Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Dans:
Decizii abuzive, nocive pentru dans de Liana Tugearu

Există momente brutale care, prin gesturi necugetate, viscerale şi anticulturale, produc cutremure nu doar unei bresle - cea în care se produce molestarea - ci culturii noastre. Spiritului. Atunci, mai acut, simţim cît de vulnerabili şi de expuşi mofturilor de tot felul sînt creatorii. În ultimii ani, s-a construit puţin în spaţiul artisticului. Şi mă gîndesc aici la teatre particulare, trupe, edificii. Poate mai mult decît în alte domenii, în dans, a existat constant o energie specială, un soi de competiţie, o dorinţa de a face, altfel, de a fi în spiritul secolului în care ne ducem existenţa. Sînt artişti, tineri şi maturi, care sînt bîntuiţi de nelinişti, de idei, de pasiunea formidabilă şi inepuizabilă pentru profesiunea lor, căreia se străduiesc să-i dea mii de forme şi de ipostaze. Am fost după ei la MAD, la Constanţa, la Centrul Naţional al Dansului - recent premiat - şi, de fapt, cam în toată ţara asta, şi nu numai, în teatrele unde regizorii noştri mari colaborează cu nume de primă mărime şi recunoaştere din dans. Am profitat, ani şi ani, de prea plinul coregrafilor, dansatorilor, balerinilor, de nucleele pe care le-au ordonat şi structurat coerent în lumea noastră unde se face puţin, greu şi nu rezistă mai nimic îndelung. Dincolo de afinităţi şi animozităţi, talentul şi valoarea se impun. Chiar dacă, uneori, costă enorm. Dinamica din lumea dansului m-a atras prin autenticul creaţiei, prin calitatea creatorilor, prin faptul că sînt cu adevărat la curent cu valoarea de pe planeta dansului, a culturii. Şi-au educat un public profund, modern, cunoscător, pretenţios. Au creat instituţii, locuri, spaţii unde şi-au impus vocile şi autoritatea. Mişcă energiile şi atrag, ca un magnet, artişti din alte bresle, topind orice fel de graniţe. La noi e cel mai bine, însă, cînd nu faci nimic. Nimicul este la rang mare. Ca şi dorinţa, aproape patologică, de a distruge ce face semnificativ, important, major, celălalt. Mi se pare grav ce se întîmplă acum, prin încercarea de desfiinţare a Companiei "Orion". Mi se face frică. Şi nu am crezut că voi mai simţi prea des acest sentiment în ultimul timp. Sper, însă, cu toată fiinţa mea, că s-a produs doar o enormă eroare, şi nu o faptă fără întoarcere. Nu avem voie să permitem astfel de imixtiuni în creaţie. Şi nu avem voie să ne lăsăm cuprinşi de pasivităţi şi laşităţi de tot felul. Ne priveşte pe toţi, dansatori, coregrafi, regizori, actori, scenografi, balerini, spectatori, analişti. Marina Constantinescu O convorbire cu Sergiu Anghel Liana Tugearu: Domnule Sergiu Anghel, am aflat cu stupoare despre o a doua lovitură sub centură pe care a primit-o dansul în ultimii ani: desfiinţarea, de la 1 ianuarie 2007, a companiei "Orion Balet", după ce, nu cu mult timp în urmă, a fost desfiinţat Teatrul de Balet "Oleg Danovski", companie autonomă, prin comasarea cu Opera din Constanţa. Aţi fost, din 1992, coregraful companiei "Orion Balet", prima companie de dans contemporan înfiinţată oficial de Ministerul Culturii în 1990 şi condusă atunci de Ioan Tugearu. Cum s-a petrecut decapitarea de acum şi ce consecinţe are? Sergiu Anghel: Din nefericire nu e vorba doar de o decapitare, înţelegând prin aceasta, eventualitatea în care, din motive ce ar fi trebuit justificate, fostul dirijor de cor al ansamblului UTC, dl Zoe Voicu, alias Enăchescu, m-ar fi demis doar pe mine. Furia demolatoare a reprezentantului rromilor în Consiliul de Administraţie al Televiziunii Române (propus de PDSR) a mers până la capăt; dizolvarea uneia din cele două structuri de dans contemporan din întreaga ţară. Consecinţele sunt dramatice. Sunt daţi afară oameni cu înaltă specializare (9 ani de Liceu de Coregrafie şi 4 de UNATC) pentru care contribuabilul român a plătit sume considerabile şi sunt păstraţi în structura Centrului de Artă "Tinerimea Română" amatori, ca pe vremea UTC-ului, unde a crescut şi s-a (de)format dl Zoe... Decizia halucinantă a pensionarului Zoe îi va afecta şi pe viitorii absolvenţi ai Liceului de Coregrafie "Floria Capsali" şi ai UNATC care nu prea vor mai avea unde să se angajeze. Aceasta într-un context în care şi Teatrul de Balet "Oleg Danovski" este ca şi desfiinţat în ciuda faptului că artiştii de acolo au câştigat procesul cu Consiliul Judeţean Constanţa a cărui culoare politică demolatoare este aceeaşi cu a domnului Zoe Voicu. Mai adăugaţi la aceasta statutul vitreg al artiştilor români care funcţionează în regim de freelance, lipsiţi de orice sprijin real din partea statului, atât la nivel legislativ, cât şi la nivel instituţional, şi veţi avea tabloul complet al gestului iresponsabil al managerului în formol (16 ani de conducere neîntreruptă) al Centrului de (non)Artă "Tinerimea Română", vestigiu al fostului ansamblu al UTC, azi în curs de a redeveni "ceea ce a fost şi mai puţin decât atât"... L.T.: Ce aţi întreprins pentru a anula această decizie abuzivă şi extrem de nocivă pentru dans? Cum a reacţionat forul nostru tutelar, Ministerul Culturii şi Cultelor? S.A.: Ştiam că se doreşte îndepărtarea noastră din instituţie. O simţeam în fiecare zi. Am îndurat 12 ani un proces de strangulare lentă a tuturor iniţiativelor noastre şi totuşi am rezistat, fără subvenţii, fără spaţii scenice, fără condiţii normale de lucru, ba uneori finanţând din propriul buzunar întregi producţii, - deci încercări abjecte de a fi puşi pe butuci. Toate aceste lucruri i le-am prezentat pe larg domnului Adrian Iorgulescu într-o petiţie (Nr. 5032/2006) care, în mod normal, ar fi trebuit să mişte şi munţii... Nu am primit nici un răspuns. Am solicitat o audienţă şi am obţinut promisiunea unei inspecţii a MCC la "Tinerimea Română". Promisiunea nu a fost onorată. Când am fost înştiinţaţi de dizolvarea structurii "Orion Balet" am depus o contestaţie, cerând un răspuns în scris la termenul prevăzut de lege. Nu am primit nici un răspuns până acum, dl Zoe trăgând de timp pentru a depăşi data de 1-2 febr., dată la care se aşteaptă cu înfrigurare ca posturile să fie din nou blocate, ca în fiecare an, de către Ministerul de Finanţe. L.T.: Singurul element pozitiv pe care l-am înregistrat cu ocazia desfiinţării companiei "Orion Balet" a fost modul cum au reacţionat dansatorii de dans contemporan, inclusiv cei care au fost o vreme în relaţii tensionate cu dumneavoastră. Fiind prima manifestare semnificativă de solidaritate de breaslă merită să fie amintită în detaliu. S.A.: Nu numai artiştii din sfera dansului contemporan au reacţionat la această manevră perfidă şi iresponsabilă a d-lui Zoe. Am semnale de indignare care vin dinspre Opera Naţională, Teatrul de Balet "Oleg Danovski" din Constanţa, Centrul Naţional al Dansului şi, cred, vor veni în curând şi reacţiile colegilor din provincie care încă nu sunt la curent cu acest abuz. Ne bizuim însă şi pe o solidarizare a actorilor şi regizorilor cu care coregrafii români colaborează de mulţi ani în avantajul ambelor arte surori. O poziţie a intelectualilor români ar fi binevenită şi o aşteptăm. Nu cred că mai putem permite unor vechili din cultură să administreze instituţiile statului ca pe propria moşie. L.T.: Cum vedeţi totuşi rezolvarea acestei situaţii? Credeţi că orizontul s-a închis definitiv sau se va înţelege până la urmă că şi dansul trebuie susţinut în egală măsură cu celelalte arte pentru a putea să ne armonizăm cu explozia lui creatoare din restul lumii? S.A.: În ciuda situaţiei create sunt optimist. Oricum nu se mai putea continua aşa. Dacă şarpele constrictor Zoe ar mai fi avut puţină răbdare, probabil că am fi sucombat anul acesta. Nu pot decât să mă bucur că a comis acest abuz, care, sper, se va întoarce împotriva lui acoperindu-l de un ridicol de data aceasta vizibil.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara