Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

La microscop:
Corupţia după Guest de Cristian Teodorescu

DacĂ am scris noi, ăştia din presă, că şi străinii s-au speriat de corupţia din România, Puterea ori ne-a luat de sus, ori ne-a ironizat, ori s-a făcut că nu ne aude.
           
Premierul Năstase declară periodic război corupţiei, fiindcă dă bine la presă, dar uită să şi înceapă acest război. Preşedintele Iliescu aruncă, din cînd în cînd cîte o petardă, de care nu se mai sperie nimeni. Parchetul General se ocupă de mărunţişuri, Parchetul lui Amarie se ocupă de boschetarii corupţiei e tot mai limpede că P.N.A.-ul e o instituţie avortată.
          
Luaţi cu grijile războiului din Irak şi pătrunşi de importanţa lor planetară, puternicii României s-au răţoit la Raportul Departamentului de Stat american despre cum se respectă drepturile omului în România, raport în care e menţionat şi nivelul alarmant al corupţiei. Raportul se bazează pe date învechite a zis oficialitatea din România, bătîndu-le implicit obrazul americanilor, într-o reacţie care voia să zică în subtext "noi vă susţinem şi voi ne criticaţi?". Ambasada Statelor Unite la Bucureşti a răspuns politicos acestui mesaj supărat, salutînd, în limbaj diplomatic, progresele făcute de România în ultimii ani. După care mesaj a venit discursul ambasadorului Guest despre corupţia din România. Un discurs care s-a adresat atît oficialităţilor, cît şi românului de rînd şi al cărui mesaj e că ambasadorul Guest ştie ce se întîmplă în România. Un fel de a spune că nici Departamentul de Stat nu şi-a alcătuit raportul recurgînd la exemple care nu mai sînt de actualitate.
          
Discursul ambasadorului l-a luat pe nepregătite pe ministrul de Externe Geoană. Preşedintele Iliescu a părut şi el luat prin surprindere, iar premierul idem. Aşa că e limpede că discursul ambasadorului american a venit într-un moment în care s-a întîmplat ceva în funcţionarea de rutină a canalelor diplomatice dintre România şi Statele Unite. Acel ceva probabil că a fost reacţia ofuscată a Bucureştiului faţă de Raportul Departamentului de Stat.
          
După primele momente de derută, cu declaraţii mai degrabă confuze, oficialităţile noastre au încercat să îndulcească pilula pe care le-a oferit-o ambasadorul american. Preşedintele Iliescu a dat-o pe principii, iar premierul s-a străduit să pară relaxat, dar fără a-şi exersa ironiile pe seama ambasadorului. Notă discordantă a făcut ministrul Justiţiei, Rodica Stănoiu, care a răbufnit într-o declaraţie. Nu avem nevoie să ni se dea lecţii, România ştie ce are de făcut
          
Aş fi admirat declaraţia d-nei Stănoiu că România n-are nevoie de lecţii, dacă d-sa ar fi precizat şi ce va face România. Or tocmai aici d-na ministru s-a ascuns în generalităţi jenante. Trebuie elaborate sisteme, şi alte asemenea exprimări vagi din care nu poţi înţelege altceva decît că pentru executivul autohton corupţia nu e o problemă presantă. Aşa cum, de fapt, îmi îngădui să adaug, n-a fost niciodată, din 2000 încoace.
          
Partidul de guvernămînt nu se îndură să se despartă nici măcar de baronii săi locali. Atunci cînd PSD-ul mai lasă în voia legii pe cîte un primar mai răsărit, televiziunile de serviciu prezintă aceste excepţii ca pe jertfele ultime pe altarul anticorupţiei, în timp ce toată lumea ştie că firele duc mult mai sus. Se vorbeşte, tot mai insistent, de miniştri şi secretari de stat pe care Parchetul Naţional Anticorupţie ar fi pus ochii, dar de care n-are curaj să se atingă. Se vorbeşte despre comisoane care ar fi scandalizat străinătatea, dar şi de atenţii obligatorii care trebuie plătite în stînga şi în dreapta pentru afaceri autohtone. Puroiul din această bubă tot creşte, iar cînd buba se va sparge s-ar putea să ruineze cariere politice impozante.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara