ceva care mirosea a busuioc.
- Scusi! făcu el, trebuie să mergem până la capăt, şi destupă cu un pocnet unul din borcănaşele lui farmaceutice.
- Scusi! repetă, te rog să citeşti mai departe... Plus rândurile mici, la amândouă...
- La amândouă! mă speriai.
- Rog să faci ce ţi-a spus...
- Dacă trebuie, trebuie, - mă resemnai.
Şi am continuat aşa vreo jumătate de oră.
Măcar prin acest supliciu să fi atenuat un pic păcatul editorilor,... istoricilor,... cititorilor... şi vorbitorilor de limbă română...
- Poţi să iei loc, şi Omicron îmi arătă unul din scaunele înalte, colţuroase, care te înţepau când te aşezai mai comod în ele...
M-am aşezat cam pe brânci, şi am început a număra...
Stam îngenuncheat şi tot număram...
- Ei, ai terminat? mă întrebă Bunul meu amic ceresc.
Să fi fost ca la trei mii de rânduri tipografice culese cu petit.
Când am isprăvit şi m-am ridicat năuc, am început cu icneli, să vărs...
Omicron surâdea cu un alt borcănel în mână.
Când l-a desfăcut şi pe acesta, un miros de zeamă de varză mă făcu să-mi viu oarecum în fire...
