Există o geometrie secretă a pictorilor.
Există o geometrie secretă a
muzicii. Artiştii creatori, spunea
Hesiod, trebuie să copieze măiestria
naturii de a-şi ascunde esenţa.
Şi în natură, dintre mulţimile de
variante, înfrunzirile şi înfloririle se
produc prin binecunoscuta fotosinteză,
care nu este vizibilă, dar este fenomenul
luminii, fenomen vital al acestora.
Există fotosinteză şi în plan uman.
Şi voi scrie astfel despre compozitorul
Ulpiu Vlad, pentru că lumina la el
este un dat primordial şi definitoriu.
Este un vector director.
Ulpiu Vlad a împlinit 70 de ani,
şi poate de mai bine de o jumătate
de secol a creat un număr pur şi
simplu impresionant de lucrări incluzând
mii şi mii de minute de audiţie. Calitatea
şi valoarea acestor muzici – în genurile
cameral, simfonic, vocal-simfonic şi
electronic – au caracteristica unei
solidităţi şi a unor altitudini impresionante.
Trebuia ca un creator realmente
dăruit să le facă pe toate acestea.
Este de arătat acum şi un alt aspect
care apare la Ulpiu Vlad natural şi
de la sine, anume cel al definiţiei
în autentic al melopeei şi al ritmurilor
în felurimea lor pe specificul vorbirii
româneşti, în aceeaşi homosferă unde
graiurile dau marca naţională sublimată
prin imaginaţia componistică în toate
marile culturi muzicale ale continentului
şi nu numai.
Muzica lui Ulpiu Vlad este vibrantă
şi cu o scintilaţie continuă în spiritul
epocii, dar fără defetismul şi aroganţa
acestuia.
Climatul sonor al creaţiilor lui
Ulpiu Vlad este personalizat şi are
pulsaţia de noutate evidentă. În
muzicile sale întâlnim expresii confesive
şi arcuri de cerc în cosmogonie.
În muzicile sale se petrec contracţii
şi extensii de timp, cu alte cuvinte
aceste spaţii sonore evoluează în
timpuri paralele între ele, dar şi faţă
de timpul strict cronologic.
Ulpiu Vlad, operează cu deschideri
în spaţii policrome de fină şi nobilă
şlefuire spre dramele existenţiale
şi spre marile întrebări şi incontrolabilele
acestora.
Cum am mai scris într-un alt articol,
în muzica sa Ulpiu Vlad este un
gânditor, este un filozof multipolar.
Succesul la public la Ateneul
Român, la Sala Radio, la Aula Palatului
Cantacuzino ca şi în alte săli de recital
şi de concert din ţară, ca şi în diverse
săli din capitalele culturale ale Europei,
izbucneşte parcă involuntar şi cu un
cald entuziasm, ca la ceva auzit, dar
care solicită ascultătorii la recalibrare
mentală şi afectivă, în intensitatea
reală a lumilor sonore tocmai petrecute.
Recent Ulpiu Vlad a fost onorat
cu o recunoaştere de o gestualitate
impresionantă de către Institutul
Cultural Român, care a organizat şi
a asigurat suportul pentru interpretarea
unora dintre compoziţiile sale în
frumoase săli de concerte din Austria,
la Viena şi Graz. Pentru înalta asistenţă
acordată desfăşurării acestor evenimente
artistice, Institutul Cultural Român
merită felicitările noastre cele mai
calde.
La Viena şi Graz, publicul s-a aflat
în stare admirativă, iar mediile de
specialitate au fost în fervoarea de
a-şi fi amplificat informaţiile despre
spaţiul de cultură muzicală al României
şi despre muzica pe care o scrie Ulpiu
Vlad, compozitorul a cărui eficientă
anvergură este spirit spontan, direct
şi inspirat.
Există la Ulpiu Vlad un dat
care se impune permanent atenţiei
şi acesta se dezvăluie printr-un autentic
stil şi alură virtuozică în arta de a
scrie muzica sub impulsul şi luminiscenţa
unui necunoscut lăuntric. Şi Ulpiu
Vlad scrie cu bucurie, şi de aceea
dăruie şi împrăştie în juru-i bucurie.
Şi asta este cum afirma Brâncuşi...
”Ceea ce vă ofer, este bucuria în stare
pură”...
Ulpiu Vlad, în acest larg orizont
al creaţiei sale, are tezaurizări de
suflet, de inimă şi de existenţe şi
invederează o viguroasă generozitate
afectivă. În ansamblul panteonului
său de creaţii vibrează ca un sunet
fundamental aurele muzicii dintotdeauna.
Îi cunosc arta, sunt recunoscător
sorţii de a fi contemporan cu această
admirabilă personalitate componistică.
Există o geometrie secretă a
pictorilor, există o geometrie secretă
a muzicii, şi acestea aduc lumina şi
claritatea care fac totul credibil.
