Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

 
Despre Eugenia de Yvonne Hasan


Deşi se vorbeşte mereu despre necesitatea de a face cunoscut aportul intelectualilor români din afara hotarelor în planul culturii, există personalităţi deosebit de relevante din acest punct de vedere, despre care nu se spune nici un cuvînt. Mai ales când este vorba de persoane, care în general nu insistă pe afirmarea lor publică, preferînd să stea "departe de lumea dezlănţuită" şi să se concentreze asupra muncii lor, să-şi urmărească cu pasiune preocupările, chiar dacă nu se întrezăreşte nici o geană de speranţă de recunoaştere în ţara de origine. Lucrările lor rămîn practic necunoscute publicului de la noi, ceea ce nu poate fi decît spre paguba lui. De aceea mi-am propus să vorbesc despre un caz frapant, bineînţeles, al unei prietene apropiate. Căci cine altcineva l-ar povesti ?
Mă refer la specialista în folcloristică, orientalistică şi muzicologie, Eugenia Popescu-Judetz (născută la Giurgiu în 1926), stabilită din anii '70 la Pittsburgh, Pa.. A mai existat la noi doar o singură relatare despre activitatea ei, şi anume cea făcută la Radio România Cultural, anul trecut, de către Victoria Dumitriu. (Este oare posibil ca ceaţa ce s-a creat în jurul numelui Eugeniei Popescu-Judetz să fie atît de deasă şi din pricină că soţul ei a fost instructor la echipa de dansuri din Scorniceşti la sfârşitul anilor '60? Vreau să cred că ipoteza aceasta este doar o fantasmă a nedumeririlor mele.)
Trebuie să spun că aceste note sînt sărace în date, deoarece prietena mea a refuzat să mă ajute în această privinţă, nefiind interesată de popularizarea activităţii ei, chiar şi pe această cale, aleasă de mine. Dar ceea ce am trecut în aceste rînduri este perfect întemeiat.
Cunoscută în ţară mai întîi ca solistă şi coregrafă de dans popular, la un moment dat şi-a îndreptat preocupările spre cercetări orientaliste, prin incursiuni în diferite domenii ca ţesăturile persane, spectacolele de "karaghiozi" (marionete turce din hîrtie decupată) etc., concretizate în comunicări ţinute la "Societatea de orientalistică" din Bucureşti. Dar tema principală, asupra căreia s-a concentrat la un moment dat, a fost muzica lui Dimitrie Cantemir. în acest scop şi-a început lunga serie de călătorii la Istanbul, trecînd la studierea directă a manuscriselor aflate în bibliotecile de acolo, perfecţionîndu-şi, bineînţeles, totodată cunoaşterea limbii turce, a scrierii arabe şi a notaţiei specifice muzicii orientale clasice. Ca urmare, înainte de a părăsi definitiv ţara, în 1973 a reuşit să editeze la Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor lucrarea Dimitrie Cantemir, Cartea Ştiinţei Muzicii. Spicuind doar cîte ceva din cele cuprinse în volumul din 1973, amintesc capitolul privind viaţa lui "Dimitrie Beizadea" la Constantinopol, o vedere generală asupra muzicii clasice turceşti, ideile novatoare incluse în "Cartea ştiinţei muzicii" ca notaţie, moduri, ritm, forme etc., influenţa lui Cantemir asupra muzicii turceşti, precum şi facsimilul manuscrisului original cu traducerea lui şi facsimilul melodiilor, însoţit de transcrierea melodiilor în notaţia europeană.
La Universitatea Duquesne, a predat diverse cursuri de dans folcloric, istoria artei etc. pînă la pensionare. Continuînd să studieze muzica turcă în general şi a lui Dimitrie Cantemir în special, în cursul şederilor la Istanbul şi-a făcut prietenii şi relaţii durabile în mediile istoricilor şi editorilor din Istanbul. Astfel i-a fost posibil să publice numeroase lucrări, fie sub formă de articole, fie de volume de sine stătătoare. Mă restrîng la a cita cele finalizate în perioda 1999-2001, şi anume trei apariţii semnificative.
Una din ele amplifică lucrarea cu tema muzicii lui Cantemir. Volumul Prinţul Dimitrie Cantemir, teoretician şi compozitor de muzică turcă a apărut în două versiuni, turcă şi engleză, la Editura Se-
leuk Alimdar. în legătură cu aceasta, amintesc faptul că în anii '90, Academia Română, intenţionînd să încheie ediţia operelor complete ale lui Dimitrie Cantemir cu volumul creaţiei lui muzicale, semnase un contract cu E.P.J. pentru redactarea respectivului volum. E.P.J. a finisat elaborarea volumului în 1996. Din păcate, Academia a amînat mereu realizarea proectului şi în cele din urmă l-a părăsit, lipsindu-i, se pare, personalul ajutător necesar şi condiţiile tehnice. Autoarea, totuşi, a continuat să lucreze la această temă, ceea ce a avut drept rezultat apariţia volumului mai sus citat la Istanbul, în 1999.
O altă lucrare de anvergură din această perioadă, E.P.J. a realizat-o în colaborare cu Adriana Şirli, muzicoloagă stabilită la Paris. Intitulată Sources of 18-th Century Music, prezintă şi analizează două tratate de muzică comparată, scrise de doi teoreticieni muzicieni greci din sec. XVII, Panayiotes Shalaţoglu şi Kyrilos Marmarinos, şi în care se pune în paralelă muzica greacă şi cea turcă a epocii.
A treia realizare a Eugeniei P. Judetz în ultimii doi ani ai secolului trecut este deosebit de semnificativă. Este vorba de participarea ei la ultimul volum (dedicat artelor) din cele 10 volume festive editate de Ministerul turc al Culturii cu prilejul a 700 de ani de la înfiinţarea Imperiului otoman. Enciclopedia intitulată Osmanli (Otomanii) a avut 800 de colaboratori, dintre care 140 cercetători străini. Un singur colaborator român -Viorel Panait- mai este prezent în această enciclopedie, în alt volum. La invitaţia iniţială, E.P Judetz a ales ca subiect de articol "Conceptul turc de suită de concert". Ministerul Culturii a revenit însă pentru a-i solicita şi un articol despre Dimitrie Cantemir, care s-a intitulat "Prinţul muzician Kantemiroglu". în ediţia engleză, "concisă", în patru volume totuşi "voluminoase", sînt menţinute cele două articole ale Eugeniei P. Judetz, singurele de un autor "ne-turc".
în ultimele două scrisori am aflat despre noile proiecte la care lucrează. Unul dintre acestea reia tema "Cantemir", în care E.P.J. doreşte să redea viziunea prinţului moldovean asupra societăţii turceşti, aşa cum reiese din scrierile lui. (Titlu provizoriu -"Cantemir's view of the turks"),
Dar deosebit de semnificativ îmi apare faptul că celelalte proiecte pomenite de ea stau sub semnul învierii amintirilor din primele perioade ale vieţii, evocînd mediul din care a pornit, cel al regiunii dunărene. Astfel, de exemplu, îmi explic faptul că, amintita editură a Ministerului Culturii din Turcia, urmînd să publice o serie de 20 volume despre istoria turcă şi cerîndu-i din nou contribuţia, E.P.J. a ales ca temă istoricul insulei Ada Kaleh. în timpul discuţiilor, editorii au fost foarte interesaţi de cele relatate de ea şi au îndemnat-o să treacă la scrierea memoriilor, pentru a i le publica în engleză şi în turcă.
Atrasă de proiect, E.P.J. a început să lucreze la redactarea a ceea ce se va intitula "Along the Danube. Melodies with memories" (titlu care s-ar traduce eventual prin "Dealungul Dunării. Melodii încărcate cu amintiri"). Pornind de la evocarea insulei Ada Kaleh (probabil ţinta multor excursii pe Dunăre cu vasul tatălui ei) ca o prefigurare a întîlnirii cu cultura turcă, va trece la descrierea fostelor raiale turceşti şi în primul rînd a Giurgiului, oraşul ei de baştină, urmînd să povestească şi anii petrecuţi la Bucureşti, studiile şi cariera parcursă aci, peregrinările prin ţară alături de soţul ei, pentru a culege melodii şi dansuri populare, contactul cu limbile şi culturile orientale prin profesorul ei, de origină armeană, H.Dj. Siruni, trecerea prin ţări ale Orientului, apropiat sau mai îndepărtat, (Liban, India) şi în sfîrşit relaţia privilegiată cu Istanbulul. Toate aceste însemnări urmează, după propria ei expresie, să fie "mozaicate" cu note istorice, melodii culese din Dobrogea, întîlniri cu diverşi creatori sau executanţi de muzică populară etc.
Separat are în proiect o lucrare de asemeni legată de insula dispărută: "Tribute to Ignacz Kunos" ("Omagiu lui Ignacz Kunos"), Kunos fiind culegător de basme şi cîntece locale la sfîrşitul secolului XIX, precum şi autor al unor note etnografice importante. în introducere, E. P. Judetz se va referi la istoricul şi etnografia insulei. Lucrarea o interesează şi pentru a studia influenţele româneşti şi sîrbeşti în limba turcă vorbită la Ada Kaleh.
Un alt fapt important legat de persoana E.P.J. mai trebuie menţionat: donaţia pe care a făcut-o Bibliotecii Naţionale din Washington, cuprinzînd fişierul de dansuri folclorice culese pe teritoriul României de către soţii Popescu-Judetz şi constituind un site des consultat în catalogul Internet al respectivei instituţii.