Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Muzică:
Debut de stagiune de Dumitru Avakian


A trecut mai bine de o lunã de zile de când au rãsunat primele momente ale stagiunii muzicale bucureştene; şirul evenimentelor muzicale a intrat pe fãgaşul firesc; firesc în limitele determinate de momentul pe care îl traversãm, noi, aici, în România. Concerte de certã atracţie în ce priveşte alcãtuirea programului, în ce priveşte realizarea acestuia, concerte diverse ca tematicã, unele spectaculoase, multe dintre acestea captivante, solicitând un efort colectiv concertat, solicitând echipe de solişti experimentaţi, de muzicieni performeri; multe dintre aceste echipe au fost alcãtuite cu pricepere. Alegerea acestora a fost condiţionatã permanent de un precar echilibru al posibilitãţilor materiale.

Ştiinţa managerialã este pusã la grea încercare atunci când trebuie sã conciliezi factori greu de conciliat, atunci când nu consideri firesc sã faci rabat la calitatea profesionalã a performanţei. În acest sens situaţia unora dintre primele concerte la Filarmonica bucureşteanã a apãrut ca fiind simptomaticã. Datã fiind aniversarea unui secol de relaţii diplomatice româno-nipone multe dintre manifestãrile muzicale bucureştene au fost realizate cu participarea unor performeri sosiţi din Japonia; în mod cert, farmecul exotic al acestora, curiozitatea privind acomodarea cu marele repertoriu simfonic european, au constituit aspecte de atracţiozitate pentru o parte a publicului care a intrat la Ateneul Român. În mod regretabil colaborarea primei orchestre simfonice a ţãrii cu un şef de orchestrã de modestã înzestrare profesionlã, cum este Atsushi Nukii, a fost acceptatã datã fiind proximitatea turneului de concerte organizat de acesta în Extremul Orient japonez. În condiţii limitã - la nivelul Filarmonicii bucureştene - s-a petrecut şi primul concert al stagiunii, cu Simfonia a 5-a de Gustav Mahler, concert condus de dirijorul Cristian Mandeal; lucrarea - dificil de aşezat, dificil de echilibrat în parametrii spiritualitãţii vieneze de sfârşit de secol XIX - a fost insuficient pregatitã, din lipsã de timp, date fiind concertele aniversare ale momentului, date fiind programele de turneu. În mod cert, directorul muzical al filarmonicii bucureştene şi-a luat revanşa; ...cu prilejul acelui captivant concert de muzicã româneascã şi muzicã rusã de secol XIX, de secol XX, concert a cãrui realizare a fost împlinitã datã fiind participarea angajatã a muzicienilor orchestrei. Cristian Mandeal construieşte admirabil şi dezvoltã o susţinere muzicalã amplã atât de utilã repertoriului muzicii romantice, spre exemplu. Dispune însã de puţin umor; ...bine construitã, Simfonia "clasicã" de Prokofiev a apãrut ca fiind mult prea masivã. I-a lipsit atmosfera şãgalnicã, acidã, pe care Prokofiev o dezvoltã cu acel inconfundabil farmec propriu opusurilor sale de tinereţe. A lipsit - pe de altã parte - poezia, flexibilitatea interioarã proprie muzicii enesciene în "Menuetul lent", iar secţiunea secundã a "Preludiu-lui la unison" - primele parţi ale Suitei 1-a pentru orchestrã - a fost literalmente agresatã de intervenţia brutalã a timpanilor, conferindu-i o altã semnificaţie decât cea indicatã de Enescu însuşi. Şi totuşi, nu trebuie uitat, Mandeal rãmâne astãzi, la noi, singurul şef de orchestrã care deţine în repertoriul sãu capodopera enescianã "Oedipe", lucrare prezentatã recent, în aceastã varã, de domnia sa, în cadrul prestigiosului festival de operã de la Edinburg, din Anglia.

Revenind la concertele filarmonicii bucureştene. Marele moment al debutului de stagiune a fost marea lucrare oratorialã vocal simfonicã Stabat Mater de Antonin Dvorak; dirijorul elveţian Urs Scheneider este un constructor temeinic al marilor spaţii vocal-simfonice, dispune de forţa susţinerii întregului edificiu cãruia ştie a-i proporţiona stucturile componente, ştie a rostui funcţional echilibrul proporţiilor dinamice între masele sonore. A colaborat excelent cu Corul Academic al Filarmonicii, organism condus de maestrul Iosif Ion Prunner, de asemenea cu o echipã omogenã de solişti, cu voci pe care le-am dori prezente cu sporitã frecvenţã pe afişele noastre de concert... soprana Simona Neagu, mezzo-soprana Sidonia Nica, tenorul Marius Vlad Budoiu, basul Marius Manyov.

Nu poţi sã nu apreciezi şansa oferitã unor tineri muzicieni de a evolua în compania muzicienilor orchestrei filarmonice bucureşten. În aceastã companie am audiat-o, spre exemplu, pe pianista Raluca Ştirbãţ în realizarea primului Concert de Ceaikovski; ieşeancã de originã, tânãra artistã îşi continuã studiile profesionale superioare la Viena; este o prezenţã muzicalã comunicativã, consistentã ...în primul rând în ceea ce priveşte dinamica sonorã mare, aflatã la limitele existenţei mai mult fizice şi mai puţin artistice a sunetului. În compania aceluiaşi colectiv orchestral pianistul Horia Mihail demonstreazã cã se situeazã la nivelul artistic al unui tânãr maestru; a revenit definitiv din Statele Unite ale Americii şi desfãşoarã o susţinutã activitate concertisticã; a prezentat la Ateneul Român Concertul în la major K. 488 de Mozart, lucrare formulatã cu sensul unui înseninat echilibru interior ce porneşte de la concepţia asupra lucrãrii şi ajunge la nivelul calitãţii îngrijite a sunetului.

Concerte de un special interes au marcat deschiderea stagiunii Formaţiilor Muzicale ale Radiodifuziunii; aceastã deschidere coincide cu preambulul festivitãţilor muzicale internaţionale prilejuite de bicentenarul naşterii celui care a fost geniul rebel, nonconformist, al muzicii franceze, în prima jumãtate a secolului al XIX-lea, anume compozitorul Hector Berlioz. Impresionantã este forţa imagisticã a Simfoniei dramatice "Romeo şi Julieta", lucrare vocal simfonicã destinatã soliştilor, corului, orchestrei, lucrare audiatã la noi, de aceastã datã, graţie spijinului oferit de Institutul Francez la Bucureşti; tentaţia configurãrii plastice a imaginilor a fost covârşitoare în cazul lui Berlioz. În cazul concertului nostru, efortul readucerii în prim plan a valorilor muzicale poetice ale muzicii a fost impresionant. Îl datorãm unor muzicieni al cãror profesionalism s-a întâlnit sub semnul acestei puternice personalitãţi care a deschis epoca modernismului în veacul cel romantic al muzicii. Mã refer la înalta ştiinţã a declamaţiei intonate, la luminarea subtilã a valorilor limbii franceze cântate, aspecte probate şi de aceastã datã de cãtre baritonul Eduard Tumagian, apoi la ştiinţa configurãrii în orchestrã a acelei sugestive plastici timbrale pe care o întâlnim la dirijorul francez Cyril Diederich - un abil şi deloc spectaculos dar eficient ordonator al marilor spaţii ale discursului vocal simfonic. Mã refer la prestaţia impresionantã sub aspectul valorificãrii transparenţelor timbrale probate de Corul Radio condus de maestrul Dan Mihai Goia, mã refer la strãdania întregului colectiv orchestral care - cu rare excepţii - a înţeles sã onoreze muzica, efortul colegilor.

Poate nu exagerez considerând cã momentul de specialã strãlucire a debutului de stagiune a fost reprezentat de realizarea concertului de muzicã clasicã vienezã - concert prilejuit de deschiderea actualului sezon al Orchestrei de Camerã Radio, searã de muzicã susţinutã sub bagheta dirijorului Horia Andreescu; în cazul pianistului Dan Grigore, solistul serii, se poate considera - în mod special, în acest caz - cã un anume echilibru suveran a întreţinut desfãşurarea momentelor Concertului în re minor de Mozart; în plus, cultura stilisticã, cultura sunetului, şi-a dat mâna cu experienţa, cu înţelepciunea unei comunicãri ce devine captivantã, devine de-a dreptul seducãtoare. Este o seducţie pe care maestrul o induce în mod special în relaţia cu tânãra generaţie a melomanilor ce pãtrund în aceşti ani în sala de concert. Simfonia a 2-a de Beethoven a fost definitã în spaţiul de afirmare a vitalitãţii geniului componistic propriu titanului de la Bonn; impresionantã, în cazul performanţei lui Andreescu, este energia interioarã ce nu covârşeşte, ci împlineşte dimensiunile edificiului simfonic trasat, şlefuit, cu inspiratã migalã, cu acea migalã cu care este lucrat un giuvaer de mare preţ. În deschiderea serii de muzicã, lucrarea "Jocuri II" de Sabin Pautza, ne-a amintit o datã în plus de fervoarea cu care Andreescu promoveazã în concertele sale valorile de semnificaţie ale repertoriului simfonic românesc; s-a aflat în aceste zile în Germania pentru a imprima creaţii româneşti ale mijlocului de secol trecut, imprimãri comandate de cunoscuta Societate de Radio de la West Deutsche Rundfunk.

Alte momente ale debutului de stagiune la Bucureşti? Un ciclu de concerte lecţie dedicate celor mai mici ascultãtori; succesul primului moment susţinut de maestrul Ilarion Ionescu Galaţi este mai mult decât promiţãtor. Continuã - în cazul Formaţiilor Muzicale Radio - colaborarea cu Institul Francez din Bucureşti, lãcaş de culturã dinamic, puternic implicat în viaţa artisticã, inclusiv cea muzicalã, a capitalei.

Nu poate fi trecutã cu vederea participarea Orchestrei Naţionale Radio, sãptãmânile trecute, la Târgu Mureş, în concertul de închidere a Festivalului dedicat memoriei celui care a fost Constantin Silvestri.

În sfârşit, la Opera bucureşteanã opera "Werther" de Massenet a fost prezentatã în versiune de concert... lipsa fondurilor necesare montãrii, lipsa unor solişti ai teatrului permanent angajaţi, solişti utili acestei partituri... dorinţa fireascã privind lãrgirea repertoriului francez a determinat adoptarea acestei soluţii limitã, soluţie care dã satisfacţie unui important numãr al melomanilor bucureşteni ai genului. Este, în adevãr una dintre cele mai complexe partituri ale muzicii franceze de sfârşit de secol XIX. Revelaţia serii? A adus-o cuplul protagoniştilor, mezzo-soprana Oana Andra şi tenorul Keith Ikaia-Purdy, de asemenea colectivul simfonic al orchestrei operei, ansamblu condus de aceastã datã de tânãrul dirijor Cristian Oroşanu. În adevãr, tânãra generaţie de muzicieni performeri ai primei noastre scene lirice, preia rãspunderi importante, rãspunderi ce le-au fost încredinţate dat fiind climatul de bunã conlucrare indus cu concursul maestrului Ludovic Spiess, actualul conducãtor al instituţiei.