Blândul meu frate mai mare, Ion Pop,
zice, şi-l cred, că are o cravată dăruită de Gellu Naum,
nu precizează modelul, nici culoarea darului,
probabil e mov, cu desene constructiviste.

Intervestimentaţia stimulează creaţia.

Nu ni se spune ce fel de nod prefera poetul
care vedea uneori umbra tatălui său obosit
lungindu-se pe podelele casei de la Comana.

O fi fost nod italienesc, deci asimetric,
marinettian, posibil, mai degrabă decât clasic,
bombat ca un boboc de trandafir,
specia mareşal Ney, poate.

Intervestimentaţia stimulează creaţia.

,, Ai noştri tineri la Paris învaţă/ cravata cum se leagă, nodul’’.

În Parisul lui Gellu Naum, Gherasim Luca, Paul Celan,
prietenul meu, Jean, chiar dacă era la doi paşi de
casa lui temporară, pe Rue de l’Exposition ,
aşadar, pe lângă Avenue Bosquet, sau pe
străzile mirosind a foie gras, pe Rue du Grenelle,
ieşea cu cravata poetului îndrăgit la plimbare,
ba chiar şi la cumpărături, la Fnac,
ca să nu mai spun la librăriile Gibert Jeune,
din respect pentru cei care-au scris, aici,
prin mansarde sau prin camere mici,
apoi, s-au învelit cu Sena, pentru totdeauna,
de prea mult frig.

,,Longchamp. Două ore după vinul vărsat’’...
se chinuia poetul bucovinean, înecat la Paris.

Pe- acolo, mai an, am bătut bulevardele şi eu
cu trei prieteni, Dangabinae, dar fără cravate.