Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Păcatele Limbii:
Declaraţii de Rodica Zafiu


Speciile discursului politic cuprind adesea contraste surprinzătoare între denumire şi conţinut. Un exemplu caracteristic de inadecvare îl constituia, în perioada comunismului, telegrama, gen care nu avea nici o legătură cu aşa-numitul ,stil telegrafic": telegramele de adeziune, felicitare, mulţumire, entuziasm, reprezentînd răspunsul ritualizat al reprezentanţilor maselor faţă de conducător, erau în mod tipic texte lungi, greoaie, cu fraze interminabile, cu o uriaşă încărcătură de adjective ornante - şi aproape totală absenţă a conţinutului informativ.

Exemplul actual cel mai surprinzător de nepotrivire între formă şi conţinut mi se pare a fi cel al unor declaraţii parlamentare. Specia declaraţiei presupune explicitarea unei poziţii, a unei opinii, într-o formă clară, non-ambiguă, oficială. În Parlamentul României, probabil sub influenţa jurnalismului politic de opinie, se citesc unele declaraţii incredibile: pamflete compuse într-un limbaj cât mai pitoresc, vizînd efecte de umor facil; discursuri subiective, afective, vulgare, confuze. Autorii lor se raportează în mod evident la modelele literare şi jurnalistice, punînd de pildă mare preţ pe titlu, pe actul creator al intitulării: ,Mă văd obligat să-mi intitulez declaraţia mea politică ŤBercenizarea Parlamentuluiť", (VCN, 20 nov. 2005, text preluat, ca şi următoarele, de pe site-ul Camerei Deputaţilor); ,Declaraţia mea politică de astăzi poartă titlul ŤComandantulť" (DB, 26.04.2006). Titlul trebuie să şocheze, prin mijloacele jurnalistice cunoscute: să cuprindă jocuri de cuvinte, creaţii lexicale, elemente argotice: ,Declaraţia politică de astăzi poartă numele ŤGuguviť" (DB, 14.11.2006); ,Pădurile Bucovinei - o avuţie jefuită Ťca-n codruť" (A.O., 26.04.2006)". Trecând în revistă titlurile declaraţiilor dintr-o zi de dezbateri politice (26.04.2006), avem impresia că răsfoim presa cotidiană, de la cea predominant informativă ("Uniunea Artiştilor Plastici din Cluj a rămas fără sediu", M.G.), la cea implicată afectiv, sentimental, patetic: ,Patimile românilor" (CS), ,România sub blestemul apelor - neputinţa autorităţilor, dar şi dezinteresul local sporesc haosul creat de natură" (I.D.P.). Titlurile banal politice sînt în inferioritate numerică, aşa că sună reconfortant ("România în pragul aderării la Uniunea Europeană", BLC), chiar cînd păstrează stîngăciile şi clişeele limbii de lemn ("Atenţie sporită în vederea finalizării pozitive a aderării României la Uniunea Europeană", MIR). E interesant de urmărit şi inventarul de titluri ale unui singur parlamentar, pentru a observa preferinţele sale stilistice; judecînd după literaritatea titlurilor, textele par gîndite pentru o iminentă publicare în volum: ,Brandul", ,Comisarul", ,Audi", ,Restaurantul", ,Cometa", ,Metafora", ,Blasfemia", ,Marja", ,Narco", ,Surpriza", ,Bastonul", ,Meniul", ,Recunioaşterea", ,Înţelegerea", ,Acvariul", ,Neprietenul", ,Naşul", ,Febra", ,Peisajul", ,Lacul", ,Blitz", ,Samuraii", Supărare", ,Jocul", ,Maratonul", ,Bicicleta, ,ţeapa", ,Dicţionarul", ,Oglinda" etc.

Una dintre aceste declaraţii e o caricatură extremă a stilului pitoresc-vulgar, în care fiecare cuvînt trebuie substituit printr-un joc de cuvinte, o aluzie, un sinonim ironic, o metaforă clişeizată. Textul începe abrupt-narativ: ,Rămas fără ciolan din pomana naţională a ŤAlianţei portocaliiť, Radu mamii Raadule s-a plâns la Înalta Poartă de la Cotroceni că el, care a dat dovada sacrificiului personal pentru victoria preşedintelui, a fost scos din cărţi la negocierile dregătorilor care au avut loc la tabăra patrulaterului negru." Se alunecă în aluzii vulgare ("ocupat prin scorburile pupezelor din teii de la Cotroceni"), pe care politicianul vrea probabil să le compenseze stilistic prin aluzii culturale; acestea produc devieri necontrolate de la o temă oricum extrem de neclară ("Aşa a fost pusă în scenă celebra piesă ŤScauneleť, inspirată din teatrul absurdului al lui Eugen Ionesco, după ce pupila autorului, mandatara testamentară a tatălui său, din ură faţă de România, a făcut toate demersurile în presă şi în justiţie ca această creaţie monumentală să nu-şi găsească locul pe scena Teatrului Naţional"). Pasaje întregi sînt simple acumulări de insulte ("Am văzut la lucru toată echipa PD-ului, uşor de recunoscut după rotunjimea capului, fruntea îngustă, bombată, maxilarul proeminent, buzele cărnoase, pofticioase, nările dilatate amuşinând a pradă, ochii triunghiulari, gât de lup imobil, ceafa bulgărească, masivă, statura bondocă, picioarele scurte, groase, comportament agresiv, gata să sară la beregată, tenul puternic vascularizat şi congestionat din cauza sângelui care, contrar legilor gravitaţiei, circulă de jos în sus"), în care contrastul cu un limbaj politic normal şi cu genul parlamentar al declaraţiei atinge nivelul maxim. Prezenţa în parlament a acestui discurs manierist pare să indice faptul că stilul pamfletului metaforizant se bucură în continuare de prestigiu local.

În măsura în care vor fi studiate, în perspectivă comparativă, strategiile discursive şi valorile implicite din discursurile rostite în diferite parlamente ale Europei, se va constata probabil că societatea românească preţuieşte în continuare expresivitatea artistică, literatura, ficţiunea, pitorescul limbajului; păcat doar că aceste nobile preferinţe conduc la alcătuirea unor texte foarte discutabile estetic, moral şi intelectual, de un desăvîrşit prost gust, şi că reuşesc de prea multe ori să se substituie unor activităţi politice mai banale şi mai serioase, de rutină şi sobrietate.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara