Biografia istoricului literar, prozatorului și memorialistului Nicolae Petrașcu (1859–1944) se cunoaște, în întregime, deoarece autorul Icoanelor de lumină (1935–1941) și-a elaborato, pe baze documentare, și a încredințato istoricului literar I.E. Torouțiu, care a publicat-o în unul din volumele1 colecției sale de documente și manuscrise.
Istoricul literar Nicolae Petrașcu, în calitate de director al revistei Literatură și artă română (1896–1910), a întreținut un incitant și fructuos dialog epistolar cu cei mai mulți dintre colaboratorii acestei publicații.
Se cunosc, astăzi, epistolele trimise lui Titu Maiorescu, George Coșbuc, Const. I. Istrati, N. Iorga, Ion Petrovici, Artur Gorovei, Al. Bibescu, George Tutoveanu, Nicolae Vermont, Mihai Vlădescu și altora.
Epistolele pe care le transcriu, aici, necunoscute, sunt trimise istoricului literar I.E. Torouțiu (1888–1953), care era, în același timp, și directorul și proprietarul Institutului de Arte Grafice „Bucovina”, unde Nicolae Petrașcu și-a imprimat câteva din cărțile sale: Dimitrie Bolintineanu, Vasile Alecsandri, Duiliu Zamfirescu și Icoane de lumină.
Epistolele acestea, ce conțin probleme punctuale, impresionează prin eleganță, o anume discreție și printr-o redactare de o aleasă ținută intelectuală.
Nu întâmplător Nicolae Petrașcu, în anii senectuții, i-a încredințat lui I.E. Torouțiu unele amintiri, evocări, manuscrise, documente și iconografie ce vor fi incluse în faimoasa sa crestomație – Studii și documente literare. Volumul 1-13 (1931–1946), ce însumează 8000 de pagini.
*
București, 21 februarie 1932
Scumpe domnule Torouțiu,
Nu s-ar putea să dai ordin ca să se reînceapă tipărirea la Bolintineanu încetată de două săptămâni?
Ți-aș fi foarte recunoscător, mai ales, dacă s-ar merge fără întrerupere până la sfârșit.
Ce zici? D[umnea]ta ai multe momente de bunătate în sufletul d[umi]tale: te voi fi nimerit astăzi?
Mă întreb eu singur și văzând frigul și iarna de-afară în pragul lui martie, rămân cam pe gânduri.
Respecte doamnei, amiciție d[umi]tale.
N. Petrașcu
*
București, 22 februarie 1932
Scumpe și iubite domnule Torouțiu,
Eu îmi închipuiam din scrisoarea d[umi]tale că ai ceva de lucru, mai folositor pentru d[umnea]ta decât lucrarea mea și, nu numai că nu-mi pare rău, dar te asigur că-mi pare bine.
Deduc lucrul și din faptul că eu am achitat plata mea regulat, cât miai dat semn că se imprimă lucrarea, când ai încetat d[umnea]ta, mi-a părut rău și am încetat și eu.
Cel întâi care a lăsat deoparte angajamentul nostru ai fost d[umnea]ta, eu așteptam sâmbăta aceea corecturile cu biata mie de lei pe masă!
Cinci ore, șase ore, nimic! M-am mâhnit.
Greșit sau chiar ridicol, poate la vârsta mea, eu am o căldură la vederea tipăririi lucrărilor mele, pe care cred că n-o au mulți tineri, iar când văd că împrejurările, cu toate sforțările mele de a corespunde îndatoririlor luate, sforțări cu mult mai mari decât se închipuie, îmi pun piedici, fie chiar de o săptămână bucuriilor mele sufletești, sunt amărât.
Ce să fac? O să mor copil.
C-o strângere de mână cordială.
N. Petrașcu
*
[București] 23 iulie 1932
Bulevardul Lascăr Catargiu, nr. 2
N. Petrașcu
felicită pe d[omnul] Torouțiu de ziua numelui său, urându-i călduroasă sănătate, ani mulți și spor și răsplată deplină pentru munca aprigă ce depune ca să poată scoate capul în lumina unei neatârnări complete și mulțumirii ce a reușit.
Respecte doamnei, rog.
P.S. Ieri m-am pomenit pe neașteptate cu portretul d[omnu]lui Leca Morariu2, vorbea de volumul meu Alecsandri, în schimbul portretului meu pe care i l-am trimis acum trei ani, vorbind de poetul Alecsandri.
Al d[omniei] sale e foarte reușit, până în cele mai mici detalii.
Săracă tinerețe!
*
București, 7 mai 1933
Scumpe domnule Torouțiu,
Ai avut bunătatea să-mi făgăduieș ti apariția volumului meu în 14 zile. Voisem să apară înaintea altui volum asupra aceluiași subiect, anunțat la Radio pentru 20 mai.
Acele 14 zile s-au împlinit alaltă- ieri, vineri.
Te-aș ruga să faci o mică sforțare ca să nu pierdem partida.
D[umnea]ta, când îți pui în gând ceva, izbutești. Greul e că ți-o pui în gând.
Cu amiciție și respecte doamnei,
N. Petrașcu
*
București, 26 septembrie 1936
Scumpe și stimate domnule Torouțiu,
Îți trimit alăturat volumul Duiliu Zamfirescu, cu rugămintea să mi-l păstrezi, căci e unicul.
Îmi iau libertatea de a-ți alătura și manuscrisul vol[umului] II, Icoane de lumină3, de care am vorbit împreună, ca să te uiți prin el și, poate, găsind un moment prielnic, să-l dai în lucru. Ilustrațiile vor veni pe urmă.
Sperând în bunătatea d[umi]tale pe care mi-o arăți așa de frumos și care e o însușire așa de rară astăzi, te rog, scumpe și stimate domnule Torouțiu, a primi ca totdeauna asigurarea sentimentelor mele distinse.
N. Petrașcu
[Domnului I.E. Torouțiu, Membru al Academiei Române, Strada Argentina, nr. 39, Loco].
Note:
Originalele acestor epistole, inedite, se află la Biblioteca Academiei Române.
1 Nicolae Petrașcu, Biografia mea în I.E. Torouțiu, Studii și documente literare. Volșumulț 6, «Junimea». București, Institutul de Arte Grafice, „Bucovina”, 1938, p. 105–218.
2 Leca Morariu (1888-1963), istoric literar și folclorist. Autorul unor însemnate cercetări despre Ion Creangă, Mihai Eminescu și Vasile Alecsandri.
3 N. Petrașcu, Icoane de lumină. Volumul II. București, Institutul de Arte Grafice „Bucovina“, 1937, 257 pagini.
