Scriam săptămîna trecută despre cătuşele pe care poliţia română (dovadă a integrării ei în SUA) le aplică acuzaţilor, indiferent de natura acuzaţiei, pe care-i mai şi plimbă pe sub ochii telespectatorilor. (Dl Dan Erceanu e doar ultimul care a "beneficiat" de acest tratament imbecil). Ei bine, CNA s-a autosesizat şi a decis: de aici înainte, televiziunile nu vor mai avea dreptul să filmeze mîini încătuşate decît dacă sentinţa contra posesorului mîinilor e definitivă şi irevocabilă. Un eventual recurs în anulare al Procurorului General nu e luat în considerare. Decizia CNA e la fel de, iertat să-mi fie cuvîntul, idioată ca şi aceea prin care B1 Tv a fost amendat pentru difuzarea unor imagini cu cele trei gimnaste care s-au fotografiat în Japonia. CNA se face de rîs cu o iuţeală demnă de un meci de fotbal din Liga Campionilor (iuţeala din campionatul nostru nefiind omologată de FIFA). Două hotărîri descalificante inaugurează era Ralu Filip, noul preşedinte al CNA, după ştersul cu buretele Magearu. Am urmărit emisiunea de miercuri 18 decembrie de pe B1 Tv în care senatorul Adrian Păunescu a încercat zadarnic, timp de ore bune, să stoarcă de la Ralu Filip o brumă de argument în favoarea deciziei contra postului cu pricina. Nimic nu s-a legat în replicile preşedintelui CNA. Doar umbra unor ascunse complexe de o natură pe care mai bine o tac. Cît priveşte hotărîrea cu ascunderea cătuşelor, ea pare o glumă proastă de felul celor de la Radio Erevan de pe vremuri. "Un ascultător ne trimite o scrisoare. Vrea să ştie dacă Leonid Brejnev are cancer. Răspundem cu toată sinceritatea: n-am primit scrisoarea dv." CNA nu vrea să ne protejeze pe noi de abuzurile poliţiei, ci vrea să protejeze abuzurile poliţiei de ochii noştri: dacă nu vedem cătuşele, ele nu există şi poliţia e curată ca lacrima. Să auzi şi să nu crezi! Aş fi fost curios să aflu argumentele dlui Filip în favoarea acestei decizii, dacă nu-mi pierea orice interes după discuţia cu dl Adrian Păunescu de la emisiunea lui Radu Moraru. Ce argumente ar mai putea aduce fostul gazetar de la Curierul Naţional după toate acestea? X Cu un ochi îi priveam pe Moraru, Păunescu şi Filip, cu altul pe Figo, Ronaldo şi Zidane. Real Madrid juca meciul centenarului cu o selecţionată a lumii din care nu lipseau Roberto Baggio (ce jucător!) şi Klose. Ca orice amical festiv, meciul a fost un minunat exemplu de noncombat în repriza a doua din partea selecţionatei lumii. Cum să strici serbarea madrilenilor? Aşa că de la 3-0 în primele 50 de minute, selecţionata s-a dat la o parte şi Real a egalat. Un 3-3 înduioşător şi penibil! Cea mai mare echipă de fotbal a secolului încheiat este o umbră la începutul noului secol. Colecţia ei de staruri nu valorează nici cît Avîntul Ciorogîrla, deşi pe fiecare star s-a dat o sumă cît bugetul întregului sport românesc pe 2002. Pînă şi Steaua cea stinsă în drumul spre titlu joacă mai bine. Zău dacă eu mai văd vreo deosebire între Trică şi Raul. X Discursul preşedintelui ţării la doi ani de guvernare mi-a adus aminte cum l-a felicitat pe vremuri Mircea Dinescu pe N. Ceauşescu după o aprigă critică la adresa guvernului Dăscălescu: "Aţi vorbit ca liderul opoziţiei". Opoziţia postdecembristă pare a-şi fi descoperit, în fine, un lider. Care Ciorbea, care Stolojan, care Constantinescu? Liderul dreptei româneşti actuale este domnul... domnul Ion Iliescu. Bravo şi la mulţi ani!
