Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Păcatele Limbii:
Despre bătăi bune de Rodica Zafiu




Un subiect care ar merita o cercetare specială - cu un efort destul de mare, dată fiind amploarea materialului de parcurs - este cel al limbajului folosit de presa românească în relatarea celei mai banalizate violente autohtone: bătaia. Paginile de stiri mai mult sau mai putin senzationale abundă în descrieri de bătăi fioroase - în familie, în cîrciumă, la discotecă, la politie etc. Observatiile care urmează se bazează pe un număr restrîns de exemple si sînt departe de a epuiza un subiect atît de generos: mă refer acum doar la modul de prezentare gradată, mai exact la indicarea maximei intensităti a violentei fizice. Mai toate bătăile care au ajuns subiectul unor stiri de presă trebuie să fi fost destul de violente - sau, dacă nu, au fost cel putin prezentate ca atare pentru a trezi interesul cititorului. În registrul popular si familiar - preferat oricum de jurnalistii nostri, dar în acest caz impunîndu-se si mai mult datorită temei, fiind asadar selectat de asociatiile lexicale expresive ale domeniului - , adverbele de intensitate cel mai des folosite pentru a bate sînt bine (dar si antonimul său rău, echivalent din puntul de vedere al functiei de intensificare) si zdravăn: si mai frecvent apare substantivul cu valoare adverbială măr. Atributele tipice ale bătăii sînt bună (nu însă si rea), zdravănă, soră cu moartea etc. Intensificatorii populari apar consecvent în stirile cotidiene: "i-a mai dat o bătaie bună" ("Evenimentul zilei" = EZ 1939, 1998, 16); "murise după o bătaie zdravănă cu pumnii în cap" (id.); "Florin ăDiligentă l-a bătut măr pe Costică State (EZ, editia de prînz, 278, 1993, 2); "O tînără din Ianca l-a bătut măr pe partenerul amator de sex" (EZ 1725, 1998, 12); "După ce a fost bătută măr, Pamela Anderson divortează de Tommy Lee" (id.). Superlativul bătăii e descris si printr-o propozitie consecutivă fixată idiomatic - "Bărbatul acuză doi politisti din sat că l-au bătut de i-a sunat apa-n cap" (EZ 2146, 1999, 5). S-ar putea vorbi în aceste cazuri de un oarecare conflict între expresivitatea lingvistică si etica jurnalistică. În principiu, limbajul dezvoltă usor asemenea aparente contradictii: "dezagreabilul ca mijloc de întărire", studiat la noi de Jacques Byck, poate construi adesea superlativul unor actiuni sau însusiri pozitive pentru vorbitor cu ajutorul unor elemente lexicale cu sens primar negativ (în structuri de tipul o groază de bani, s-au distrat de comă, o petrecere mortală etc.). Invers, prin antifrază, elemente pozitive conferă valoare superlativă unor notiuni negative (o sfîntă de bătaie). E drept că, în cazul bătăii, perspectiva locutorului nu e întotdeauna cea a victimei, ci poate presupune chiar o valorizare pozitivă: competitie, distractie, lectie etc. De fapt, expresivitatea populară (bătaia fiind unul din cîmpurile lexicale cele mai bogate în sinonimie si frazeologie din limbajul popular si familiar-argotic) pune în valoare o interpretare glumeată, mai curînd admirativă a bătăii (operatie reusită, semn de sănătate si fortă fizică). Interesant si adesea productiv în literatură, acest mod de tratare e totusi distonant în relatarea presupus neutră a stirii; adoptarea lui reflectă tendinta jurnalismului autohton de a transforma totul într-o comedie. Intentia ironică este uneori prea vizibilă, într-o notă fortată, de pildă în descrierea ironică a bătăii ca ocupatie serioasă, activitate pozitivă si productivă: "Vasile... si-a lovit constiincios si sistematic prietenul peste fiecare părticică a corpului" (EZ ep, 262, 1993, 2); "Intuind scopul vizitei, Bratu a prins a-si părui cu simt de răspundere vecina" (EZ 1567, 1997, 8).
Dacă în cazul bătăii indiferenta ironică a acestor relatări mai mult sau mai putin istete poate fi chiar preferată unei alte optiuni stilistice actuale - dramatismul de prost gust al invecticelor, cu subliniată participare afectivă - , nonsalanta mi se pare cu adevărat de neiertat în cazurile mai grave, în care umorul cinic al limbajului familiar si jocurile de cuvinte sînt folosite chiar în redactarea stirilor despre moarte: "Un sofer columbian a vrut să evite accidentarea unui porc si a omorît cu succes 16 oameni" (EZ 1350, 1996, 1); "O parte din soldati au ajuns la Otopeni gata împuscati" (EZ 1637, 1997, 1); "O moarte stupidă: fraierul a tăiat bomba cu bomfaierul" (EZ 1951, 1998, 1).