Ajunsă la a patra ediție, întâlnirea deja tradițională a directorilor, redactorilor-șefi și redactorilor de publicații culturale s-a desfășurat pe 7 mai în Sala „Vasile Goldiș” a Consiliului Județean Arad. Coordonat, ca în fiecare an, de redactorul-șef al revistei „Arca” și președintele Filialei Arad a Uniunii Scriitorilor, poetul Vasile Dan, colocviul a avut tema Ce fel de revistă de cultură (ori literară) scoatem?, cu variante de răspuns de la revistă în linia tradiției câștigate, la revistă generalistă, doar cu accent literar, la revistă generaționistă, cu un program exclusiv literar sau revistă în acord, în reflex cu personalitatea liderului ei sau a unui întreg corp redacțional, ori revistă tematică, axată pe câte o temă mereu înnoită de la o ediție la alta, revistă-antologie literară, pe gen – proză, poezie, critică, eseu, traduceri etc.și, în fine, revistă locală, centrată exclusiv pe tradiții și valori locale.
Colocviul a fost moderat de Nicolae Manolescu, directorul României literare și președintele Uniunii Scriitorilor din România, iar în deschidere au adresat scurte mesaje, din partea gazdelor, Claudia Boghicevici, vicepreședintele Consiliului Județean Arad, și Doru Sinaci, directorul Centrului Cultural Județean. În alocuțiunea sa, Vasile Dan a pledat pentru literatura vie și pentru scriitorii vii, care publică în revistele de cultură. De asemenea, a salutat redacțiile prezente, România literară, prin Nicolae Manolescu, Gabriel Chifu, Răzvan Voncu și Simona Vasilache, „Luceafărul de dimineață”, prin Dan Cristea, „Viața românească”, prin Nicolae Prelipceanu și Daniel Cristea- Enache, „Proza 21”, prin Aurel Maria Baros, „Orizont”, prin Cornel Ungureanu, Mircea Mihăieș, Adriana Babeți, „Steaua”, prin Adrian Popescu, „Familia”, prin Ioan Moldovan și Traian Ștef, „Poesis”, prin George Vulturescu, „Mișcarea literară”, prin Olimpiu Nușfelean, Conta, prin Adrian Alui Gheorghe și Vasile Spiridon, „Irodalmi Jelen”, prin Boszormenyi Zoltan, Magda Bege, Peter Puskel, Szabina Perle. Din partea revistei „Arca”, au participat Gh. Schwartz, Ioan Matiuț, Romulus Bucur, Gh. Mocuța, Andrei Mocuța, Horia Ungureanu, Ion Corlan, Lia Alb, Lucia Cuciureanu, Petru M. Haș. Li s-au alăturat poeții Felix Nicolau, Daniela Șontică, Domnica Pop, Gh. Pârja.
În încheiere, Vasile Dan a subliniat că o revistă culturală sau literară poate exista numai dacă are o personalitate publicistică inconfundabilă, distinctă, neputând fi o simplă culegere de texte literare, chiar bune. În opinia redactorului-șef de la „Arca”, o revistă literară are nevoie de spirit critic, de consecvență și de coeziune a echipei redacționale și a colaboratorilor ei.
Nicolae Manolescu a vorbit despre Legea de finanțare a revistelor culturale, de care beneficiază publicațiile Uniunii Scriitorilor, pentru prima dată în istorie, ceea ce le facilitează apariția, dar și despre sprijinul autorităților locale, esențial în supraviețuirea revistelor din provincie. A subliniat importanța discuțiilor despre revistele literare, fără de care ne pândește pericolul pierderii limbii literare, dar și acela al pierderii criteriilor, astfel încât lumea cărților ar deveni un fel de Wikipedia, dacă n-ar fi sita critică a presei culturale. Marii scriitori nu sunt un subiect pentru televiziuni, nici măcar la dispariția lor, fiind menținuți în atenția publicului exclusiv de revistele culturale. Nicolae Manolescu a evidențiat meritele lui Vasile Dan, ca organizator al colocviului, prilej de dezbatere care nu exista până în urmă cu patru ani, și ca redactor-șef al revistei „Arca”, o revistă de colecție, care presupune un efort de concepție deosebit.
Nicolae Prelipceanu s-a referit la mania de a condamna elitismul, în zilele noastre, care se regăsește și în atitudinea unor reviste locale, care nu văd niciodată literatura română în ansamblul ei, „consacrând” doar glorii provinciale. Revistele Uniunii Scriitorilor, în schimb, propagă literatura bună prin opiniile unor critici care știu carte și sunt onești în aprecierile lor. Aceste reviste, împreună cu alte publicații de calitate, precum „Familia” sau „Arca” sunt o barieră în calea lipsei de criterii promovate în mediul online.
Mircea Mihăieș a subliniat că, deși din punct de vedere material revistele culturale stau mai bine ca oricând, datorită Legii de finanțare a revistelor, respectiv sprijinului consiliilor județene, receptarea conținutului acestor reviste rămâne în continuare o problemă, deoarece oamenii educați, profesori, studenți, elevi nu mai citesc reviste culturale. A insistat, de asemenea, asupra influenței nocive a televiziunilor, care-și pierd, treptat, publicul și a unei părți a internetului.
Daniel Cristea-Enache a observat că revistele culturale s-au confruntat întotdeauna cu crize, de la obligația de a servi unor scopuri de propagandă politică, la probleme financiare și, recent, la degradarea educației, prin nivelul scăzut al programelor tv și al școlii.
Dan Cristea a salutat faptul că revistele Uniunii Scriitorilor se bucură de independență, fără imixtiuni politice sau de altă natură. De asemenea, pentru o revistă culturală bună este nevoie de spirit critic. Misiunea criticii și, implicit, a revistelor literare, este să conserve patrimoniul cultural și, deopotrivă, să aducă în scenă noi scriitori, fiind o alternativă la piața cărții acaparată, deseori, de nonvalori.
Gabriel Chifu a remarcat existența mai multor culturi în lumea contemporană, unele dintre ele aflându-se la granița cu subcultura. Codul de valori este foarte diferit de la un grup social la altul, acestea nefiind compatibile și nefiind neguvernate de aceleași criterii. Gabriel Chifu a reluat ideea lui Mircea Mihăieș, anume că există o ruptură între elitele revistelor literare, care ascultă de codul corect de valori și marele public, care nu mai beneficiază de o educație de calitate. Revistele, din nefericire, funcționează deseori ca niște insule, ca niște rezervații, unde se știu ierarhiile literare, însă valorile pe care le promovează, adeseori, nu ajung la marele public. Un alt pericol este amenințarea tehnologiilor.
Referindu-se la categoriile de reviste literare delimitate de Vasile Dan, Gabriel Chifu a evidențiat importanța calității celor care fac o revistă literară. Dacă oamenii din echipa ei nu sunt de calitate, revista nu mai este un îndreptar, dimpotrivă, strică ordinea literară adevărată. Un om de valoare, într-o echipă redacțională, trebuie menținut, fiindcă prin dispariția lui pierderea este ireparabilă. În încheiere, Gabriel Chifu a vorbit despre statutul de revistă centrală al României literare, un loc de răspântie, deschis valorilor literare din întreaga țară și despre calitatea echipei ei critice, formată din oameni cu autoritatea de a-i valida pe alții.
Adrian Alui Gheorghe a vorbit despre popularitatea revistei „Conta” pe site-ul bibliotecii județene și a amintit o anchetă făcută în Piatra- Neamț în 1937, despre cum va arăta literatura română în anul 2000. Concluzia era că vor apărea atât de multe cărți, încât publicul va avea o stare de lehamite și nu va mai citi. Probabil, a conchis Adrian Alui Gheorghe, dacă s-ar interzice cărțile, ar reveni gustul pentru lectură.
Cornel Ungureanu a vorbit despre cultură și contra-cultură, afirmând că revistele Uniunii Scriitorilor reprezintă cultura, iar numeroasele reviste care apar în diferite orașe ale țării ilustrează, adesea, contracultura. Există premii importante, de tradiție, dar și premii locale, care creează false glorii. În distincția cultură/ contra-cultură spiritul critic, menționat și de antevorbitori, este esențial.
Răzvan Voncu a sistematizat riscurile la care e expusă presa culturală, în pericole existențiale, pericole strategice și pericole tactice. Datorită legii promovate de Traian Dobrinescu și de actualul ministru al Culturii, Ionuț Vulpescu, revistele Uniunii Scriitorilor au depășit pericolele existențiale. Internetul este un pericol strategic, prin confuzia valorilor și a limbajelor pe care o produce. Alt mare pericol strategic este deculturalizarea, faptul că lumea nu mai citește cărți și reviste. Strategiile de combatere ale acestor pericole ar trebui să le conceapă partenerul firesc, statul, prin Ministerul Educației, care se implică, însă, tot mai puțin în refacerea punților dintre literatură și școală. În fine, un alt pericol semnificativ este numărul redus al celor în stare să facă reviste literare și al personalităților care să le conducă, cum sunt, la România literară, Nicolae Manolescu și Gabriel Chifu.
Ioan Moldovan a insistat asupra problemelor editoriale cu care se confruntă o revistă literară, chiar de mare tradiție, iar Lucia Cuciureanu a pledat pentru diversitate în paginile revistelor culturale.
Vasile Spiridon a încadrat revista „Conta” în categoriile propuse de Vasile Dan și a insistat, la rândul lui, asupra necesității spiritului critic în selecțiile pe care le fac revistele.
Gheorghe Schwartz a reluat ideea valorilor naționale și regionale care nu sunt cunoscute și acceptate la nivel local, fiindu-le preferate false vedete.
Simona Vasilache a vorbit despre pericolul dispariției unor meserii vitale în redacții, precum aceea de corector, și despre înlocuirea autorității criticului cu aceea a unor bloguri sau site-uri de profil, simple instrumente de marketing.
Olimpiu Nușfelean a insistat, în finalul discuțiilor, asupra dificultății de a articula un grup de oameni valoroși care să facă o revistă, mai ales în contextul presiunilor locale.
Colocviul revistelor de cultură, organizat cu sprijinul financiar al Ministerului Culturii și Identității Naționale, a fost o nouă reușită pentru care organizatorii merită toate laudele. (Rep.)