Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Istorie Literară:
Cu documentele pe masă de Geo Şerban




Odată cu inaugurarea sezonului literar de toamnă, revine ăn atentie proza lui Petru Dumitriu, gratie volumului scos la Cluj sub auspiciile "Bibliotecii Apostrof". Volumul, alcătuit si comentat de Ion Vartic, cuprinde patru capitole, destinate initial, ăn viziunea autorului, să facă parte din fresca epică Biografii contemporane, la rândul ei concepută a da o replică la Cronica de familie. Similitudinile de substantă se vroiau puse ăn evidentă, de către scriitor, chiar prin aspectul imediat, formal: tot 3 volume, tot 24 de capitole. Semnalam această simetrie intentionată, când divulgam, la ănceputul anilor '90, dintr-o arhivă manuscrisă ăncredintată de prozator, excelenta naratiune Proprietatea si posesiunea, desprinsă de asemeni din Biografii. Semnalam doar, fără a insista, fiindcă nu era locul unei discutii mai aplicate si, apoi, contam pe oarecare credit din partea oricărui lector. Ceea ce afirmam se baza pe documente certe, proiecte asternute de Petru Dumitriu, manu propriae, la diverse stadii de elaborare a uriasei sale compozitii. ăntrucât s-au ivit unele ăndoieli, mă văd ăndemnat să revin asupra chestiunii, ceva mai amănuntit.
ăntâiul neăncrezător este ănsusi Ion Vartic: "Deocamdată, ăn acest stadiu precar al cercetării, pot fi detectate numai douăsprezece părti..." Deunăzi, ăn România literară, Alex. Stefănescu ănclina la fel, ăn sensul diminuării, conform surselor ce ar fi detinute de colega noastră Andriana Fianu.
Pentru o mai bună clarificare, e de luat ăn seamă procedura prozatorului ăncă de la fundamentarea Cronicii de familie. Aceasta a crescut, treptat, din nucleul Bijuteriilor de familie. Prima ăncercare de extindere a fost Davida, când scriitorul a avut aproape revelatia posibilitătilor de a relua unele personaje, si de a le urmări destinul de-a lungul mai multor generatii. Vorvorenilor s-au adăugat Cozienii, apoi diversii Lascari, câtiva Negruzzi si o ăntreagă societate aristocratică lua fiintă aevea. ăncet, ăncet s-a constituit o vastă retea de relatii umane, creatorul fiind, ăn final, de-a dreptul uimit de soliditatea puntilor aruncate ăntre 24 de episoade.
La aparitia Cronicii de familie, Petru Dumitriu se găsea ăntr-o stare efectiv euforică si, imediat, i-a dat prin gând că ar putea repeta performanta, ămpingând radiografia socială până ăn mediile proletare, pe dimensiuni similare si cu un suflu narativ identic.
Cu experienta acumulată, ăndrăzneala scriitorului se alia cu o anumită nerăbdare. Nici nu apuca să finalizeze primele capitole (inaugurate ăn Steaua de Nexus) si pe foi volante aproxima viitoarea arhitectură. ăntr-o primă fază, ăi ieseau la socoteală 14 episoade, repartizate ăn două pachete compacte, ăn următoarea succesiune: Vârsta de aur, Când se deschide o usă, Ars amandi, Fără acte de identitate, Cafiră, Coborârea ăn iad, Pierdut ăn extaze, Constantin Andreica si, mai departe, alt esalon: Problema sexuală, Nexus, Ierni calde, Viata de provincie, Proprietatea si posesiunea, Graal. ăn dreptul fiecărui titlu era indicat numărul probabil de file. Calculele pentru fiecare calup: 720 si 620 - fără a fi fost integral puse pe hârtie. După socoteala gospodăreană a scriitorului, ăn acel stadiu, mai avea de realizat cam 80-120 de file din prima serie si 340-400 din secunda. Era ăncă de muncă! Deocamdată, ăsi fixa doar reperele, câteodată, simple titluri, spre a nu le pierde din memorie. Pe jumătatea de jos a paginii, schita scenariul uneia dintre naratiuni: O coborâre ăn iad, programată a se ăntinde pe 60 de pagini.
ănsemnările sunt extrem de lapidare, adesea comprimate la câte un singur cuvânt (nume de personaj ori indicatie asupra locului actiunii), ceea ce lasă a se ghici teribila febrilitate cu care prozatorul imagina totul. Sub presiunea inspiratiei, ănsira, din fugă, zece puncte ale viitoarei desfăsurări: 1) Greva forestierilor. Andreica - 2. Pericolul. Arestarea. Ancheta - 3. Tatăl. Confruntarea (?) - 4. Andreica. -5. Văcăresti -6. ăn tren - 7. Puscărie; Bătaie. Demoralizare - 8. Sosirea lui X. "Nu bate!" - 9. ănvătătură. Transmiterea Scânteii. Bocancii - 10. Atelier. Evadarea . Imediat, dedesubt, o serie de nume proprii: Gârlaru, Bors, Mierloi, Cotighera, Zimnicaru, Socol, Trandafir. Nici nu se uscase bine cerneala, si Petru Dumitriu relua scenariul, usor ămbogătit: 1. Podul - 2. Un om bătrân (? - semn de ăntrebare al autorului) - 3. Primejdia - 4. Arestarea. Primă anchetă. Salt pe fereastră- 5. Tata. Confruntare - 6. Singurătate. Toti ămpotrivă - 7. Andreica! (-Butonii. Copii) - 8. Văcăresti - 9. ăn tren - 10. Puscărie. Bătaie - 11. Venirea lui V.P. (si altora?) - 12. Nu bate! Ne omoară asasinii! - 13. Transmiterea Scânteii - 14. Atelierul. Bocancii - 15. ănvătătură. Plecare. ăn tren: vietasii - 16. At. Anghel. Fac mobilă. Andreica. Evadarea. Sosirea ăntr-o curte de tigani (1. Trăsură; 1. Masină. Soldatul jandarm; 3. Opriti: ia-mă si pe mine; 4. Opriti: placa cu numărul; 5. Bucuresti). ăn ambele versiuni, este pomenit un personaj, al cărui destin urma să reprezinte figura centrală din episodul catalogat la pozitia 8 din planul general; povestea avea să capete o turnură dramatică, după cum sugerează titlul ei final: Viata si moartea lui Constantin Andreica sau "Ca un ostas, ca un muncitor cu ziua". Din formulare răzbat rezonante biblice. Povestirea a luat amploare exceptională. N-a fost tipărită niciodată (un mic fragment doar, putin ănainte "evadării" autorului). Manuscrisul, pe care ăl păstrez, cumulează 201 pagini. Aproape un roman de sine stătător. Ca si Proprietatea si posesiunea. E de retinut data ănscrisă de Petru Dumitriu, chiar alături de titlu, ăn coltul din stânga paginii: 23.6.58 (ăn vreme ce Proprietatea si posesiunea era inscriptionată anterior: 21.4.58). Era momentul când se asternea pe scris sau când ăncheia? Nu se stie. ăn schimb, rezultă clar că ăn intervalul a două luni, prozatorul era ăn stare să ănchege perfect o lucrare de amplă respiratie.
Altă filă, umplută cu calcule, probabil ceva mai târziu, atestă aceeasi febrilitate. ăn miezul paginii, sunt listele, de astă dată, 16 bucăti: Vârsta de aur, Copilăria, Cafiră, Coborâre ăn iad, Ars amandi, Problema sexuală, Stenoheria majoră, Paella, Secretul, Un om ăn loc. Cheia, Pe Victoriei, Proprietatea si posesiunea, Viata de provincie, Nexus, O seară de lieduri, Graal. Apar unele inversări ăn ordinea titlurilor, altele noi (ăn parte, pierdute pe drum) si de jur ămprejur coloane de cifre, numărători ănfrigurate ale paginilor, ca - ăn concluzie - să explodeze exasperarea: "565+150 inutile anul ăsta! anul trecut, 760! din care 300 inutile. Prea multă muncă. Am obosit!"
Si totusi, lucrurile nu puteau fi lăsate baltă. O solutie (de compromis, evident) rămâne apelul la unele texte mai vechi. La o dată greu de precizat, planul era restructurat. Mai ăntâi, un pachet de 12 piese, certe, si anume : Vârsta de aur, Autobiografia lui Panait Petre(a), Fără acte de identitate, Autobiografia lui Panait Petre (b), Constantin Andreica, Autobiografia lui Panait Petre(c), Nexus, Autobiografia lui Panait Petre (d), Ars amandi, Viata de provincie sau locul unde nu s-a ăntâmplat nimic, Proprietatea si posesiunea, Graal.
Sub o linie de demarcatie, se specifica: Volumul 3 (proiect vag). Pentru a ajunge la lotul râvnit de 24 de capitole, autorul recurgea la bucăti de altădată (cu vizibila nemultumire, trădată de frecventele ezitări si semne de ăntrebare): Ilustrul sarlatan (?), Vântul de martie (?), Dusmănie (?), Bedros (?), Exaltarea si prăbusirea lui..., Constructia paradisului, Panait Petre, jongleur, scamator, (11 iunie 1948), Distractie de revelion, Drăcie, Tristan, Vânătoare de lupi (ănainte de Constructia! De-aici urmează Justitia, Puritatea, Stârpirea ereziei), Noptile din iunie, Dreptate, Iacob.
Privită ăn ansamblu, ultima grupare suferă de improvizatie, agravată prin flagrante denivelări calitative: pagini dintre cele mai rafinate (Proprietatea si posesiunea) alături de produse de serie ale supunerii la normele realismului socialist (Noptile din iunie), când nu e vorba, mai rău, de executii la comandă, ămbâcsite de sloganuri ticăloase ale epocii (Vânătoare de lupi). Carente de fond si de structură subminau ambitiile lui Petru Dumitriu de a egala forta si anvergura Cronicii de familie. Era dureros, desigur, să constate esecul, ăncă din fasă, al proiectatelor Biografii contemporane. Nu putin va fi cântărit sentimentul acesta la decizia plecării sale definitive din tară. ăntre ănsemnările din urmă, cu privire la prezumtive naratiuni niciodată finalizate (Tăgada de sine, Mersul pe jăratec), retin atentia izul amar al unor reflectii cu caracter de spovedanie: "Identificarea lăuntrică cu opera, disparitia sentimentului de exterioritate, pe care-l ai când faci ceva mestesugăreste; garantia că ai dat maximul tău. Maximul acesta valorează, fireste, proportional cu valoarea ta ca artist".