O finală absolut spectaculoasă
a secţiilor de
vioară şi de violoncel,
competiţii ale actualei
ediţii a Concursului
Enescu, ne-au fost oferite
pe parcursul ultimelor
două săptămâni!
Fabuloasă s-a dovedit a fi, zilele
trecute, întrecerea dintre cei doi
violonişti coreeni pentru cucerirea
distincţiei supreme. Premiul cel mare
în valoare de 15.000 euro a fost, în
final, atribuit violonistei Gyehee Kim,
de 23 de ani, studentă a Universităţii
Naţionale din Seul. Dispune de un
sunet generos, de un autocontrol
impresionant ce susţin împreună
fluxul melodic romantic al acestui
seducător opus, Concertul de Piotr
Ilici Ceaikovski. O supleţe a tonului
apropiată expresiei vocii umane a
definit, în etapa de recital, evoluţia
Sonatei în la major, pentru vioară
şi pian de Gabriel Fauré.
La nici şaptesprezece ani, violonistul
Donghyun Kim, student al aceleiaşi
universităţi sud-coreene, este în felul
său o vedetă aflată în uimitoare
ascensiune. I-a fost atribuită distincţia
secundă. Deţine datele unei maturizări
precoce sprijinite de o violonistică
ferm stăpânită. Înţelegerea actului
muzical artistic atinge zone afunde
ale comunicării; …fie că mă refer
la structurarea acestui complex opus
Sonata a 2-a, în la major de Brahms,
fie la Capriciul în formă de vals, de
Ysaye, trasat cu uimitoare eleganţă.
Anul trecut, la Moskova, a câştigat
laurii Concursului Ceaikovski destinat
celor mai tineri muzicieni. De această
dată, la Bucureşti, publicul l-a ovaţionat
cu enormă simpatie.
Pe de altă parte, în cazul secţiunii
de violoncel, Zlatomir Fung, din Statele
Unite, a fost declarat câştigător al
distincţiei supreme; …cu consensul
deplin al juriului, al unui public
entuziast, al criticii de specialitate!
În premieră, în ce priveşte această
secţiune a competiţiei, în marea Finală
cu orchestră, Fung a prezentat cunoscuta
lucrare de tinereţe a compozitorului,
Simfonia Concertantă. A fost compusă
cu mai bine de un secol în urmă,
iar prima audiţie absolută, imediat
după anul 1900, a avut loc la Paris,
sub conducerea compozitorului însuşi.
Fung? La cei şaptesprezece ani
dispune de o expresie muzicală densă
coordonată de o gândire muzicală
deplin structurată, cea care arcuieşte
atât spaţiile mari ale construcţiei cât
şi micro-universul frazei muzicale;
este una dintre cele mai dificil de
susţinut lucrări concertante; sunt
reunite aici atât datele concertului
instrumental baroc – construcţia
de ansamblu, cât şi spiritul muzicii
franceze romantice de sfârşit de secol
XIX. Relaţia dintre evidenţierea
solistică – absolut impresionantă,
şi reintrarea în sonoritatea compactă
a ansamblului marcat în sens cameral,
a fost impresionantă; inclusiv asimilarea
temeinică a acestei lucrări susţinute
magistral din memorie!
Tot în cadrul finalei, poziţia secundă
a revenit violoncelistei de 22 de ani,
Anastasia Kobekina din Rusia, o natură
muzicală intens comunicativă; cultivă
o sonoritate expresivă de mare supleţe.
Locul trei a revenit tânărului de 22
de ani, Mon-Puo Lee din Spania,
un muzician al cărui entuziasm interior
ajunge să susţină spaţiile ample
ale marelui Concert în si minor de
Antonin Dvorak.
Este de apreciat atenţia cu care
membrii Filarmonicii bucureştene,
de asemenea entuziastul dirijor francez
Alexandre Bloch, dirijorul german
Christopu Poppen, artişti eficienţi,
de o muzicalitate antrenantă, au
susţinut împreună evoluţia laureaţilor
finalei celor două competiţii ale
concursului.
Despre competiţia tinerilor pianişti,
cu un alt prilej.
Pe de altă parte, în afara competiţiilor
propriu-zise, recitalurile maeştrilor,
ale membrilor juriilor, cele ale laureaţilor
ediţiilor anterioare, sunt semnificative;
pentru ceea ce înseamnă astăzi
începutul de drum în lumea muzicii.
Sunt evocate anume aspecte privind
îndrumarea la nivelul claselor
instrumentale, la noi, pe alte meridiane
ale muzicii.
Susţinute în cadrul manifestărilor
competiţionale, recitalurile maeştrilor
ar trebui să aibă un caracter demonstrativ!
În mod cert, unul dintre cele mai
captivante a fost cel oferit de celebrul
violoncelist şi pedagog David Geringas
din Berlin. Expresia sunetului este
cuceritoare sub aspectul sensibilităţii
ce susţine fraza muzicală în Sonata
în sol minor de Rachmaninov; logica
construcţiei ansamblului în relaţia
cu evoluţia pianistică susţinută de
Ian Fountain este fermă. Am aşteptat
cu special interes recitalul dedicat
în întregime acelei multitudini de
piese miniaturale, peste 20 la număr,
momente în sine fermecătoare,
semnate de Fritz Kreisler; este
unul dintre marii violonişti ai primei
jumătăţi a secolului trecut, prieten
cu George Enescu. Sunt piese care
în mod obişnuit se oferă la cererea
publicului, la sfârşitul unui concert,
al unui recital, aşa-numitele „encores”.
Adunate împreună pot constitui un
veritabil florilegiu. Virtuozitatea
seducătoare, investiţia de imaginaţie,
chiar de umor, de strălucire timbral
sonoră de bun-gust guvernează de
obicei asemenea iniţiative, asemenea
realizări. Greu de apreciat dacă
violonistul Florin Croitoru consideră
că realizarea domniei sale se ridică
la un nivel demonstrativ. Cu ani în
urmă a realizat o integrală cu totul
remarcabilă a întregului ciclu al
Capriciilor de Paganini. Astăzi ne
putem întreba, spre exemplu, dacă
deficitul de entuziasm, dacă licenţele
intonaţionale, mult prea frecvente,
ţin de bunul-gust muzical sau aparţin
aspectului stilistic privind susţinerea
unui asemenea program cu totul
pretenţios, dedicat miniaturilor lui
Fritz Kreisler.
Concertele laureaţilor ediţiilor
anterioare ale competiţiei au fost
realmente captivante. Un program
de exemplară ţinută intelectuală
au propus violonistul Ştefan Tarara
în compania pianistei Laura Tarara,
program dedicat muzicii secolului
trecut. Au fost cuprinse, spre exemplu,
în extremele acestui mare moment
cameral, mişcarea în formă de Ciaccona,
de Béla Bártok, opus magistral al
maturităţii târzii a compozitorului,
şi – pe de altă parte – prima sonată
enesciană, lucrare de adolescenţă
a artistului, prezentată de cei doi
muzicieni performeri cu sensul unei
uimitoare, unei antrenante prospeţimi
a comunicării.
Laureată a precedentei ediţii a
Concursului, violocelista Eun-Sun
Hong a etalat un program de o largă
extindere, de la Beethoven şi Schumann
la sonatele semnate de Şostakovici
şi Poulenc; este dimensiunea unei
deschideri stilistice pe care muziciana
coreeană o stăpâneşte în mod suveran;
iar aceasta deşi din punct de vedere
dinamic sonoritatea pianului animat
de Thomas Hoppe s-a dovedit a fi
covârşitoare.
Este o ediţie pe care în mod
semnificativ o putem considera a fi
cu totul consistentă. Iniţial au fost
înscrişi aproape patru sute de concurenţi.
În urma unei prime selecţii audiovideo
au fost invitaţi aproape două
sute! Probe dificile extinse pe parcursul
a patru etape. Talent al comunicării
specifice, cultură profesională,
discernământ stilistic, agilităţi
instrumentale temeinic consolidate;
au fost avute în vedere pe parcursul
celor patru etape ale competiţiei, au
operat împreună marea selecţie.
Agenţia organizatoare Artexim,
un număr important de sponsori,
RomPetrol în mod cu totul special,
au făcut investiţii importante de talent
organizatoric. Şi nu numai.
