Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

In Memoriam:
Criticul care a vîzut idei de Alex. Ştefănescu

Lucian Raicu este unul dintre criticii literari care "au văzut idei". Cărţile sale, inclusiv cele publicate într-un regim politic care considera suspect actul de reflecţie, se remarcă printr-o inteligenţă plină de dramatism şi printr-o fervoare intelectuală rar întâlnită.

S-a născut la 12 mai 1934 la Iaşi. A copilărit la Bârlad, unde a urmat cursurile Liceului "Codreanu", absolvit în 1951. Încurajat de faptul că luase premiul I la o olimpiadă de limba şi literatura română pentru clasele X şi XI, etapa pe ţară (odată cu Nicolae Labiş, care obţinuse acelaşi premiu pentru clasele VIII şi IX), s-a înscris la Facultatea de Filologie din Bucureşti. După un an de studenţie, a dat examen şi a fost admis la şcoala de Literatură "Mihai Eminescu" unde i-a avut colegi, printre alţii, pe Nicolae Labiş, Florin Mugur, Radu Cosaşu, Ion Gheorghe, Sonia Larian (viitoarea sa soţie), Gheorghe Tomozei, Nicolae Motoc, Doina Ciurea, Doina Sălăjan.

În 1955, începe să lucreze în redacţia revistei Gazeta literară şi îşi reia studiile la Facultatea de Filologie (încheiate în 1958). În scurtă vreme se distanţează de estetica oficială şi începe să servească exclusiv imperativele creaţiei literare. În cartea sa de debut, Liviu Rebreanu, 1967, nu există aproape deloc reminiscenţe ale unei concepţii realist-socialiste despre literatură. Cariera lui de critic literar (strălucită) continuă la România literară (încă de la apariţia revistei în 1968). Este bun prieten cu Marin Preda, cu Gabriel Dimisianu, cu Valeriu Cristea, cu Mircea Dinescu, cu scriitori reprezentativi ai momentului, respectaţi pentru demnitatea lor. Fratele său, Virgil Duda, se afirmă simultan ca prozator. Duce o viaţă boemă, surprinzătoare în cazul unui critic literar, întrucât despre un critic literar se crede că îşi petrece viaţa numai în bibliotecă.

Prezenţa sa în literatura română contemporană este stimulatoare şi benefică. Prin tot ceea ce scrie, îndeosebi prin cărţile despre condiţia de scriitor, Lucian Raicu contribuie la activarea conştiinţei de sine a literaturii. Scriitori importanţi, de la Marin Preda la Mircea Dinescu, îi datorează, într-o măsură sau alta, formarea lor ca scriitori.

În 1986 Lucian Raicu părăseşte România, împreună cu soţia sa, Sonia Larian, şi se stabileşte în Franţa, la Paris. Acolo duce o viaţă retrasă, dar continuă să scrie. După 1989 îşi reia colaborarea la unele publicaţii din România, inclusiv la România literară. Moare la 23 noiembrie 2006.

Moştenirea lăsată literaturii române este impresionantă, nu neapărat prin numărul de volume, cât prin incandescenţa textelor critice şi eseistice: Liviu Rebreanu, eseu, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1967, Structuri literare, Bucureşti, Editura Eminescu, 1973 (cronici literare), Gogol sau fantasticul banalităţii, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1974 (versiunea franceză realizată de Odile Serre, Lausanne, Ed. L'Âge d'Homme, 1992), Critica - formă de viaţă, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1976 (cronici literare), Nicolae Labiş, Bucureşti, Editura Eminescu, 1977, Practica scrisului şi experienţa lecturii, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1978 (cronici literare, cărora li se adaugă un eseu de 120 de pag. asupra condiţiei de scriitor), Reflecţii asupra spiritului creator, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1979 (pagini de filosofie a creaţiei cu numeroase referiri la literatură), Printre contemporani, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1980 (profiluri şi recenzii), Calea de acces, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1982 (studii despre G. Bacovia, M. Sadoveanu, E. Lovinescu, Th. Mann, L. N. Tolstoi), Fragmente de timp, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1984 (colaj de comentarii critice), Scene din romanul literaturii, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1985 (jurnal de idei), Jurnal în fărâme cu Eugen Ionescu/ Journal en miettes avec Eugčne Ionesco, Bucureşti, Editura Litera, 1993, Scene, reflecţii, fragmente, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1994 (jurnal de idei), Scene, fragmente, reflecţii, antologie şi prefaţă de Vasile Popovici, Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române, 2000.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara