Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Lecturi la zi:
Despre cai, oale şi vin de Magda Teodorescu


Cît de statornice sau interpretabile sînt expresiile în care se codifică înţelepciunea milenară? Regula este mereu subminată de excepţii. Recitiţi “Pildele lui Solomon” şi veţi găsi azi trăsături discutabile, realităţi de mult dispărute - şi totuşi, proverbele biblice au format generaţii întregi de evrei şi creştini, au constituit sursa multor proverbe pretins autohtone. Paradigma este biblică. Expresia, metafora prin care un adevăr existenţial se exprimă este într-adevăr locală. Asta nu înseamnă că exclud unicitatea locală a unor proverbe, expresia directă a mentalităţii sau experienţei.

Cine altul decît adevăratul artist poate pune în discuţie valabilitatea înţelepciunii unui proverb, răsucind-o ironic? Rosalind din Cum vă place spune în epilogul piesei: “If it be true that good wine needs no bush, ’tis true that a good play needs no epilogue”. Moda îţi impune un epilog... şi un prolog, rostit eventual de un bărbat, continuă Rosalind. Piesa e bună... dar mai lipseşte ceva. Un tradiţionalist subtil (tot mai greu de găsit!) rîde în barbă, un modernist înverşunat se grăbeşte enervat: “Ei bine, dar l-a scris, totuşi, e în natura jocului”. Şi putem construi un discurs despre estetica formei sau o scurtă teorie de marketing în jurul reclamei. Dar cum traducem în română expresia: “good wine needs no bush”? Folosind echivalentul “Calul bun din grajd se vinde”? Sau, pentru a reda alegerea metaforică shakespeariană, vom înclina spre literalizare: “Vinul bun n-are nevoie de laude”. Apelînd la un dicţionar de proverbe (Virgil Lefter, Dicţionar de proverbe român-englez, ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978 – nu ştiu dacă a fost reeditat), găsim un alt echivalent al expresiei folosite de Shakespeare: “Good ware makes quick markets”, ceea ce, literal, se traduce prin “Oalele bune se vînd repede/îşi găsesc cumpărători”. Deşi sensul de bază este acelaşi, Shakespeare însuşi preferă şi consacră una din variantele proverbului (expresia apare şi azi în Oxford Dictionary of Idioms).

De curînd a apărut o altă carte de proverbe: Proverbe româneşti. Romanian Proverbs. Selectate de Călin Manilici din lucrarea “Proverbele românilor” de Iuliu A. Zanne, traduse de Michaela Mudure şi Richard Proctor, cu o copertă şi ilustraţii de Călin Stegerean, Editura Pro-Vita, Cluj-Napoca, 2003. Căutînd acolo acelaşi proverb veţi găsi: “A fine stallion will sell himself in the stable”. Adică, un caz de literalizare inversă, dacă vreţi. Evident, un englez înţelege sensul. Totuşi, ce rost are să literalizăm un proverb care are deja un corespondent consacrat? Se pare că are, după cum mărturiseşte Richard Proctor: “în traducere am optat pentru păstrarea «românităţii» proverbelor” (p. 9). Adică să arăţi că acolo unde englezul a ales oala sau vinul, românul a ales calul?

Pentru a vedea cum a funcţionat mecanismul traducerii, să aruncăm o privire asupra dicţionarului lui Virgil Lefter, mai ales asupra bibliografiei. În afară de lucrarea de referinţă a lui Zanne (la care a apelat şi Călin Manilici), autorul s-a folosit de trei cărţi esenţiale: două aparţinînd lui E. B. Mawr, Analoguous Proverbs in Ten Languages, London, 1885, şi Proverbele românilor, Bucureşti-Londra, 1882, şi cartea lui M. Beza, Rumanian Proverbs, London, 1921. Proverbele care nu apar în aceste cărţi sînt traduse de Virgil Lefter prin cvasi-literalizare. În acest sens, nu există diferenţă de metodă faţă de noua apariţie. “Omul mai slab ca floarea şi mai tare ca piatra” este tradus: “Man is frailer than a flower and stronger than a stone”. Sau: “Norocul e nimic, înţelepciunea e totul” apare în engleză: “Luck is nothing, wisdom is all”. Să fie aceste proverbe tipic româneşti? Dicţionarul lui Virgil Lefter este mai mult sau mai puţin o compilaţie. Din acest punct de vedere, Proverbe româneşti. Romanian Proverbs apare ca un efort individual original, ca şi cum ar trebui să porneşti mereu de la “scratch”, de la “zgîrietură”, adică de la zero. (Recunoaşteţi că expresia englezească, “to start from scratch” te duce cu gîndul la originile scrisului. Expresiile însă constituie un caz aparte, care merită o altă discuţie.)

Spre deosebire de ediţia Mudure - Proctor, proverbele traduse/echivalate în secolul al nouăsprezecelea poartă marca de arhaicitate. De exemplu, binecunoscutul proverb: “Cine sapă groapa altuia cade întrînsa”, tradus în ediţia recentă literal: “He who digs a pit for someone else is sure to fall in it”, apare ca “He that mischief hatcheth, mischief catcheth”, cu parfumul lui arhaic şi, indubitabilul accent. Alteori întreg proverbul încapsulează un mod de expresie cu totul aparte, un fir al gîndirii deschis exerciţiului hermeneutic. Comparaţi pragmatismul din proverbul românesc “Cine se teme de brumă, să nu sădească vie”, cu transcendenţa echivalentului englez: “He that fearth every grass must not walk in a meadow”, tradus de Mudure - Proctor prin “One afraid of frost should not plant a vineyard”. Şi exemplele pot continua, iar problema nu este una de modă, ci de metodă. La fel putem trata orice gen de traducere, discutîndu-i metoda. Să presupunem că dorim să traducem Povestea vorbei. Cum procedăm? Apelăm la dicţionarul de secol XIX sau alegem să literalizăm? Michaela Mudure şi Richard Proctor consideră, implicit, că trebuie să recurgem la literalizare pentru a păstra acea “Romanianess”, adică identitatea românescă. Aşa cum ar trebui păstrată identitatea engleză într-o situaţie analogă. După părerea mea există două opţiuni. Ori păstrezi identitatea literalizînd şi adaugi echivalentul în notele de subsol, dublînd traducerea cu un comentariu filologic şi semantic solid, ori reconstruieşti, în limba ţintă, un univers care tinde să piardă trăsăturile gîndirii şi expresivităţii printr-o autohtonizare excesivă. O prezenţă “străină” nu are cum să diminueze calitatea sau nivelul de înţelegere a unui text. Dimpotrivă, îl face mai interesant, adăugînd poeticităţii scriiturii, poeticitatea limbii înseşi. Altfel cum să numim textul rezultat dintr-o traducere autohtonizantă: “inspirat după” sau “adaptat după”? Evident, textul trebuie “să sune” româneşte/englezeşte, dar aici intervine talentul traducătorului de a păstra un echilibru fericit între “identitate” şi “străinătate”.

Dar să revenim la proverbe, pentru că, vorba ceea: “O vorbă bună stinge focul mai curînd decît o bute de apă”/ “Good words cool more than cold water” sau “Soft words put off fire more than a barrel full of water”, cum ar traduce un adept al literalizării. Ceea ce mă intrigă în cazul cărţii de proverbe recent apărute (cu ilustraţii amuzante) este faptul că, deşi Richard Proctor afirmă că “aproape fiecare proverb îşi are echivalentul în Anglia şi România deopotrivă”, ei aleg metoda literalizării. Să fie o demonstraţie a unui posibil dialog într-un viitor “global village”? Interogaţia rămîne deschisă, în spiritul proverbului: “I cannot be your friend and your flatterer too”, adică, “Nu-ţi pot fi şi prieten şi linguşitor”.



Proverbe româneşti - Romanian Proverbs, Călin Manilici (selecţie antologie), Michaela Mudure & Richard Proctor (traducere în limba engleză), Cluj-Napoca, Editura PRO VITA, 2003. 110 p.