Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

La microscop:
“Despre cărţi, numai de bine” cu N.C. Munteanu de Cristian Teodorescu


Jurnaliştii independenţi din Timişoara au făcut un marş de solidaritate cu un coleg de-al lor, Ino Ardelean, care a fost bătut mafiotic pe stradă, în centrul oraşului. Cu acest prilej, participanţii au protestat împotriva reprezentanţilor locali ai PSD care recurg la ameninţări şi la alte încercări de intimidare împotriva ziariştilor care le investighează afacerile dubioase.

Cum a reacţionat PSD-ul timişorean după acest marş ? A dat iute un comunicat Agenţiei Mediafax prin care afirma că printre participanţi s-au strecurat membri ai PNL şi ai PD. Probabil că din acest motiv atît liderii locali ai PSD cît şi prefectul au refuzat să discute cu ziariştii participanţi la acest marş. Adică asta e grija partidului de guvernământ? Că s-au amestecat şi politicieni în acest marş de protest?!

În aceeaşi zi, premierul Năstase a declarat că examinează posibilitatea de a da în judecată ziarele care au anunţat că a avut o întîlnire secretă cu şeful PRM. Dl Năstase n-a spus însă nici un cuvînt despre ziaristul timişorean bătut cu sălbăticie cu două zile înainte. La fel cum premierul n-a suflat o vorbă nici cu alte ocazii în care ziarişti din ţară au fost bătuţi cam după acelaşi tipic cu Ino Ardelean. Acestuia i-a fost ruptă mandibula în două locuri în bătaie. Adică un fel de a i se spune lui şi altora ca el care îşi bagă nasul unde nu le fierbe oala, că dacă nu înţeleg să tacă, pot fi ajutaţi să nu mai deschidă gura. La propriu. După această bătaie, Ino Ardelean nu mai poate vorbi cel puţin douăzeci de zile. Iar de mîncat, doar cu paiul.

În locul unui mesaj de solidarizare cu ziaristul bătut sau măcar a unei simple păreri de rău oficial exprimate, PSD-ul local încearcă să inducă ideea că marşul ziariştilor a fost de fapt o afacere politică a PNL-ului şi a PD-ului, nu un protest al unor oameni care nu-şi mai pot face meseria de gazetari în oraşul în care a început revoluţia. Cît de gravă e situaţia şi la Timişoara, dar şi în alte localităţi ale patriei unde ziariştii nu se lasă intimidaţi nu ştiu decît aceşti oameni care au ajuns să-şi facă meseria riscîndu-şi viaţa.

Pînă nu demult, unii dintre baronii locali se mulţumeau cu ameninţări, de cîteva luni încoace au trecut la fapte. Nu se poate demonstra nimic deocamndată împotriva lor. Carmen Cosman, corespondenta din Petroşani a ziarului România liberă a încasat o bătaie soră cu moartea, în centrul oraşului, în plină zi, în luna septembrie. Poliţia n-a dat nici pînă azi de urma bătăuşilor. Aceştia au atacat-o fără să-i spună nimic, pur şi simplu au doborât-o la pămînt şi au lovit-o cu picioarele în cap, mai ales în cap. N-au jefuit-o, iar după ce şi-au terminat treaba au plecat la pas. Spre deosebire de bătăuşii ordinari care nu ştiu cum să fugă mai repede, ca să nu li se dea de urmă.

Ceea ce mi se pare la fel de grav ca bătăile pe care le încasează ziariştii independenţi e că ziarele subordonate partidului de guvernămînt îi atacă sistematic. Iar motivul e că aceşti jurnalişti scriu despre afacerile potentaţilor PSD. Adică oameni din presă au ajuns să se coboare la condiţia de ciomăgaşi ai unor puternici ai zilei. Asta mi se pare oribil. Iar partidul de guvernământ nu catadicseşte să dea un comunicat prin care să condamne asemenea murdării. În loc de asta, dl Năstase ameninţă străveziu şi ziarele centrale. Uitînd că e şi prim-ministrul acestei ţări, dl Năstase se comportă ca un lider de partid aflat în război cu presa.