A apărut o nouă carte despre Lucian Blaga, scrisă de Aurel Hancu, preot și profesor de română la Târnăveni, poet, eseist, publicist, conferențiar, traducător și autor de ediții critice. Monografia sa este o examinare din toate unghiurile posibile a vieții și operei marelui poet. Autorul cărții a reluat subiectul în diferite etape ale formării sale ca intelectual, astfel încât exegeza sa poate fi considerată rezultatul unei cercetări de o viață.
Cel mai mare interes îl prezintă paginile referitoare la particularitățile limbii folosite de Lucian Blaga. Scriam cândva că nimeni nu a mai mângâiat cu o palmă atât de ușoară chipul țării lui ca autorul Poemelor luminii. Datorită lui Aurel Hancu îmi dau seama că și limba română a fost folosită de poet cu o delicatețe care face insesizabilă inevitabila forțare a ei în actul creației literare. Un bun termen de comparație este Tudor Arghezi, care reconstruiește limba română într-un mod autoritar și uneori brutal. Chiar și Eminescu, cu toată grația lui de poet, face câteodată să troznească din toate încheieturile cuvintele limbii române, obligându-le să semnifice altceva decât în comunicarea curentă. Despre Lucian Blaga ai putea să crezi că nu atentează în niciun fel la integritatea cuvintelor, că le mută atât de lin din dicționare în poezia sa încât ele nici nu simt că au început o nouă viață.
În realitate, Lucian Blaga face multe inovații. Ele sunt însă în spiritul limbii române și contribuie discret la provocarea unor emoții nemaiîncercate de cititorii de poezie. Iată cuvinte formate de poet, pe care Aurel Hancu le identifică și clasifică fără ezitare, dând dovadă de sensibilitate și finețe analitică:
Derivarea cu sufixe:
- atic: umbratic adj. (<umbră: „Iubirea prinde rădăcini așa cum e umbratic joc”; derivat asemănător cu „păduratic”);
- (/)cios: schimbăcios adj. (<a schimba: „Cronicar eram aici unui noroc schimbăcios”);
-elnic: umbrelnic adj (<umbri: „Așa fu ieri și fi-va astăzi/ un ceas umbrelnic, prea amar”; derivat asemănător cu „prisoselnic”);
-eș: jaleș s.n. (<jale: „Se chiamă jaleș, râul timp,/ și-i potrivit din veci cu toamna; în DLRM, „jaleș” e înregistrat cu sensurile de „plantă erbacee” sau „specii de jale”);
-ic: capricornic adj. (<capricorn: „Subt semn capricornic răzbii printre pomii cu umbră zgârcită”);
-in: sorin adj. (<soare: „să ne-mpărtășim/ din verde imperiu, din raiul sorin”);
-iște: ceriște s.f. (<cer: „O fată frumoasă e a traiului ceriște, cerul cerului; ar fi putut avea ca model substantivul „porumbiște”);
-ic: aherontic adj. (<Aheron: „Ah luntrele toate spre-apus/ un val aherontic le-a dus!”;
-uș: ducăuș adj. (<duce vb.: „tâlcul zărilor e norul, ducăușul, călătorul”, aici substantivizat).
Dacă ar fi format numai cuvintele umbratic, sorin, ceriște, ducăuș, Lucian Blaga ar fi putut fi considerat un poet original. Dar a creat multe altele, și prin alte metode decât prin derivare, toate analizate cu subtilitate de Aurel Hancu. Puțini poeți au mai activat cu atâta talent frumusețea latentă a limbii române ca Lucian Blaga. Este surprinzător faptul că el este aproape ignorat astăzi. Aurel Hancu înaintează împotriva curentului atrăgând atenția asupra unui mare poet care n-ar trebui uitat.
În demersul său își ia ca sprijin cercetările unui exeget al lui Lucian Blaga, Mircea Borcilă, și el trecut astăzi sub tăcere, care în 1972 a publicat un studiu relevant, Despre lexicul poeziei lui Lucian Blaga. În acest studiu, explică Aurel Hancu, „concluzia ar fi că în cadrul vocabularului de bază al poetului există o marcată opțiune pentru cuvântul de circulație curentă, dar că asemenea cuvinte ar fi supuse unui proces de resurecție semantică. Poezia sa ține în esență de tipul lirismului substanțial. Se poate vorbi de o utilizare mitică a termenilor”.
Bun cunoscător al poeziei lui Ioan Alexandru (căruia i-a dedicat de asemenea o carte, prezentată de mine în această rubrică), Aurel Hancu aduce în discuție și ceea ce îi datorează autorul „imnelor” lui Lucian Blaga. „Din îndemnul lui Lucian Blaga – mărturisește Ioan Alexandru, citat de Aurel Hancu – am început să învăț nemțește și să muncesc pe text. Lucrarea lui, a celui mai mare poet ardelean, am asimilat-o. L-am cunoscut pe Eminescu, am lucrat pe Nietzsche, Heidegger”.
După citirea cărții lui Aurel Hancu, capeți o perspectivă mai cuprinzătoare asupra operei lui Lucian Blaga.