Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Păcatele Limbii:
Cuvinte italienesti de Rodica Zafiu




PARE o naivitate a te întrista sau a te indigna de greselile de grafie apărute în citarea cuvintelor străine (nume proprii sau comune) în jurnalistica actuală. Dacă din punct de vedere strict tehnic conditiile de înregistrare si de trimitere rapidă a datelor au progresat, ideea de efemeritate a comunicării gazetăresti a rămas totusi destul de puternică pentru a justifica diversele neglijente. Dacă cineva cunoaste dinainte anumite nume de persoane sau de localităti străine, sau dacă are ideea să verifice pedant exactitatea reproducerii lor, riscă să descopere varii stîlciri, ciudate si chiar comice. Experienta lecturii unor articole din presa străină despre evenimentele românesti i-ar putea convinge pe multi că exactitatea filologică nu e chiar o trăsătură caracteristică a scriiturii jurnalistice contemporane. Recentele evenimente mineresti au avut de pildă dezavantajul de a aduce în discutie toponime si antroponime pe care era putin probabil ca un cititor străin să le cunoască dinainte. În reportajele corespondentilor străini au apărut astfel forme stranii ca Marion Cozma, Raminicu Valcea sau Tragi Jiu (nonsalanta în reproducerea numelor proprii e egalată de obicei doar de cea în indicarea cifrelor - încă mai usor de constatat, dar neavînd, desigur, relevantă lingvistică).
Acestea fiind zise, e stabilit cred fundalul de scepticism pe care se proiectează cele cîteva observatii de mai jos. A enumera grafii jurnalistice gresite e în mare masură redundant si inutil. Există totusi o ierarhie a inacceptabilului si o gradatie a indignării. Mi se pare evident că erorile grafice sînt mai supărătoare cînd apar în reproducerea nu a numelor proprii, ci a cuvintelor comune din limbi de circulatie. Cazul special asupra căruia as vrea să mă opresc e scrierea unor cuvinte italienesti în presa românească. Cuvintele italienesti prezintă unele dezavantaje specifice: seamănă cu cele românesti, sînt usor de pronuntat - dar au destul de des consoane duble - pe care transcrierile ziarelor noastre tind să le simplifice. Apar astfel forme ca republica în loc de repubblica ("cotidianul italian ăLa Republicaă" - în "România liberă" = RL 1996, 15), ori frecia "săgeată" în loc de freccia ("la bordul fregatei Frecia Rossa" - RL 2149, 1997, 4). În unele cazuri, s-ar părea că sînt greu de acceptat două cazuri de consoane duble în acelasi cuvînt, asa că se simplifică măcar una; fenomenul apare des în două cuvinte mult vehiculate în articolele sportive - gazetta în loc de gazzetta si azurro în loc de azzurro: "Gazetta dello sport" (RL 2657, 1998, 3), "squadra azzura" (RL 2501, 1998, 12), "Bombola Azzura" (RL 2083, 1997, 10). Asa cum se întîmplă adesea, constiinta difuză a unor nesigurante si erori se reflectă în reactia de hipercorectitudine: consoanele duble apar si acolo unde nu îsi au locul, de pildă în serra în loc de sera: "Corriere dela serra" (RL 2657, 1998, 3), rifondazzione în loc de rifondazione ("partidul marxist ăRifondazzione Comunistaă", în RL 2154, 1997, 4). Asa cum sugeram de la început, discutarea unor erori de acest gen nu are de fapt relevantă teoretică - si are putine sanse de a impune formele corecte; atunci cînd pentru aceasta e suficientă deschiderea unui dictionar, a explica că greselile există e, desigur, o banalitate.