Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Prepeleac:
Despre Femei de Constantin Ţoiu


Unii ajung să se cunoască reciproc prin intermediul câte unei femei întâmplător împărţită, fără să ştie... Bune observatoare, remarcând cine ştie ce meteahnă, apucătură bizară sau vreun amănunt biografic, femeile transmit numai decât informaţiile următorului partener ocazional, dacă vine vorba.
Şi-aşa, unii despre alţii, habar n-având, bărbaţii ajung să afle multe unii asupra altora, mult mai uşor decât dacă ar fi dorit acest lucru cu tot dinadinsul. Sunt cazuri când ei, constatând că, fără ştiinţă, au iubit una şi aceeaşi femeie, se supără, se ofensează, devin geloşi, violenţi... Sau, invers, se împrietenesc la toartă, pe bază de gusturi şi de afinităţi elective, dacă ni se permite...
Să vă dau mai bine un exemplu. Voi folosi, convenţional, trei nume fictive: Ionel, Mitică, Fifi.
Primul are o aventură cu Fifi. Care află că Ionel, după ce i se întâmplă ce i se întâmplă - începe să sughită. Îl apucă, domnule, sughiţul! Fifi face caz de întâmplare şi, venind în contact cu Mitică, îi povesteşte totul ca pe o nostimadă...
Ionel se cunoaşte bine cu Mitică. Luăm situaţiunea caragialiană cunoscută, - amici de birou... Până când, într-o zi, la o bere, venind vorba de amor, - cine cu cine - pe Mitică îl umflă râsul. Râde aşa, de unul singur. Ionel aşteaptă cât aşteaptă, privindu-l cum râde; pe urmă, întreabă, iritat: ,,Ce râzi, monşer?!"...
Mitică nu mai conteneşte. El dă din cap, hohotind în sens că lasă... nu poci a spune, monşer! Ionel insistă. Văzând că celălalt moare de râs, şi că, la un moment dat, Mitică îndreaptă spre el degetul arătător... deşi nu e ceva clar... Ionel se supără, se enervează, se scoală de la masă şi pleacă; pe urmă, se întoarce, furios, îi cere socoteală, Mitică nu vrea şi pace, şi-atunci Ionel, exasperat, îi trage o palmă.
Şi astfel, doi prieteni buni, daţi ca exemplu de amiciţie şi de încredere unul în altul, ajung să se bată între ei ca chiorii, şi mai şi, ajung cu alai la poliţie... Cum să-i spui unuia că el atunci când... mă rog, sughite! Îl apucă taman atunci sughiţul... Se poate sune una ca asta? Evident că nu. Iar Ionel va fi convins pe veci că bunul său prieten, Mitică, îşi bate joc de el, aşa, din senin, c-aşa-i place lui şi nici măcar nu dă explicaţii...

*
* *
Bine, să trecem. La chestii mai serioase. Astfel, prin colportări de alcov, căzură guverne. Izbucniră conflicte. Războaie! Ca cel pe care Menelau, regele acheilor, soţul aventuroasei Elena, amanta păcătosului de Paris, zicînd orori când despre unul, când despre altul, îl începu contra Troiei codoaşe!...
Au fost păreri pătimaşe pro şi contra... Arhanghelul intratabil al revoluţiei, de pildă, Saint-Just, era de părere că femeile mai mult încurcă decât poţi să pui bază pe ele, şi că dacă n-ar fi nevoie de dânsele, - Fiinţa supremă hărăzindu-le darul procreaţiei în exclusivitate - şi că dacă nu ne-ar captiva, din când în când... leur faiblesse interessante...; ei bine, normal ar fi ca ele să fie trimise imediat pe eşafod!...
Nu vom invoca istoria dinadins spre a defăima fiinţa pe care biologia o aşează, omeneşte vorbind, în mijlocul atracţiei absolute, precum şi în centrul poeziei universale. Cele mai pasionante texte din lume nu au fost însă închinate iubirii, ci vicleniei feminine în stare să subjuge şi să apere neamuri întregi. Ca Iudita, nimicind pe vrăjmaşii seminţiei sale, cucerindu-l pe generalul asirian Olofern, opresorul evreilor...
Ea se roagă mai întâi lui Dumnezeu - de fapt somându-l, ca pe orice bărbat, cerându-i să treacă la faptă...

*
* *
,,Domnul este numele tău! Sfărâmă cu puterea ta silnicia lor - îi porunceşte ea - şi în mânia ta dărâmă ţara lor, căci ei şi-au pus în gând să pângărească locurile tale sfinte... Caută în jos la trufia lor şi trimite mânia ta peste capetele lor, şi dă în mâna mea, celei văduve, puterea pentru ceea ce mi-am pus în gând... Nimiceşte semeţia lor prin mâna unei femei! Căci puterea ta nu stă în numărul mare, nici tăria ta în puterea cailor, ci tu eşti Dumnezeul celor smeriţi, ajutorul celor mai mici, sprijinul celor slabi, adăpostul celor părăsiţi, izbăvitorul celor desnădăjduiţi..."
De foarte puţine ori ideea democraţiei şi harul libertăţii, cunoaşterii şi inteligenţei, întruchipate de o femeie - văduva lui manase, Iudita - prilejuiră texte atât de înălţătoare, de simple şi directe, ca rândurile cuprinse în CARTEA IUDITEI din Biblie. După rugăciune, Iudita se găteşte cochetă, punând la cale planul ei de spioană intratabilă...
...,,Şi scoţând sacul, s-a dezbrăcat de veşmântele ei de văduvie, s-a îmbăiat şi s-a uns cu miresme, şi-a pieptănat părul, şi-a pus turban în cap şi s-a îmbrăcat cu hainele ei de veselie... Apoi... îşi puse colierele, brăţările, inelele, cerceii şi toate podoabele ei... Şi dădu roabei sale un burduf cu vin şi un ulcior cu undelemn, turte de smochine şi pâine de grâu curat..."
Astfel pregătită, însoţită de roaba ei, văduva lui Manase, teribilă, în culmea frumuseţei sale redbândită spre a-şi răpune duşmanul, se apropie de poarta asirienilor.
,,Şi ei o opriră şi o întrebară: Cine eşti, de unde vii şi încotro te duci? Şi ea răspunse: ,,Sunt fiică de Evrei, şi fug de ei, căci ei vă vor fi daţi ca hrană.
Şi mă duc la Olofern, generalul oştirii voastre, ca să-i destănuiesc adevărul şi să-i arăt un drum pe unde să apuce ca să ia în stăpânire muntele întreg, fără ca să piară nici unul din oamenii săi".
Garda asiriană amuţeşte de frumuseţea ei... O duc cu mare alai la căpetenia lor, Olofern. Care şi el este fermecat de înfăţişarea Evreicei fugare...
,,Şi Iudita intră şi se aşeză. Şi inima lui Olofern a fost cu totul răpită şi mintea lui tulburată..."
Asirianul o îmbie să mănânce şi să bea... ,,Şi Olofern era sub farmecul ei şi bău atâta vin, cât nu băuse niciodată..."
Iudita, în cele din urmă, rămase singură în cort cu generalul biruit de vin...
Văzând aceasta, femeia se apropie de el, îl prinse de păr pe vrăjmaşul poporului său, zicând: ,,Întăreşte-mă, Doamne Dumnezeule!...
Apoi îl lovi peste gât de două ori din toate puterile şi-i reteză capul"...
Neamul femeiesc, adorat, le aprinse de atâtea ori bărbaţilor imaginaţia... Iubirea însă dădu îndărăt înaintea incestuoasei Fedre... tenacei lady Macbeth... răzbunătoarei Iudita, caractere eterne ale prozei mondiale.