Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Post restant:
Debut - Mihai RĂCĂŞAN de Constanţa Buzea

Îmi rămâneţi dator o scrisoare de câteva rânduri, sau câte veţi dori dumneavoastră, stimate Mihai Răcăşan. Deocamdată ştiu că sunteţi din Bucureşti, presupun, după nume, că sunteţi un ardelean strămutat. Şi mai ştiu cu precizie că-mi sună deplin muzica şi eleganţa cultivată a versurilor, experienţa care se simte în toţi porii textelor, bucurând cu gust şi culoare mintea şi inima, nici un cuvânt nu-mi displace, nimic nu se află în plus ori în minus în prezenţa veghei poetului. Ştiţi probabil de multă vreme să vâsliţi fără greş în absenţa punctuaţiei şi majusculei. E semn de nobleţe şi de promisiune aleasă transparenţa substanţei, metafora şi mărturisirea într-un relief ales al cuvintelor ce dăruiesc şi luminează în ecoul lor frumuseţe. Pentru cititorii noştri, chipul şi câteva date, după acest debut, aici, se cer dezvăluite, ca să se ştie şi să fie aşteptat cu prietenie de-aici înainte. (C. BUZEA)


seară de seară

speriat printre arbuştii cu frunze
de nichel

dă-mi ascultare

s-ar putea să afli unde
pândeşte sfetnicul cruciat
în rătăcirea lui prin
slava făpturii

vântul suflă spre miazăzi
ce a fost înainte pe pajiştea
cu imnuri de fier

ca un sumerian
tu stai seară de seară
de vorbă despre săgeţile
cu care ţinteam în deşerturi
figura spiritului rătăcitor
de dincolo vine gerul cu fluturi
ca o lamă de stilet

s-a împrăştiat pâcla
din ferestre
triunghiul suspină
în ceruri

acest om a fost strălucitor
de blând oasele
i-au devenit adăpost

m-am retras

în luciul amiezii un sentiment
tandru se cuibăreşte printre
exerciţiile dinlăuntru

trebuie să te hotărăşti

aşa cum este
degetul se-nfăşură în hidrogenul
din insulă pe când
în receptor
ninge cu lacrimi confuze

din ele se scurg în
valuri pioase tot felul de
adevăruri glorioase

acum poţi să spui
m-am retras din înţelepciunea mea
odată cu lăstunii
pestriţi ai îndoielii

ei care ciugulesc grăunţe
din ceruri

dar ecoul din armele
zeilor
şi privindu-ţi mâinile
a patra companie
de iluzii în împrejurimile
serii a pustiit torentul de fier

un locaş cu vitralii pentru
glasuri de sticlă
cum soarta îl umbri pe călăreţ

bocete magice pe plaja
cu germinaţii de jad

respiraţia înstrăinată

în dimineaţa de strajă cu aporia
pe umăr trece
moartea în sandale prin
roua neagră
te uiţi
cum rugina palpită între săbii

doar ei ajunşi pe treptele
templului pulverizându-se

vei spune că leopardul sare din
valuri şi luminează

dar umbra de brici care
sclipeşte pe talazuri
e seară
infinitul şi-a tăiat venele
la liziera substanţei şi-n
creier susură un samovar

ridici un deget
cu respiraţia înstrăinată copilul
înroşeşte iluzia

pe terasă mâinile tale
vorbedsc cu zei neştiuţi

o petală e marea-ngheţată
oare în faţa cui te afli
şi n-ai milă

ce ştii

pe drumuri albe peregrinul
arde
o chiciură este respiraţia lui printre
sărmane zburătoare din abis
pe când blândul
principiu cu moartea în braţe
viscoleşte pulberea pe fortăreţe

în fapt o sămânţă în ochiul
unui alfabet neinventat precum
dansul pe sticlă al oceanului

ce ştii

la orizont o confuzie
şi dacă pe serptentine măcelul
coboară cântând în flăcări

pluteam prin văzduhul
cu păsări
cu rozariul în ghiare
un zapis iezuit
se îneca în mare

din câte se zice
la umbra triunghiului se-ncolăcea
cu penele arse e-adevărat
o înfăţişare

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara