O vilă, cu tot confortul interior, aşezată într-o livadă de nuci şi meri, printre care sunt risipite sculpturi ale unor artişti români, aproape de un lac, pe care la început de noiembrie pluteau încă lebede, găzduieşte anual, din 2006, timp de o lună, câte patru coregrafi de dans contemporan, români şi străini, care în timpul rezidenţei se despart de grijile şi agitaţia vieţii de toate zilele şi se pot concentra numai asupra propriei creaţii. Un asemenea loc chiar există în România, la Bacău, la Centrul Internaţional de Cultură şi Arte "George Apostu" " un centru cu multiple activităţi, coordonate de directorul - manager Gheorghe Geo Popa. Dar acest Centru este singura locaţie din toată ţara deschisă şi dansului. Mai există însă şi alţi "vinovaţi", pentru această şansă oferită dansului, care au primit diplome de Onoare la deschiderea zilelor Dansului Contemporan - Bacău 2008, şi dintre ei îi vom numi pe cei situaţi direct în sfera acestei arte şi anume dansatorul, coregraful şi excelentul manager, Cosmin Manolescu, care a avansat ideea şi căruia dansul contemporan de la noi din ţară îi este, în general, foarte îndatorat, şi alături de el cel mai constant sponsor al manifestărilor de dans de la noi, prin Pro Helveţia, Gabriela Tudor .Vila de rezidenţă oferită artiştilor prin programul Artist Ne(s)t este o fostă casa de protocol a lui Ceauşescu. Cineva povestea că şi în Italia o fostă reşedinţă a lui Mussolini a fost destinată creaţiei artistice, deci, uneori, şi dictatorii pot deveni folositori, peste timp, culturii.

În cele patru zile de la sfârşit de octombrie - început de noiembrie, cât a durat festivalul Dans Contemporan - Bacău 2008, au fost prezentate o serie de piese ale unor rezidenţi, dar şi ale altor artişti invitaţi. Suita de spectacole a fost inaugurată, în spaţiul Muzeului e Artă Contemporană, de lucrarea Dance a playful body, realizată într-o rezidenţă recentă de Andreea Novac pentru actorul Istvan Teglas, a cărui plastică corporală poate fi invidiată de către orice dansator. Lucrarea, căreia i se simte prea puţin ţesătura nevăzută a conceptului, are viaţă tocmai datorită corpului jucăuş al interpretului, care îmbrăcat sau gol, îşi pune în valoare, în egală măsură, dezinvoltura mişcării şi expresivitatea corporală. În schimb, structura ideatică dezvoltată în piesa Bear Crown, realizată de rezidenta americană Ivy Baldwin şi interpretată de coregrafă împreună cu dansatorii Anna Carapetyan, Lawrence Cassella, Mindy Nelson şi Katie Workum, străbătea cu uşurinţă către suprafaţa suitei de momente de dans, conferindu-le unitate. Jocul zglobiu sau nostalgic a stat si aici la baza fragmentelor suitei, desfăşurată pe muzică de Justin Jones şi pe Uvertura 1812 de Ceaikovski.

A doua zi a festivalului a reunit, pe scena Teatrului Municipal "Bacovia", creatori din România şi din Luxemburg. Pe muzică de Maia Ciobanu şi Corneliu Dan Georgesc, Andreea Căpitănescu a conceput piesa Cioburi de ploaie, interpretată de ea şi de Attila Bordas. O poveste ciudată spusă de coregrafă şi apoi doi interpreţi cu evoluţii alăturate dar care nu se interferează niciodată, mişcările lor făcând parte, de altfel, din zone de expresie complet diferite - un desen delicat şi calm la Andreea Căpitănescu, şi altul dramatic, în notă forte, desfăşurat precumpănitor la sol, deosebit de pregnant, la Attila Bordas, legato constituindu-l curgerea fără sfârşit a unor imagini minuscule proiectate pe fundal. Tot o curgere continuă, realizată însă prin nenumărate modalităţi de cădere, prin alunecarea a doua corpuri unul pe lângă celălalt, era chiar tema instalaţiei video, realizată de coregraful luxemburghez Bernard Baumgarten, cunoscut nouă de anul trecut, cu prilejul colaborării dintre cele două capitale culturale din 2007, Sibiu şi Luxemburg. Şi, în fine, în finalul serii, am urmărit-o pe coregrafa şi interpreta Anne-Mareike Hess, tot din Luxemburg, în lucrarea pe care şi-a interpretat-o singură Utopie - Try Aut. Ceva în fiinţa deosebit de delicat alcătuită şi din mişcarea ei fină, ne-a amintit de Maria Baroncea, din perioada când nu părăsise dansul, evoluând către zonele aride ale non-dansului. Pe aceeaşi scenă, am urmărit în ziua următoare pe Florin Feroiu, şi el fost rezident la Bacău, în piesa pe care o prezentase şi la Bucureşti de câteva ori, Nimic.Precis. Ne-am bucurat să-l revedem pe Florin Fieroiu, cel de acum mai mulţi ani, adică revenit la o siluetă care să-i permită o exprimare plastică corespunzătoare talentului său. Şi dansatorul a recunoscut că se simte bine de când a revenit la forma pe care acum şi-o poate din nou recunoaşte. Ne-a mai bucurat şi reîntâlnirea cu Carmen Coţofană, şi pisa ei Ready- Modern Made, compusă iniţial de Florin Fieroiu, dar dezvoltată de astă dată mult spaţial, şi dându-ne în acest fel posibilitatea de a urmări cu multă plăcere, mişcările rafinate ale acestei deosebit de bune dansatoare. Iar în finalul serii i-am revăzut pe rezidenţii americani, în piesa Could be nice, a aceleiaşi coregrafe Ivy Baldwin, în interpretarea a trei dintre membrii companiei sale, Lawrence Cassella, Mindy Nelson şi Katie Workum, pe muzică de Justin Jones şi Maurice Ravel. A fost un nou prilej de a urmări cu plăcere mişcarea unor dansatori a căror corpuri erau excelent modelate de un antrenament continuu, care le permitea să se exprime cu lejeritate în variaţii oricât de dificile. În America s-a depăşit deci epoca dansului conceptual.

În ultima zi a întâlnirii de la Bacău, a avut loc o masă rotundă pe tema dansului contemporan, susţinută în principal de artiştii implicaţi în acest proiect băcăuan şi moderată de Gina Şerbănescu şi Gheorghe Geo Popa. Şi tot cu acest prilej s-a lansat şi cartea profesoarei universitare de la Bacău, Nicoleta Popa Blanariu, Când gestul rupe tăcerea, o aplicare a principiilor semiologiei şi semioticii la domeniul dansului, prima încercare de acest fel, întru totul remarcabilă, dar dificilă pentru cei care nu stăpânesc aceste domenii, datorită abundenţei terminologiei specifice şi a stufoşeniei notelor şi citatelor. Autoarea a avut marea generozitate de a ne promite o nouă variantă, utilizabilă şi de către noi, profanii. În aceeaşi zi au mai avut loc şi doua spectacole, despre care am scris pe larg, în paginile României literare, la vremea premierelor acestora. La Complexul Muzeal "Iulian Antonescu" " Vava Ştefănescu a prezentat Cvartet pentru o lavalieră, avându-i, de astă-dată, ca interpreţi, pe Carmen Coţofană, Mihaela Dancs şi Florin Fieroiu. Ultimul a dat îngemănării corpurilor din cutia aproape etanşă în care evoluează o dinamică pe care acest conglomerat nu a avut-o în alte variante anterioare, acelaşi reuşind în final să spargă, din greşeală, cuşca transparentă, şi modificând în acest fel, în oarecare măsură, sensul acestei instalaţii. Şi, în final, publicul de la Casa de Cultură "Vasile Alecsandri", i-a aşteptat cu sala arhiplină şi i-a răsplătit cu multe aplauze pe Răzvan Mazilu, Monica Petrică, Marius Urzică şi tot corpul de dansatori al Operetei bucureştene, toţi în formă excelentă. E plăcut să revezi un spectacol şi să constaţi, încă o dată, calitatea lui indiscutabilă, pe genul abordat.