Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Păcatele Limbii:
De Paşti de Rodica Zafiu


S-ar putea face câteva observaţii lingvistice legate de sărbătorile abia încheiate. În momentul de faţă, numele sărbătorii Învierii circulă în două variante: Paşte (singular masculin sau neutru) şi Paşti (plural feminin). De fapt, evoluţia morfologică a cuvântului constituie un caz tipic (şi bine cunoscut) de reinterpretare a unei forme prin analogie. Iniţial Paşte era un feminin plural - din lat. pascha, -ae, care a dat şi corespondentele feminine din alte limbi romanice - în italiană Pasqua, în spaniolă Pascua, în portugheză pascoa (singular), în franceză Pâques (mai ales feminin plural). Femininul plural în -e sau în -i a fost reinterpretat la un moment dat (simplific aici o discuţie mai lungă, în care nu lipsesc puncte de vedere contradictorii) ca un masculin sau un neutru singular: cu atât mai mult cu cît forma corespunzătoare a articolului hotărît -le (Paştele, Paştile - ca în casele, florile) e identică cu varianta articolului masculin şi neutru singular, după un substantiv cu finala în -e (fratele, numele). Ca formă masculină sau neutră cu comportament gramatical specific s-a impus Paşte (dovadă genitivul Paştelui). Dicţionarul limbii române (DLR, tomul VIII, partea 1, 1972) şi după el şi Dicţionarul explicativ (DEX 1975, 1996) indică forma Paşti ca substantiv masculin. În DLR, toate cele 35 de citate de la primul sens al aşa-zisului masculin (excluzând imprecaţiile şi expresiile) sînt sau clar feminine plurale ("Acestea sînt Paştile", "Paştile friguroase", "noaptea Paştelor") sau nu au nici un indiciu clar de gen şi număr ("la Paşte"); între exemple apare un singur plural de tip neutru (Paştiuri) şi un singur aparent acord la masculin singular - "Crăciunul sătul, Paştele fudul" - în care adjectivele pot fi însă interpretate şi ca atribute ale individului, nu ale sărbătorii: "(să faci) Crăciunul sătul, (să faci) Paştele - fudul". De altfel, dicţionarele mai vechi (Tiktin, DLRM) indicau femininul plural ca formă principală a cuvîntului. În DOOM, găsim o altă interpretare: Paşti ar fi masculin singular, iar Paşte un neutru singular, căruia i-ar corespunde un plural Paşti. Forma Paşti ca substantiv masculin singular ar trebui confirmată: finala e destul de rară, dar nu împiedică articolul -ul (puştiul, Bucureştiul); nu am întîlnit însă niciodată forma Paştiul. Nu cred că are sens nici asocierea într-o paradigmă unică (de aşa-zis neutru) a unui singular cu un plural, cînd ambele sînt doar variante concurente ale aceleiaşi denumiri.
Toată această discuţie asupra formelor poate părea prea tehnicistă; ea e totuşi necesară pentru a explica instabilitatea folosirilor actuale. De fapt, uzul religios curent păstrează femininul plural: evident în calendar (Sfintele Paşti, Postul Sfintelor Paşti) şi mereu reactivat prin urări - "de Sfintele Paşti". Pluralul e încă viu şi se întîlneşte şi în alte registre ale limbii, de pildă în limbajul jurnalistic: "A început postul Paştilor" (Evenimentul zilei = EZ 1429, 1997, 1). În multe cazuri, în vorbirea curentă, nu e nevoie să se ia nici o decizie morfologică: construcţia (fără articol sau determinant adjectival) e ambiguă, putînd fi la fel de bine singular sau plural, masculin, neutru sau feminin. Găsim asemenea ambiguităţi atât la forma în -e ("anul trecut, de Paşte" - EZ 1450, 1997, 2); cît şi la cea în -i ("acum, înainte de Paşti" - România liberă = RL 2147, 1997, 9).
În ultimul timp destule exemple indică preferinţa vorbirii curente pentru forma de singular masculină (sau neutră) cu terminaţia -e. Contextele care o indică în mod neechivoc sînt cele în care substantivul e însoţit de articolul nehotărît, de un adjectiv sau de articolul hotărît în genitiv: "(un) Paşte fericit", "Sărbătorile Paştelui". Cred că dificultatea de a stabili care e forma corectă îi face pe unii vorbitori să evite genitivul din ultimul exemplu, prin perifraze: "a dispărut de acasă în perioada Sărbătorilor de Paşte de anul trecut" (EZ 1450, 1997, 2). Folosirea formei de masculin-neutru singular este cea fixată în ultima vreme în urarea modernă "(Un) Paşte fericit". Imitată desigur după echivalente străine ("Happy Easter", "Joyeuses Pâques", "Feliz Pascua" etc.), întărită şi de modelul deja asimilat "Crăciun fericit", urarea se răspîndeşte tot mai mult, chiar prin intermediul publicităţii care îşi actualizează anunţurile. Din această zonă stilistică provin de exemplu mesajele: "Un Paşte Fericit cu Sankt Petersburg. Încălzeşte inima!" (RL 2154, 1997, 20); "Dorna (...) vă urează un Paşte fericit!" (RL 2149, 1997); "Departamentul Publicitate al Societăţii "R" urează tuturor colaboratorilor un Paşte fericit!" (RL 2154, 1997, 14); "Cel mai nou mod de a spune celor dragi "Paşte fericit"". Connex - Telefonie mobilă digitală" (ib., 2). Formula nu e acceptată de toată lumea, tocmai din cauza aerului ei de inovaţie şi imitaţie: un cunoscut comentator al chestiunilor de cultivare a limbii îşi încheia de pildă un articol cu "vă urez "Sărbători fericite", nu "Paşte fericit", jalnică traducere după modele străine" (ş. Iliescu, Aldine, 61, 1997, 1). Impunerea urării mi se pare însă inevitabilă şi deloc condamnabilă: pentru că e specifică, adaptată sărbătorii, scurtă şi firească.