Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

La microscop:
Controlul şi autocontrolul lui Blănculescu de Cristian Teodorescu


A fost instalat de curînd la Sănătate un d. Blănculescu. Uriaş tam-tam: ministrul suplinitor a declarat nici el nu mai ştie de cîte ori că va face curăţenie financiar în ministerul părăsit de Mircea Beuran. A mai declarat că îi va demite pe toţi cei aflaţi în situaţii de incompatibilitate din Minister. Plus alte ziceri războinice care dau bine la presă.

Dl Blănculescu a început la Agenţia pentru Valorificarea Activelor Statului o carieră de recuperator care privită în miliarde putea părea impresionantă. Finanţiştii pe care i-am întrebat ce părere au despre isprăvile dlui Blănculescu au ridicat fără excepţie din umeri. În procente, recuperările izbutite de AVAB sînt de fapt o nimica toată. Ceea ce nu l-a împiedicat pe şeful acestei agenţii să se laude cu sumele recuperate, ca şi cum ar fi redresat Bugetul României. Drept care dl Blănculescu a fost avansat şi pus mai mare peste Agenţia Naţională de Control. Aici, d-sa a început să se laude cu ceea ce vrea să facă, emiţînd periodic un soi de cotcodăceli triumfătoare, de găină care tocmai a ouat o mărgică. Dar cum la noi contează mai mult ambalajul decît produsul, triumfurile oralităţii dlui Blănculescu au fost luate drept victorii ale Agenţiei pe care o conduce.

În ultima parte a carierei sale de ministru, Mircea Beuran se lăuda că a făcut lumină la Ministerul Sănătăţii. Ca şi cum predecesoarea sa dna Bartoş ar fi stat pe întuneric timp de mai bine de doi ani, fără ca premierul să bage de seamă că Sănătatea e în beznă. Dacă aşa au stat lucrurile, ce-a păzit acel Titulescu al controalelor, Victor Ponta?

Pe urmele lumînării aprinse de Mircea Beuran a venit dl Blănculescu, dotat cu o lanternă, chioară, fiindcă altfel nu se explică de ce a anunţat că la Sănătate există angajaţi incompatibili pe care îi aşteaptă să demisioneze, în loc să-i dea afară.

Dacă avea cunoştinţă de existenţa incompatibililor din minister de pe vremea cînd conducea numai Agenţia Naţională de Control, dl Blănculescu ar trebui să spună de ce a tăcut. Mai există şi alte persoane despre care dl Blănculescu nu vorbeşte? Şi cum se explică această muţenie? Are cumva d-sa ordinul să-şi ţină gura?

În apariţiile sale tot mai numeroase pe la posturile de televiziune, şeful A.N.C. îmi aminteşte de fostul ministru de Interne, Gavril Dejeu, care se lăuda, tot aşa, că le ştie pe toate şi că situaţia e sub control, pînă a fost dat jos pentru incapacitate. Dl Dejeu însă chiar n-avea habar pe ce lume se află, doar că era scos periodic în faţă, să nu creadă lumea că executivul doarme. Cum în prezent şi ministrul de Interne, Ioan Rus, are probleme de credibilitate din cauza unor firme unde e puţin acţionar, deşi ar fi trebuit să nu fie deloc, dl Blănculescu e cel care a primit sarcina să ţină opinia publică în priză.

Care e însă cea mai mare victorie a ministrului interimar al Sănătăţii, în afara aceleia că incompatibilii au început să plece tiptil de la Sănătate? Dl Blănculescu a obţinut asigurări ferme că nu se va mai atinge nimeni de bugetul pentru Sănătate! Cîte procente sînt pe hîrtie, tot atîtea se vor regăsi pe lista de fonduri a ministerului. Altfel spus, şeful Agenţiei Naţionale de Control recunoaşte că pînă acum guvernul Năstase avea obiceiul să calce legea Bugetului, luînd de la Sănătate bani pe care îi folosea în alte scopuri. În loc să facă sandal fiindcă a descoperit o asemenea gravă neregulă, dl Blănculescu se laudă cu simpla promisiune că aşa ceva nu se va mai întîmpla. După o asemenea declaraţie, premierul Năstase ar fi trebuit ori să prezinte demisia guvernului, din cauză că a călcat legea, ori să-l demită pe interimarul Blănculescu, sub motiv că acesta susţine prostii calomniatoare la adresa executivului. Probabil, însă, că premierul va inventa o agenţie de supracontrol ca să verifice controalele lui Blănculescu.