Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Păcatele Limbii:
Corectitudine şi greşeală de Rodica Zafiu


Lingvistica românească beneficiază acum de o extrem de utilă reeditare şi aducere la zi a unei cărţi foarte apreciate şi folosite - de la prima apariţie, în 1972 - de mai multe generaţii de studenţi şi profesori: Valeria Guţu Romalo, Corectitudine şi greşeală. Limba română de azi (versiune nouă, Bucureşti, Humanitas Educaţional, 2000). Principala calitate a acestei cărţi stă în subtilitatea şi în exactitatea analizei lingvistice. În domeniul cultivării limbii, riscurile sînt destul de mari: autorii tind adesea să impună în mod autoritar o normă, să prezinte ca obligatorii anumite opţiuni subiective, să facă previziuni grăbite şi imprudente, care se dovedesc în scurt timp false. Valeria Guţu Romalo a evitat toate aceste capcane, în primul rînd pentru că a subordonat discursul normativ şi prescriptiv celui de veritabilă analiză ştiinţifică, presupunînd spirit critic şi înclinare spre dubiu. În locul unei simple serii de recomandări şi negaţii, cartea oferă o analiză a greşelii în contextul ei de producere, examinînd nuanţele de sens şi factorii de uz care o pot explica; discursul lingvistic dovedeşte deprinderea intelectuală de a oferi cît mai multe posibile interpretări ale unui fenomen, de a urmări tendinţele în gradualitatea lor. De altfel, de la început, într-un capitol al cărui titlu coincide cu cel al cărţii, sînt definite conceptele de greşeală, abatere, normă, tendinţă - prin relativizare şi prin raportare la cadrul general al dinamicii unei limbi. Scopul educativ al cărţii e atins, în fiecare caz tratat, nu numai prin actul de a corecta o greşeală şi de a insista pentru forma recomandabilă, cît mai ales prin lecţia de bun gust lingvistic, de proprietate logică şi adecvare stilistică pe care o oferă. În acelaşi timp, cartea e importantă, din punct de vedere ştiinţific, pentru felul în care prezintă o imagine sintetică a tendinţelor limbii române contemporane.
Desigur, nu e uşor de găsit strategia ideală care să păstreze dintr-o astfel de carte valoarea de mărturie pentru o anumită fază a limbii (fenomenele observate de Valeria Guţu Romalo în anii '60, ilustrate de un material cules mai ales în perioada 1969-1970) şi în acelaşi timp să o actualizeze. Autoarea a preferat o operaţie de amplificare care să conserve caracterul unitar al vechii ediţii, în primul rînd prin adăugarea unor exemple care confirmă, la distanţă de două-trei decenii, fenomenele deja observate. Sînt incluse şi unele cazuri noi, înrudite. Şi pe parcurs, dar mai ales în capitolul final, fenomenele descrise sînt plasate în cadrul mai larg al transformărilor din perioada 1969-1999. Structura volumului a rămas în mare măsură aceeaşi: capitolul introductiv e urmat de o parte dedicată gramaticii (fenomenelor de acord, de regim, erorilor în folosirea prepoziţiilor şi a conjuncţiilor, greşelilor şi tendinţelor speciale legate de substantiv, pronume, verb, adverb; anumitor tipuri de construcţii defectuoase ale frazei), apoi de o parte lexicală, care cuprinde fenomene semantice şi stilistice (situaţii de incompatibilitate semantică, folosirea neologismelor, cultisme, arhaisme, elemente de argou şi de vorbire familiară, derivate, clişee). În noua ediţie se adaugă o scurtă secţiune de ortoepie, iar capitolul final de sinteză, intitulat Limba română actuală, e mult amplificat.
Complexitatea fenomenelor, chiar dintr-o perioadă relativ scurtă, de doar trei decenii, e greu de prins într-o sinteză. Cum era de aşteptat, cea mai mare stabilitate o dovedesc tendinţele morfosintactice; foarte multe din cele semnalate în trecut s-au confirmat şi se reflectă în exemple din presa anilor '90. Cele mai mari schimbări s-au petrecut în lexic şi în distribuţia stilistică a subvariantelor limbii: anul 1989 a marcat în aceste domenii o ruptură puternică. Modificări ale sensurilor şi ale valorilor conotative au fost determinate de schimbarea bruscă a raportului dintre sferele sociale şi culturale, de transformarea discursului politic, de globalizarea mijloacelor de informare în masă - dar, poate mai mult decît orice, de permisivitatea sporită a pătrunderii oralităţii în scris. Autoarea nu a detaliat toate aceste direcţii, pentru care ar fi trebuit să scrie o altă carte, dar le-a semnalat cu subtilitate şi rigoare. Observaţiile lexicale şi stilistice sînt deci mai puţin aduse la zi: excesele argotice şi populare ale limbajului relaxat din ultimii ani sînt menţionate, dar exemplele analizate pe parcursul lucrării provin mai ales din zona limbajului artificial şi pretenţios preferat de presa românească de dinainte de 1989 (pentru o investigaţie asupra prostului gust al publicisticii din epoca totalitară, volumul rămâne de neînlocuit).
Mi se pare foarte profitabil să continuăm, intrând şi în detalii, relectura acestei cărţi fundamentale - care poate constitui un bun prilej de reexaminare a fenomenelor de variaţie lingvistică din limba română de azi.